ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

luni, 6 martie 2023

Recenziile Mădălinei 49 - Crimele din Barintown de George Arion (CRIME CLUB #6)



Titlu: Crimele din Barintown 

Autor: George Arion

Editura: CRIME SCENE PRESS 

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 368

 

            Oare e adevărat că undeva foarte adânc îngropat sub mila și dragostea față de seamăn, în sufletul fiecărei ființe umane, există un instinct criminal latent, care, din când în când, întredeschide un ochi lacom pentru a privi răul din lume, pândind ziua în care se va ivi la orizont un motiv suficient de bun ca să lepede amorțeala și să dezlănțuie monstrul însetat de sânge și dreptate? Odată cu fratricidul săvârșit de Cain, crima a devenit o soluție  salvatoare din orice împrejurare neplăcută, pe care, de-a lungul istoriei, au îmbrățișat-o atât membrii bogați ai înaltei societăți, cât și cei din păturile de jos. Astfel, încălcând toate legile firii, femeile care au vrut să scape de soți pentru a rămâne cu o avere considerabilă, ori bărbații care au dorit să-și elimine adversarii politici sau pretendenții la mâna domnișoarei iubite, au recurs la fapte abominabile doar ca să-și asigure confortul personal. Otrava, cuțitul și pistolul au fost mereu armele preferate ale criminalilor ocazionali, care și-au plănuit cu mare atenție omorurile, mascându-le sub forma unor accidente tragice, doar ca să iasă basma curată. Însă la categoria celor ce ucid din necesitatea dobândirii unor avantaje, se adaugă aceia care ucid dintr-o plăcere morbidă și bolnavă, ale căror fapte sunt înălțate la rang de legendă, adesea preluate, exagerate și transformate în ficțiune. În unele cazuri, realitatea se întrece cu ficțiunea, uneori câștigând în fața plăsmuirilor minții scriitorului încastrate în paginile unei cărți, alteori ficțiunea obține primul loc la capitolele macabru, nebunie și odios, depășind lejer limitele credibilului.

            „Crimele din Barintown”, volumul de povestiri polițiste scrise de George Arion, pune laolaltă o suită de figuri aducătoare de moarte, ucigași abili, unii fără nume, alții fără chip, care, din răzbunare sau  invidie, curmă viețile celor ce le stau în cale. De la nevestele viclene ce-și urăsc bărbații, până la justițiarul care taie degetele hoților din oraș, descurajând astfel orice tentativă de jaf; de la scriitorii de thrillere ce ucid doar pe hârtie, până la dementul care vrea să-l împuște pe primar doar pentru că idolul său a fost, în cele din urmă, arestat, toți au în minte același țel, și anume să facă dreptate. Dar și aici e vorba despre două tipuri de justiție, una individuală, egoistă, și alta ce vizează binele majorității, epurarea comunității în care instinctul criminal e motorul ce pune în mișcare toate rotițele unui mecanism meticulos șlefuit. Din punctul ăsta de vedere, George Arion se dovedește un maestru în a construi un univers funcțional și coerent din bucăți – fiecare povestire reprezintă o piesă de puzzle care, odată parcursă, completează imaginea de ansamblu a orașului Barintown, adevăratul protagonist al volumului -, în care regulile eticii sunt altele, iar istorisirile captivante despre criminali și gloanțele în aparență rătăcite, dar care sunt de fapt predestinate, fac legea.

            Cea mai interesantă și, fără doar și poate, cea mai importantă povestire este „Răzbunare fără sfârșit”. Plasată undeva pe la jumătatea volumului, nuvela ne prezintă istoria tumultoasă și violentă a orașului. În 1839, pe când Barintownul nu era numit astfel și doar o mână de oameni își ridicaseră case în zonă, conducătorii a două familii influente, John Barintown și Rush Major, pornesc un conflict legat de numele pe care ar trebui să-l poarte așezarea nou formată. Disputa se stinge odată cu descoperirea cadavrului lui Major, însă ăsta e doar calmul dinaintea furtunii. După moartea lui John Barintown, zvonul cum că el și-ar fi ucis adversarul aruncă orașul într-un haos de nedescris, culminând cu un război mai ceva ca-n Vestul Sălbatic între cele două familii. Sângele urmașilor lor a mânjit fiecare piatră din oraș, iar locuitorii au urmat exemplul lui Barintown, rezolvând cu arma în mână orice divergență. Nu mai există noțiunile de bine și rău, fiecare confecționându-și propriul set de valori. Însă lumea ilustrată de George Arion poate fi analizată din două perspective. Pe de-o parte, orașul e un spațiu blestemat, ce îi pervertește pe toți cei care locuiesc în el, evidențiindu-le trăsăturile negative, pentru că Barintownul are nevoie de un tribut de sânge pentru a continua să existe. Dacă privim astfel lucrurile, conchidem că orașul e viu, gândește și acționează autonom, folosindu-se de oameni pentru a obține hrana de care are nevoie. Pe de altă parte, este o metaforă, un loc fără coordonate, ce poate fi regăsit pretutindeni, un mediu interior, o stare, un instinct criminal pe care îl au toate personajele. Nu ele trăiesc în Barintown, ci orașul trăiește în ele, mânjindu-le mâinile și destrămându-le umanitatea.

Pe măsură ce am înaintat cu lectura, o întrebare mi-a încolțit în minte și nu mi-a mai dat pace... Cine este adevăratul criminal? Ulterior, am găsit și un răspuns... Scriitorul este criminalul absolut. El făurește personajele după chipul și asemănarea sa, le dă viață, le șlefuiește, le dăruiește un trecut și un viitor, ca apoi să le arunce, adesea cu sânge rece, rareori cu părere de rău, în brațele morții. În acest caz, autorul, păpușarul suprem, dumnezeul cărții, își propulsează personajele în lume cu un rol predestinat, unii ucid, alții sunt uciși, fără drept de apel și fără vreo alternativă, transformându-i în amintiri, în urme de tuș, ale căror contururi se vor pierde în neant. Scriitorul creează pentru a hrăni distrugerea, iar atunci când veți citi „Crimele din Barintown” puteți fi siguri de un lucru... Oricât s-ar strădui victimele să fugă de moarte, glonțul nu va rata niciodată ținta.

Cu un stil asemănător cu al lui Edgar Wallace și cu un limbaj bogat, tipic românesc, povestirile incluse în volum nu-ți permit să fi un cititor pasiv. Textele sunt construite în așa fel încât intriga să nu fie dusă până la capăt, nedându-ți soluția pe tavă. George Arion îl lasă pe cititor să tragă propriile concluzii, să facă speculații, sugerându-i doar direcția în care ar trebui să meargă cu investigația. Mi s-a părut o strategie foarte interesantă ce nu te lasă să te plictisești nicio clipă și te conduce pas cu pas spre misterele ce zac în inima orașului Barintown.  

Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre volumul de povestiri al lui George Arion:

Literatura pe tocuri

Falled

Anca și cărțile.ro

Pălărisme.ro

Biblioteca lui Liviu

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

                                                                  Fata Cu Cartea
                                                           Analogii, Antologii 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu