Titlu:
Supraviețuitorii
Autor: Jane
Harper
Editura:
TREI
Titlu
original: The Survivors (2020)
Traducere
de Alunița Voiculescu
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 448
Media pe
Goodreads: 3,76 (din 78.212 note)
Ca de obicei, înainte să intru în subiect, trebuie să vă spun
câteva cuvinte despre relația mea complicată cu Jane Harper. Datorită editurii
TREI, prima mea întâlnire cu autoarea australiană a avut loc acum ceva ani,
prin intermediul romanului „Arșița”, despre care chiar pot să spun că m-a lăsat
cu o impresie foarte plăcută. Mi s-a părut c-o regăsesc, într-o formulă modernă,
chiar pe renumita Agatha Christie, pentru că misterul a fost construit
impecabil, indiciile au fost presărate la tot pasul, ascunse uneori chiar la
vedere, alteori exact în pasajele peste care am trecut fulgerător, iar
protagonistul s-a potrivit perfect în rolul celui care caută să ajungă la
adevăr, conștient că, odată cu marea dezvăluire, tot scenariul își va pierde
stabilitatea. Așadar, extrem de încântat am pus mâna și pe „Forța naturii”, cel
de-al doilea volum din seria „Aaron Falk. Din păcate, undeva pe la jumătate am
renunțat, fiindcă am simțit că nu e ce trebuie. Parcă nu se petrecea nimic, polițistul
chiar nu se implica cu totul în anchetă, iar atmosfera era foarte apăsătoare și
anostă. Iar acum, pentru că e cazul să ajungem și-n prezent, cu ocazia unui nou
Blog Tour alături de dragii mei colegi, am ales să citim și să comentăm romanul
„Supraviețuitorii”, un standalone al cărei descriere sună destul de promițător.
Împreună cu iubita sa, Mia, și cu
bebelușul de numai câteva luni, Audrey, Kieran Elliott se întoarce în Evelyn
Bay, orașul în care a copilărit, un loc magic și idilic, așezat tocmai pe
Coasta Tasmaniei. Cu plaja la numai o aruncătură de băț de casa părinților,
proaspătul tată profită din plin de vremea bună pentru a se arunca în valuri și
pentru a se plimba, alături de familie, pe nisipul fin pe care soarele nu pare
să-l cruțe nici măcar pentru o clipă pe tot parcursul zilei. Însă, deși totul
pare perfect, chiar paradiziac aș putea spune, locuitorii din zonă n-au uitat ce
s-a întâmplat în urmă cu aproape
douăzeci de ani, atunci când fratele său, Finn, și cel mai bun prieten, Toby,
și-au pierdut viața din cauza celei mai puternice furtuni care a avut loc pe
aceste meleaguri. Nu doar că ambii tineri au murit, ci principalul vinovat
pentru cumplitul eveniment este însuși Kieran, cel care a pierdut noțiunea
timpului și nu a ieșit când trebuia din peștera în care s-a avântat, după
legile imbatabile ale naturii, fluxul marin. Pe lângă asta, tot în acea noapte
a dispărut și o fată, o adolescentă pe care toată lumea o plăcea și respecta
datorită frumuseții sale ieșite din comun.
Așadar, în lipsa unui vinovat care
să suporte consecințele pentru ambele tragedii, locuitorii din Evelyn Bay și-au
îndreptat ura asupra lui Kieran, victima pe jumătate nevinovată care nu mai are
posibilitatea de a-și îndrepta greșelile. Astfel, el devine țapul ispășitor,
fiind luat în vizor chiar de Liam, fiul lui Toby, băiețelul, acum aproape
adult, care în acea noapte a simțit că a pierdut totul. Dar, pentru că răul nu doarme
niciodată, chiar acum, odată cu întoarcerea protagonistului, o nouă crimă are loc,
trupul unei fete fiind găsit pe plajă, și toate semnele indică faptul că tânăra
a fost ucisă prin înecare. După cum era de așteptat, oamenii sunt siguri că blestemul
s-a abătut din nou asupra locului, iar, în mod direct, moartea din prezent
deschide o nouă poartă spre secretele neelucidate din trecut.
Deși povestea nu e nici pe departe originală,
subiectul devenind o modă a ultimilor ani, Harper e autoarea care știe cum să
profite de tot ce-i oferă natura. Pe lângă personajele principale și secundare,
există și un macro-caracter reprezentat în mod clar chiar de locul în care are
loc povestea. Prin urmare, natura este cea care dăruiește și ia, ea este cea
care dă naștere și ucide, un titan alcătuit din soare, valuri și nisip. Evident
că nu putem vorbi aici despre realism magic sau naturalism, însă există un
proces amplu de sinestezie, un amestec al stihiilor care te face să simți
lumina astrului solar, să percepi vizual vântul și să auzi răsuflarea imensului
ocean, a elementului din care, conform unor tradiții orientale, a luat ființă
tot ce respiră și umblă pe pământ.
Surori și frați dispăruți, mame și
tați ce și-au pierdut fiicele sau fiii, soții văduvite de tinere și o sentință
a morții ce va plana asupra locului până în momentul în care adevărul va ieși
la iveală, iar vinovatul va fi pedepsit. O tristețe colectivă, îngropată adânc
în sânul comunității, și o ură care arde mocnit în sufletele bieților oropsiți.
Și totul într-un așa-zis paradis acvatic și terestru, ce aduce mai degrabă a
purgatoriu, un loc în care toți trebuie să sufere până când vor fi purificați
și primiți din nou în sânul mamei natură. Iar noi, cei ce privesc cu interes de
dincolo de granițele de hârtie ale acestei lumi derizorii, trebuie să fim
alături de Kieran în procesul său psihic și social de dezvinovățire și,
totodată, de regăsire a unui cuib sigur lângă părinți și între dragii săi
prieteni din copilărie.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Jane Harper:
