Titlu:
Scânteie în beznă
Autor: Stacy
Willingham
Editura:
NEMIRA
Titlu
original: A Flicker in the Dark (2022)
Traducere
de Alexandru Szollo
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 392
Media pe Goodreads:
4,01 (din 173.525 note)
Tragicii greci susțineau că în fiecare dintre noi există o
sămânță a răului, ce poate zace pur și simplu acolo pe tot parcursul vieții,
fără să fim conștienți de ea, dar care, găsind un context favorabil în care să
încolțească, poate subjuga gândirea limpede, infectând-o cu fel și fel de
orori, preschimbate în dorințe întunecate ce nu-i mai oferă liniște celui deja condamnat.
De la psihopat, la ucigaș, e doar un pas. Un om care nu simte compasiune și nu
are mustrări de conștiință sau inhibiții e periculos în raport cu semenii săi, mai
ales când se percepe pe el însuși ca pe un prădător ce trăiește în lume
laolaltă cu posibilele sale victime. Unii sunt inofensivi, însă cei ce trec
prin metamorfoză nu mai pot da înapoi, fiindcă sângele cere sânge, iar foamea
poate fi astâmpărată doar printr-un nou omor, printr-o jertfă care să le ofere
putere, ascuțindu-le și mai mult instinctele de prădători.
În vara anului 1999, în Breaux
Bridge, un orășel din Louisiana, șase adolescente au dispărut, și
nimeni nu a aflat nici până acum ce s-a întâmplat cu ele. Tragicele evenimente
au fost catalogate de către poliția locală drept crime, și nu a durat prea mult
până când au găsit un posibil suspect, care, în urma unor dovezi incontestabile,
și-a mărturisit vinovăția. Chloe Davis nu a putut nici până azi să uite
povestea, fiindcă bărbatul pe care îl văzuse ieșind cu hainele murdare și cu o
lopată în mână din pădure, în crucea nopții, era chiar tatăl ei. În prezent,
având propriul cabinet de psihoterapie, Chloe se dedică trup și suflet
pacienților săi, printre care se numără în special tinere aflate în pragul
depresiei sau cu probleme de comportament. Însă viața ei (departe de a fi
normală) este dată din nou peste cap atunci când o tânără dispare, întâmplare
ce are loc la exact două decenii după ce Richard Davis fusese arestat.
Sincer să fiu, doamna noastră psihologă, cu toate accesele ei
de femeie imatură, rămasă blocată din cauza traumelor în perioada adolescenței,
nu e o protagonistă de la care să aștepți prea multe... Pe lângă faptul că
vorbește cu voce tare ca să se exorcizeze emoțional și că ia mai multe pastile
decât le recomandă pacienților, pare că nu e capabilă să se descurce de una
singură, fiind mai mereu susținută de logodnicul ei sau de propriul frate. Iar
odată cu cele două dispariții (pentru că mai dispare o fată între timp), lumea
ei se prăbușește și e aruncată înapoi în trecut, în orășelul unde a început
totul. Datorită rememorărilor, plasate în cele mai nepotrivite momente, aflăm
și noi fragmentar despre adolescentele care au dispărut și despre
comportamentul straniu al tatălui, înainte ca acesta să fie descoperit. Din
cauza furiei pe care o poartă în suflet, Dick Davis ne este înfățișat ca un
monstru, lipsit de chipul uman și capabil de orice atrocități. Dezechilibrul
eroinei este foarte vizibil la nivelul temporalității, fiindcă prezentul și
trecutul se împletesc atunci când rănile încep să supureze.
Se poate observa de la primele capitole că avem de-a face cu
un roman de debut, al cărui intrigă este îndreptată spre un public tânăr, lipsit
de experiențe într-ale genului. Povestea înaintează pe fugă, nu se insistă prea
mult pe context, personajele intră în scenă unul câte unul, deja punem ochii pe
un posibil vinovat (care s-ar putea să fie într-adevăr criminalul), dar nu
ajungem la final înainte ca autoarea să plaseze câteva răsturnări de situație,
care, în loc să complice firul narativ, nu fac decât să penduleze în jurul axului
central. De asemenea, mi se pare că abuzează de un soi de tehnică a amânării,
vorbindu-ne de trei ori despre un obiect (ex: o cutie), înainte să ne spună
care e rolul acestuia în tabloul de ansamblu. Nu Chloe avansează cu ancheta, ci
indiciile par să fie plasate intenționat pe unde pășește ea.
Nu am intenționat să fie o recenzie negativă, doar că nu am
găsit suficiente aspecte pozitive ca s-o prezint într-o lumină favorabilă. Deși
stilul seamănă destul de mult cu cel al lui Riley Sager sau C.J. Tudor, romanul
are multe lipsuri, fiind încropit din fragmente pe care, oricât de bine le-ai
îmbina, tot nu formează o imagine credibilă. Dar gusturile și culorile nu se
discută, iar eu nu intenționez să vă iau din plăcerea lecturii, așa că, dacă
v-am stârnit și în felul ăsta interesul, puneți mâna pe carte, dați pagină cu
pagină, până când adevărul va ieși (ca de-obicei) la lumină, iar ucigașul,
acest psihopat care-și percepe victimele ca pe niște licurici în beznă, va fi
într-un final prins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu