Titlu: Joc
mortal
Autor:
Michael Caine
Editura:
NICULESCU
Titlu
original: Deadly Game (2023)
Traducere
de Adina Pintea
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 376
Media pe Goodreads:
3,56 (din 559 note)
Cum sună rețeta unui thriller de școală veche? Cam așa... Se
ia o amenințare globală, o bombă atomică, un virus letal sau, în cazul de față,
o armă radioactivă. Se adaugă un polițist sau un spion (sau/și o echipă de
agenți speciali) angajat în slujba statului sau, cel mai adesea, de o agenție privată,
recunoscut în breaslă pentru misiunile duse la bun sfârșit, ieșit din comun, cu
trăsături fizice demne de un erou DC și bun strateg. Se presară aproape în
fiecare capitol mercenari sau mafioți, asasini pe care omul nostru să-i ia în
colimator, secerându-i prin tehnici din artele marțiale și cu arme albe și de
foc și ajutându-i pe cei aflați la ananghie. Se degustă pe parcurs, ca bucătarul/scriitorul
să-și dea seama dacă e destul de condimentat și se lasă să fiarbă la foc mic
până când acțiunea dă în clocot, mai exact până în momentul în care
protagonistul se întâlnește cu omul din spatele scenariului apocaliptic, pe
care urmează să-l anihileze într-o ultimă confruntare plină de orgolii și
scântei.
Avem schița, acum haideți să vedem scenariul pe care l-a
conceput Sir Michael Caine.
La o groapă de gunoi din estul Londrei este găsit un
container suspect, de dimensiunile unei valize, pe care sunt inscripționate
litere, cifre și simboluri ce avertizează cu privire la pericolul radioactiv. Cei
doi sortatori de deșeuri își dau repede seama despre ce este vorba și
raportează incidentul. Însă, până când polițiștii și tehnicienii ajung la fața
locului, valiza dispare, iar cei doi angajați sunt găsiți inconștienți. Conform
zvonurilor, se pare că în container s-ar afla uraniu-235, un compus chimic care
ar putea să arunce un oraș de dimensiunile Hiroshimei în aer. Altfel spus, istoria
s-ar putea repeta în orice clipă, și e de competența organelor legii să
recupereze materialul toxic care ar trebui să se afle la 200 de metri sub
pământ. Prin urmare, Harry Taylor, de la OS22, unitatea pentru Operațiuni Speciale
din cadrul Scotland Yard, și echipa sa sunt trimiși din nou pe teren, pentru a da
de urma organizației interlope în mâinile căreia se află soarta Marii Britanii.
Să analizăm puțin personajele... Harry Taylor e șeful OS22, aka
protagonistul. Doarme trei ore pe noapte, dar e fresh, a fost în Afganistan,
dar nu are nicio traumă. Se aruncă cu capul înainte în luptă indiferent de
riscuri, își respectă colegii, pe John și Iris, însă pe plan personal nu are
nimic de protejat. Partenerul și prietenul său, inspectorul
John Williams, divorțat de curând din cauză că era 24/7 în exercițiul
funcțiunii, merge la sala de forță și lovește cu pumnii și picioarele în sacul
de box ca să-i treacă oboseala. Sergentul Iris Davies, cea pentru care Harry
are o slăbiciune, e o lunetistă fără egal, și se furișează pe tocuri prin sediul unei organizații
interlope. Neverosimil, așa-i? Dar de ce a ales Michael Caine să-și prezinte
cei trei eroi ca pe niște supraoameni? Ca pe Super-Man, Bat-Man și Wonder
Woman? Și de ce avem parte tot de atâția antieroi? S-o fi dat intenționat în
clișee? Sau oare miza romanului să fie cu totul alta?
Răspunsul e simplu... Doamnelor și domnilor, înaintea
voastră nu se află un roman de spionaj complex, ci o parodie a thrillerului
care se scria odinioară. Pornind de la un pericol real, posibilitatea unei noi
amenințări globale după Covid19 și Războiul din Ucraina, redată printr-o
mixtură între cele două, adică printr-un Război Biologic (sânge și boală), și
ideea conform căreia ne-am afla în timpul unui „Al Doilea Război Rece”, Sir
Michael Caine dezvoltă o intrigă plauzibilă prin care-și introduce personajele excepționale.
Și ca balanța să fie în echilibru, aduce în peisaj și trei antagoniști pe
măsură, pe Julian
Smythe, un baron al drogurilor englez, pe Vladimir Voldrev,
un mafiot rus ce deține o insulă în Caraibe, și pe Xavier
Ramirez, supranumit noul rege din Juarez, șeful unui cartel din Mexic. Și așa
începe o cursă contracronometru, un joc de-a șoarecii criminali și pisicile
justițiare, care-i va aduce pe eroi și antieroi spre final împreună, pregătindu-i
pe spectatori pentru momentul în care măștile vor cădea.
Deși problema expusă e tratată cu ironie, naratorul scoțând
clișeele unul câte unul la suprafață, romanul nu duce lipsă de acțiune. Avem
momente tensionate în care nu știm dacă cei trei polițiști vor supraviețui, lupte
descrise cu acuratețe, chiar și explozii. Povestea noastră se desfășoară aidoma
unui joc (mortal) de fotbal american, în care containerul cu uraniu-235
reprezintă mingea, iar jucătorul care va înscrie primul va schimba pentru
totdeauna soarta Angliei. Dar nu vă faceți griji, fundașii noștri sunt pe
poziții, gata să oprească orice ofensivă a adversarilor. Și deasupra tuturor e
arbitrul (păpușarul), cel care știe în ce direcție se îndreaptă spectacolul și
se pregătește, în timp ce aruncă câte-o carte din mânecă pe teren, pentru marea
și ultima dezvăluire ce ne va lăsa pe toți (dar nu și pe el) fără cuvinte.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Michael Caine:
