ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

luni, 27 martie 2023

Recenziile lui Gică 117 - Vara lupilor de Hans Rosenfeldt


Titlu: Vara lupilor 

Serie: Hannah Wester #1 

Autor: Hans Rosenfeldt

Editura: LITERA

Titlu original: Vargasommar (2020)

Traducere de Dana-Ligia Ilin

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 3,52 (din 3.093 note)

 

O polițistă de vârsta a doua, un schimb de droguri ce a mers foarte prost, treizeci de mii de euro (în jur de trei milioane de coroane), reglări de conturi, cadavre, un lup mort și o asasină trimisă de ruși să recupereze marfa și sumele de bani ce se aflau în mașina uneia dintre victime, altfel spus, un Nordic Noir cu de toate, al cărui acțiune are loc în retrasa comunitate din Haparanda, un oraș la granița cu Finlanda, locul propice în care moartea să-și facă neîngrădită de cap. Mai mult decât o poveste despre un subiect utilizat aproape până la epuizare, cartea lui Hans Rosenfeldt se prezintă ca o radiografie a unei societăți restrânse, echilibrate, în care fiecare membru contribuie, prin gândurile și acțiunile sale, la bunul (sau răul) mers al lucrurilor, găsindu-și un loc perfect în pestrițul peisaj însorit din nord.

            Marfa trebuie predată finlandezilor, ordinul a fost cât se poate de clar. Aflat în mașină, alături de ceilalți trei colegi ruși, Vadim Tarasov este decis să păstreze atât valizele cu valuta, cât și pe cea plină cu amfetamină, pe care ar putea, datorită contactelor sale din lumea interlopă, s-o vândă unor tipi dubioși pentru un preț foarte bun. Așadar, a ajuns și cealaltă mașină în punctul stabilit de întâlnire din Rovaniemi, toată lumea s-a dat jos... și a început măcelul. Arme automate, trupuri spulberate, mult sânge, șapte cadavre pe caldarâm, și uite că, totuși, omul nostru a scăpat cu viață. Însă, în timp ce se întoarce spre casă, ceva îi taie calea prin noapte, iar Vadim se trezește fără de-apărare în bătaia a două faruri ce se îndreaptă cu viteză spre el. Câteva zile mai târziu, un lup mort este găsit pe câmp, iar în stomacul lui sunt descoperite rămășițe umane, bucăți dintr-un cadavru ce pare să fi fost îngropat la repezeală.

            Astfel, intră în scenă Hannah Wester, o polițistă aflată în al patrulea deceniu al vieții sale, ajunsă de curând la menopauză. Pe cât de perspicace, pe atât de impulsivă din cauza durerilor de cap ce izbucnesc tot mai des în ultima vreme, ea vrea mai mereu să iasă în față, încercând să descopere vreun indiciu despre cei la care s-ar putea afla în prezent marfa rușilor. Dar nici mafiotul din Moscova nu stă deoparte, așa că trimite pe teren o asasină special antrenată, care să-i recupereze, prin orice mijloace, miile de euro  pierdute în apropierea orașului Haparanda. În vreme ce Katia, tot mai presată de timp, face vizite persoanelor cu cazier sau despre care se știe că ar putea face rost de droguri, intrând astfel în vizorul unui dealer local extrem de periculos, Hannah are parte de un amplu proces de introvertire, afundându-se tot mai tare în suferințele și incertitudinile propriului trecut.

            Așa cum spuneam mai sus, cel mai important și, totodată, interesant personaj este însuși Haparanda. Aici nu doar că oamenii se nasc, trăiesc și mor, ci toți locuitorii, de la cei mai tineri, la cei mai în vârstă, își iau suflarea din esența orașului și dau la schimb energia prin care mica localitate continuă să existe. Fiecare deces, natural sau subit, se adaugă ca o nouă cărămidă la imensa structură ce-i înconjoară, moartea devenind pedeapsa prin care comunitatea are parte de propria istorie. În acest loc, toată lumea se știe cu toată lumea, nu contează cine e rău sau bun, pentru că fiecare-n parte va avea parte de lumânări, bilețele cu mesaje triste de despărțire sau persoane care să-l plângă și să-i ducă dorul. Haparanda funcționează ca orice localitate, un mecanism circular, închis, în care orice gest influențează direct sau indirect dinamica de grup, și în care speranța și dorința îi pot ridica sau îngropa pe cei cu visuri prea mari.

            Utilizând o tehnică adesea întâlnită în literatura postmodernă, Hans Rosenfeldt se instituie de la început pe sine drept regizorul absolut, drept zeul care guvernează amplul construct narativ căruia i-a dat viață. Vocea naratorului se suprapune peste glasul Haparandei, iar noi suntem smulși din poveste, înălțați undeva deasupra cadrului spațial, într-un loc unde ni se comunică așteptările personajelor și schimbările prin care le va trece soarta în anii ce urmează. Deși se prezintă ca un volum polițist, dintr-o serie ce promite multe, acțiunea nu se intensifică rapid, așa cum ne-am aștepta, ci cu pași mărunți, îndreptându-se spre un final de-a dreptul exploziv. Categoric e o capodoperă a genului thriller, care merită savurată frază cu frază, până când ajungi să-ți găsești și tu un loc în micul oraș de la graniță, acolo unde vara clocotește-n sângele celor visători și nevinovați.


COMANDĂ CARTEA


joi, 23 martie 2023

Recenziile lui Gică 116 - Misterul din pădure de Matt Wesolowski


Titlu: Misterul din pădure

Serie: Șase povești #3

Autor: Matt Wesolowski

Editura: RAO

Titlu original: Changeling (2018)

Traducere de Roxana-Cristina Gheorghe

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 232

Media pe Goodreads: 4,30 (din 1.979 note)

 

Jurnalistul de investigații Scott King a devenit celebru în urma podcasturilor de pe pagina sa de internet, în care aduce la zi crime și dispariții încă nesoluționate. De la tânărul ce și-a pierdut viața în circumstanțe suspecte în timpul unei excursii la munte, la adolescenta închisă într-un ospiciu, ce și-a ucis întreaga familie într-o seară, de la starul rock, acuzat de agresiuni sexuale, care a murit într-un incendiu în propria locuință, până la băiatul de paisprezece ani omorât de doi prieteni ce susținuseră că tânărul fusese posedat de diavol, niciun caz, cu iz de paranormal, nu-i scapă lui King. Iar în emisiunea sa, cunoscută sub numele de „Șase povești”, aduce laolaltă de fiecare dată șase persoane, mai mult sau mai puțin implicate, împletind pe rând șase perspective prin care atât el, cât și noi ascultătorii, am putea da de cap câtorva dintre misterele ce încă bântuie Marea Britanie.

În episodul de astăzi, ne vom opri asupra enigmei Alfie Marsden, băiețelul de șapte ani care a dispărut în Ajunul Crăciunului din 1988, în pădurea Wentshire. Conform relatării tatălui, Sorrel Marsden: după ce și-a luat fiul din locuința Soniei, fosta soție și mama lui Alfie, femeia în continuu beată ce reprezentase un pericol la adresa micuțului, au trecut prin respectiva pădure, unde oprise puțin ca să verifice bătăile ciudate ce se auzeau de sub capota mașinii. După ce și-a dat seama că nu există nicio defecțiune la motor, s-a întors înăuntru, însă Alfie nu se mai afla pe bancheta din spate, iar centura din scăunelul pentru copii era desfăcută. Îngrozit, și-a căutat fiul prin împrejurimi, dar în cele din urmă a sunat la numărul de urgență, dându-și seama că nu ajunge nicăieri cercetând de unul singur printre copaci. În prezent, la exact treizeci de ani de la întâmplare, vom redeschide acest caz, apelând la șase persoane care s-au aflat în apropierea familiei Marsden și a locului dispariției: un prieten din copilărie de-ai lui Sorrel, un muncitor ce lucrase la construcția câtorva cabane în pădurea Wentshire, o asistentă școlară care s-a ocupat câteva luni de Alfie, o altă cunoștință de-ale lui Sorrel, care avea un job la acea vreme în restaurantul unde lucrase acesta, Sonia și, în cele din urmă, însuși Sorrel.

Fiecare dintre ei își spune povestea, unii întărind spusele tatălui, alții punând la îndoială declarațiile oferite poliției. Prin jocul de roluri, redat audio în interiorul cărții și sub formă de text în exterior, avem acces la câteva voci sincere, care ne oferă unghiuri cât se poate de diferite din care să privim întâmplările. Pentru a-și construi emisiunea, King umblă dintr-un loc în altul, dă telefoane și ascultă înregistrări vechi. Ne poartă cu el prin baruri, restaurante, la el acasă și în studioul unde lucrează în cea mai mare parte a timpului. Deși e destul de static, stilul devine dinamic atunci când personajele încep să istorisească evenimentele cronologic, astfel încât fiecare mărturisire se transformă într-o povestire cu incipit, punct culminant și deznodământ. Însă cel mai interesant caracter e însuși Scott King, fiindcă nu avem niciun detaliu despre viața lui personală, rămânând doar naratorul care ne introduce în centrul problemei, compară perspectivele și încearcă să elucideze misterul. Prin mijloacele mass-media, prezentatorul ne implică direct în anchetă, toate sursele fiindu-ne puse la dispoziție.

Narațiunea începe ca un show despre crime înfiorătoare și dispariții fără răspuns, dar înaintează spre o groază pură, redată în cazul de față prin cel de-al doilea glas, al constructorului din pădure. Prin urmare, de-aici suntem aruncați într-un context terifiant, delimitat de ascunzișul verde și întunecat. Dinspre pădure se aud voci, nu șoapte, ci cuvinte pronunțate pe jumătate, animale ciudate, hibride, își fac apariția și-i sperie pe muncitori, se aud ciocănituri în uși și ferestre toată ziua și în toiul nopții, iar utilajele încep să funcționeze singure, încercând să-i zdrobească sau decapiteze pe oamenii din proximitatea lor. Chiar dacă știi că la mijloc se află o intrigă polițistă, începi să pierzi reperele și pui totul pe seama fenomenelor inexplicabile. La toate astea, se adaugă și coșmarurile lui King, ce par să ia naștere odată ce jurnalistul pornește în propria căutare de răspunsuri.

Persoane bântuite de trecut sau de alte ființe umane, vampiri energetici ce-ți sug și ultima fărâmă de personalitate, suflete pustiite, oameni exemplari și nenorociți fără pereche, răpiri, minciuni, declarații false, abuzuri, violență și compasiune, speranță și condamnare, toate se regăsesc în podcastul lui Scott King, omul care dezgroapă trecutul ca să aducă la urechile ascultătorilor adevărul. Trebuie să recunosc că nu am mai citit de mult o poveste atât de înfiorătoare, mai bună decât majoritatea romanelor horror ale ultimilor ani, complexă, fantastică și inedită. Eu am fost Gică, mă bucur c-ai aruncat un ochi și peste această recenzie, și ne vedem data viitoare, cu un nou roman despre care să-ți povestesc.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 22 martie 2023

Recenziile lui Gică 115 - Dincolo de aparențe de Lina Areklew


Titlu: Dincolo de aparențe  

Serie: Fredrik Froding #1

Autor: Lina Areklew

Editura: RAO

Titlu original: Ur askan (2020)

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 352

Media pe Goodreads: 3,64 (din 414 note)

 

Catalogat drept al doilea cel mai mare dezastru maritim, după Titanic, naufragiul feribotului Estonia, în data de 28 septembrie 1994, în timp ce se îndrepta dinspre Stockholm spre Tallinn, a rămas în istoria recentă drept tragedia în care și-au pierdut viața 852 de persoane, dintre care 501 erau cetățeni suedezi, și 285, estonieni. În ceea ce privește cauza accidentului, lucrurile au fost trecute mult timp sub tăcere, însă se pare c-ar fi fost vorba despre o defecțiune la mecanismul de blocare a ușii retractabile, ceea ce a permis apei să ajungă pe puntea rezervată mașinilor. Pornind de la această întâmplare nefericită, Lina Areklew face pasul spre ficțiune, aruncându-și eroul în mijlocul catastrofei. Se pare că Fredrik Froding s-a aflat pe punte când a izbucnit furtuna, împreună cu fratele său, Niklas. În câteva clipe haosul s-a instaurat, iar, printre țipete și lacrimi, cei doi au ajuns, fără să-și amintească prea multe, pe o barcă de salvare. Dar în următorul moment un val uriaș a lovit mica ambarcațiune, iar Niklas a dispărut în mijlocul apei învolburate.

În prezent, la mai bine de douăzeci de ani de la tragedia în care și-a pierdut ambii părinți și fratele, Fredrik a ajuns el însuși o epavă, trăind de pe-o zi pe alta cu medicamente și cantități mari de alcool. Nu și-a pierdut nicio clipă speranța că Niklas este în viață, pe-acolo pe undeva, și de atunci suferă de crize puternice de anxietate și de halucinații ce-l fac să-și vadă fratele mai mic în fiecare bărbat care-i iese în cale. Dar acum Fredrik este sigur că l-a găsit pe Niklas, și așa ajunge să-l urmărească pe Adam Ceder, bărbatul care stătuse ieri de vorbă cu fratele lui, până pe insula Ulvön, unde afaceristul intenționează să-și treacă încă un hotel în palmares. Însă în următoarea dimineață Ceder este găsit mort, rana de la cap confirmând că e vorba despre o crimă, iar protagonistul nostru ajunge, din cauza certei din seara anterioară, în capul listei cu posibilii suspecți de omor.

            Întâmplarea face ca pe acea insulă să locuiască și Sofia Hjortén, fosta iubită și colegă de la academia de poliție unde fusese înscris și Fredrik odinioară. Pornind de la crima ce pare să fi fost executată cu un obiect contondent, cel mai probabil cu un ciocan, cei doi pornesc pe urmele ucigașului, Sofia pentru că primește cazul, iar Fredrik pentru a-și salva propria piele. Astfel, investigația celor doi (pe drumuri separate) îi conduce în 1979, într-o tabără de vară, de care se ocupase ani la rând pastorul local. Se pare că Adam a făcut parte dintre copiii din acea tabără, alături de alți unsprezece tineri, printre care se număraseră și cele două fiice ale pastorului, ciudata și tăcuta Bodil și sora sa, Ester, fata în scaun cu rotile, de care ceilalți își bătuseră joc.

            Povestea de față debutează puțin dezorganizat, și trebuie să ai răbdare până când evenimentele o vor lua pe cursul normal. Totul începe de la căutarea lui Niklas, dar pe parcurs intenția se pierde în fundal, pentru că omorul ajunge să acapareze întregul roman. Încet-încet, lucrurile se leagă, intriga se construiește cu fiecare strat, iar spre final ajungi să stai cu sufletul la gură, așteptând ca vinovatul să fie descoperit. Pendulând între prezent și trecut, autoarea are grijă să ne ofere câteva detalii cheie, prin intermediul unor episoade care sunt întrerupte intenționat în mijlocul acțiunii. Suspansul crește cu fiecare dezvăluire, și astfel ești invitat să dai o mână de ajutor, legând indiciile care ți-au fost aruncate de-a lungul drumului. Deși firul central este destul de ușor de identificat și urmărit, stările spontane și gândurile obsesive ale personajelor oferă un grad ridicat de originalitate textului.

            L-am socotit de la primele pagini ca fiind un roman Nordic Noir de duzină, iar protagoniștii mi-au confirmat, cu fiecare gest, această impresie. Ambii investigatori, unul experimentat și celălalt pe jumătate amator, sunt cu moralul la pământ, lăsând la suprafață doar niște fantome, ce bântuie prin lume în căutarea unui scop. Poate că nu e un bețiv în pragul pensionării, însă Fredrik trăiește fiecare clipă în umbra speranței, apelând la pastile atunci când nu mai poate face față realității tot mai apăsătoare. Părerea mea e că merită, nu este cel mai bun thriller, nici pe departe, dar poate reprezenta o lectură interesantă și provocatoare, atâta timp cât lași orice așteptare deoparte. În cazul în care editura RAO va continua seria, cu siguranță o voi citi și pe următoarea, pentru că și eu, din postura de cititor implicat, sunt sigur că Niklas trăiește și că fratele lui va reuși cândva să-l găsească.


COMANDĂ CARTEA


luni, 20 martie 2023

Recenziile Mădălinei 50 - Cursa de 48 de ore de Andrew Bourelle (WILD CRIME CLUB - Martie)


Titlu: Cursa de 48 de ore   

Autor: Andrew Bourelle

Editura: TREI

Titlu original: 48 Hours to Kill (2021)

Traducere de Constantin Dumitru-Palcus

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 464

Media pe Goodreads: 4,08 (din 650 note)

 

Atunci când faci parte din lumea interlopă, fie ești unul dintre boșii care învârt banii pe degete și au lumea la picioare, rezolvând cu sânge rece orice problemă și anihilând fără remușcări fiecare obstacol ce stă în calea ascensiunii lor, fie ești omul de încredere, bun la toate, adică, în traducere liberă, fraierul căruia i se promite marea cu sarea dacă duce la îndeplinire toate ordinele șefului, fără să pună întrebări, fără să dea înapoi când trebuie să apese pe trăgaci sau când trebuie să se descotorosească de vreun cadavru, dar care în realitate e posibil să se aleagă cu o condamnare pe viață ori cu un glonț în scăfârlie. Aceștia din urmă sunt momeala, carnea de tun pe care mafioții o bagă la înaintare ca să efectueze  cele mai mârșave afaceri. Dacă treaba iese prost, mulți dintre ei nu apucă să mai vadă următorul răsărit. Însă există și cazuri în care așa-numiții pioni ajung în spatele gratiilor, apărându-și șeful sau dând în gât întreaga bandă. Pentru unii dintre ei, închisoarea e doar un loc în care își pot plănui temeinic răzbunarea, iar pentru alții, se transformă într-un purgatoriu, un spațiu al purificării în care li se dă șansa să decidă să trăiască altfel după ce vor fi eliberați. Dar de-ndată ce pășesc iarăși în jungla socială și intră din nou în contact cu aceleași cercuri pe care le-au frecventat cândva, devine aproape imposibil să-și țină promisiunea și să renunțe complet la cei care au fost în trecut.

            Înainte să fie însemnat cu stigmatul deținutului, Ethan Lockhart a fost un tânăr obișnuit, cu visuri mărețe și o familie iubitoare. Însă viața nu l-a purtat pe cele mai luminoase cărări, ajungând să facă parte dintr-un anturaj periculos. După ce se angajează ca bodyguard la clubul de striptease al lui Shark – un tip uns cu toate alifiile, care obține mereu ceea ce vrea –, dovedindu-se dornic să-i facă pe plac marelui rechin, Ethan este implicat în tot soiul de afaceri dubioase, asumându-și rolul de recuperator sau de bătăuș de serviciu, în situația în care cei vizați nu pot sau nu vor să-și plătească datoriile. În timpul unui jaf armat, protagonistul nostru a fost arestat și condamnat la douăzeci de ani de închisoare, refuzând categoric să dezvăluie ceva despre Shark și despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în spatele ușilor ferecate.

            De fapt, povestea începe la cinci ani după ce Ethan a fost închis, când i se oferă o permisie de patruzeci și opt de ore ca să participe la înmormântarea surorii sale mai mici, Abby. Totuși, există o problemă... Deși Abby a fost declarată moartă, nu există niciun cadavru care să poată fi îngropat, iar asta îl face pe Ethan să nu aibă liniște până când nu descoperă ce s-a întâmplat cu sora lui. Alături de Whitney, cea mai bună prietenă a lui Abby, pornește o anchetă pe cont propriu, însă, fir cu fir, nisipul se scurge în clepsidră, indiciile sunt tot mai puține, pistele tot mai încâlcite, și el trebuie să se întoarcă după gratii ca să-și ispășească restul sentinței.

            Cred că e primul thriller în care întâlnesc personaje atât de credibile, umane și demonice în aceeași măsură, schimbându-și atitudinea și comportamentul în funcție de situația în care se găsesc. Din punctul ăsta de vedere, caracterele pot fi grupate în două categorii, una din care fac parte Shark și acoliții lui, oameni lipsiți de sentimente, pentru care contează doar banii și groaza stârnită de numele lor, și o a doua, în care intră Ethan și Jack, prietenul lui din pușcărie, oameni care au comis fapte îngrozitoare, dar care au conștiință și dorința de a se îndrepta. Cu toate astea, Ethan nu reușește să-și țină promisiunea, și anume că nu va face nicio prostie cât timp va fi în permisie. Odată ce se apucă să investigheze, violența și monstrul adormit se trezesc, preluând controlul în momentele în care dialogul nu duce la rezultatele așteptate. În ciuda faptului că se străduiește să respecte lista cu interdicții pe care o primește de la închisoare, disperarea îl îmbrâncește mereu dincolo de linia pe care nu trebuie s-o treacă.

1.     Fără alcool;

2.     Fără droguri;

3.     Fără arme;

4.     Niciun delict, de niciun fel, nici măcar o traversare neregulamentară;

5.     Nu ai voie să conduci mașina;

6.     Nu părăsești statul.

Însă regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar protagonistul o face cu un umor savuros, având, bineînțeles, de fiecare dată o justificare validă. Am fost fascinată de acest personaj, în special de capacitatea lui de a vedea lumea în culori, nu doar în alb și negru, în pofida celor întâmplate. Ethan preia rolul justițiarului, încercând să îndrepte răul făcut și să recâștige încrederea celor pe care i-a dezamăgit profund. Iar singurul mijloc prin care poate face asta, e să afle unde este Abby. Într-o mare de dispreț și suspiciune, sprijinul oferit de Whitney este motorul care îl propulsează înainte, dându-i putere să înfrunte realitatea. Whitney este singura femeie din roman care nu e reprezentată doar ca un chip frumos și un corp beton, un obiect senzual care îi înnebunește pe bărbați. E vicleană, inteligentă și curajoasă. Desigur, și Abby scapă de tușele falsității, dar pe ea o cunoaștem doar în copilărie și din amintirile celor din jur.

Nici măcar spațiul geografic nu e uitat în roman. Andrew Bourelle nu inserează spațiul ca pe un simplu fundal în spatele evenimentelor, ci îi conferă o semnificație, un rol mult mai important, deși negativ. E bine cunoscut faptul că deșertul și oceanul au fost considerate de-a lungul timpului niște spații imprevizibile, misterioase, în care lucrurile și ființele pot dispărea fără urmă și în structura cărora se află însăși moartea. În volumul de față, deșertul  Black Rock și Lacul Tahoe, cu o adâncime de 700 m, funcționează ca niște cimitire uriașe în care sunt aruncate trupurile trădătorilor sau ale celor care trebuiau neapărat scoși din schemă. Dacă stăm să ne gândim, să îngropi trupurile mutilate sub câteva kilograme de nisip fierbinte sau să le scufunzi la aproape un kilometru sub apă e o mișcare inteligentă, născocită de o minte diabolică, pentru care umanitatea e un impediment. Oricât de zeloși ar fi polițiștii în căutările persoanelor dispărute, nu se vor apuca să răscolească la întâmplare pe o întindere nesfârșită ce ascunde o mulțime de secrete.

            Andrew Bourelle reușește să scrie un thriller perfect, plin de acțiune și suspans, cu o intrigă complexă, personaje credibile și întâmplări captivante care-ți cresc nivelul de adrenalină. Nu m-am putut smulge sub nicio formă din cursa asta nebună, și, în ciuda faptului că are aproape cinci sute de pagini, am citit-o în mai puțin de douăzeci și patru de ore. A fost o lectură excelentă, de cinci stele, și sper că și celelalte romane ale lui Bourelle sunt la fel de fascinante.


Un proiect: 



joi, 16 martie 2023

Recenziile lui Gică 114 - Scânteie în beznă de Stacy Willingham


Titlu: Scânteie în beznă 

Autor: Stacy Willingham

Editura: NEMIRA

Titlu original: A Flicker in the Dark (2022)

Traducere de Alexandru Szollo

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 392

Media pe Goodreads: 4,01 (din 173.525 note)

 

Tragicii greci susțineau că în fiecare dintre noi există o sămânță a răului, ce poate zace pur și simplu acolo pe tot parcursul vieții, fără să fim conștienți de ea, dar care, găsind un context favorabil în care să încolțească, poate subjuga gândirea limpede, infectând-o cu fel și fel de orori, preschimbate în dorințe întunecate ce nu-i mai oferă liniște celui deja condamnat. De la psihopat, la ucigaș, e doar un pas. Un om care nu simte compasiune și nu are mustrări de conștiință sau inhibiții e periculos în raport cu semenii săi, mai ales când se percepe pe el însuși ca pe un prădător ce trăiește în lume laolaltă cu posibilele sale victime. Unii sunt inofensivi, însă cei ce trec prin metamorfoză nu mai pot da înapoi, fiindcă sângele cere sânge, iar foamea poate fi astâmpărată doar printr-un nou omor, printr-o jertfă care să le ofere putere, ascuțindu-le și mai mult instinctele de prădători.

            În vara anului 1999, în Breaux Bridge, un orășel din Louisiana, șase adolescente au dispărut, și nimeni nu a aflat nici până acum ce s-a întâmplat cu ele. Tragicele evenimente au fost catalogate de către poliția locală drept crime, și nu a durat prea mult până când au găsit un posibil suspect, care, în urma unor dovezi incontestabile, și-a mărturisit vinovăția. Chloe Davis nu a putut nici până azi să uite povestea, fiindcă bărbatul pe care îl văzuse ieșind cu hainele murdare și cu o lopată în mână din pădure, în crucea nopții, era chiar tatăl ei. În prezent, având propriul cabinet de psihoterapie, Chloe se dedică trup și suflet pacienților săi, printre care se numără în special tinere aflate în pragul depresiei sau cu probleme de comportament. Însă viața ei (departe de a fi normală) este dată din nou peste cap atunci când o tânără dispare, întâmplare ce are loc la exact două decenii după ce Richard Davis fusese arestat.

Sincer să fiu, doamna noastră psihologă, cu toate accesele ei de femeie imatură, rămasă blocată din cauza traumelor în perioada adolescenței, nu e o protagonistă de la care să aștepți prea multe... Pe lângă faptul că vorbește cu voce tare ca să se exorcizeze emoțional și că ia mai multe pastile decât le recomandă pacienților, pare că nu e capabilă să se descurce de una singură, fiind mai mereu susținută de logodnicul ei sau de propriul frate. Iar odată cu cele două dispariții (pentru că mai dispare o fată între timp), lumea ei se prăbușește și e aruncată înapoi în trecut, în orășelul unde a început totul. Datorită rememorărilor, plasate în cele mai nepotrivite momente, aflăm și noi fragmentar despre adolescentele care au dispărut și despre comportamentul straniu al tatălui, înainte ca acesta să fie descoperit. Din cauza furiei pe care o poartă în suflet, Dick Davis ne este înfățișat ca un monstru, lipsit de chipul uman și capabil de orice atrocități. Dezechilibrul eroinei este foarte vizibil la nivelul temporalității, fiindcă prezentul și trecutul se împletesc atunci când rănile încep să supureze.

Se poate observa de la primele capitole că avem de-a face cu un roman de debut, al cărui intrigă este îndreptată spre un public tânăr, lipsit de experiențe într-ale genului. Povestea înaintează pe fugă, nu se insistă prea mult pe context, personajele intră în scenă unul câte unul, deja punem ochii pe un posibil vinovat (care s-ar putea să fie într-adevăr criminalul), dar nu ajungem la final înainte ca autoarea să plaseze câteva răsturnări de situație, care, în loc să complice firul narativ, nu fac decât să penduleze în jurul axului central. De asemenea, mi se pare că abuzează de un soi de tehnică a amânării, vorbindu-ne de trei ori despre un obiect (ex: o cutie), înainte să ne spună care e rolul acestuia în tabloul de ansamblu. Nu Chloe avansează cu ancheta, ci indiciile par să fie plasate intenționat pe unde pășește ea.

Nu am intenționat să fie o recenzie negativă, doar că nu am găsit suficiente aspecte pozitive ca s-o prezint într-o lumină favorabilă. Deși stilul seamănă destul de mult cu cel al lui Riley Sager sau C.J. Tudor, romanul are multe lipsuri, fiind încropit din fragmente pe care, oricât de bine le-ai îmbina, tot nu formează o imagine credibilă. Dar gusturile și culorile nu se discută, iar eu nu intenționez să vă iau din plăcerea lecturii, așa că, dacă v-am stârnit și în felul ăsta interesul, puneți mâna pe carte, dați pagină cu pagină, până când adevărul va ieși (ca de-obicei) la lumină, iar ucigașul, acest psihopat care-și percepe victimele ca pe niște licurici în beznă, va fi într-un final prins.


COMANDĂ CARTEA


luni, 13 martie 2023

Recenziile lui Gică 113 - Mayday de Grethe Bøe (CRIME CLUB #8)


Titlu: Mayday 

Serie: Ylva Nordahl #1

Autor: Grethe Bøe

Editura: CRIME SCENE PRESS 

Titlu original: Mayday (2021)

Traducere de Lorena Lupu

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 336

Media pe Goodreads: 3,55 (din 236 note)

 

Pacea nu e nimic mai mult decât liniștea dintre două războaie. Am fost atât de siguri că am lăsat dezastrele în secolul al XX-lea, până când bomba a explodat, iar șrapnelele au zburat în toate părțile. Moartea devine ceva real doar atunci când se perindă prin fața noastră, cât timp nu ne afectează ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, nici nu luăm în considerare numărul de victime ce și-au pierdut viața prin conjunctură sau din cauza unor idealuri fanatice, mascate în convingeri religioase de nestrămutat. Dar noi trăim într-o societate modernă, guvernată de instituții care ne vând siguranță, ca să putem dormi liniștiți noaptea. Oare o Alianță de state ce amenință un altul, rebel, promovează pacea? Oare un stat condus de un președinte-dictator poate oferi cetățenilor securitate? Extremele nu doar că se atrag, ci și pândesc cel mai bun moment în care să se repeadă una asupra celeilalte, pentru că ura și violența sunt deja acolo... și sunt pe punctul să arunce din nou lumea în haos.

Ylva Nordahl și-a petrecut copilăria prin hangarele din Europa și Statele Unite, în bazele militare unde fusese solicitat tatăl ei, unul dintre cei mai competenți piloți ai Norvegiei. Acum, ajunsă la vârsta de treizeci de ani, tânăra se numără printre puținele femei din întreaga lume capabile să piloteze un avion de vânătoare. Prin urmare, aceasta este chemată să ia parte la un exercițiu al armatei, ce urmează să se desfășoare în nord, aproape de granița cu Rusia. Alături de superiorul său, maiorul John „Stone” Evans, Ylva se înalță spre cer, iar în următorul moment cei doi sunt trimiși să dea o mână de ajutor unui elicopter hărțuit de către o aeronavă rusească. Jocul de-a șoarecele și pisica începe, ambii piloți întrecându-se în manevre, dar într-o clipă fatală inamicul reușește să perforeze una dintre aripi, sistemul de control este avariat, iar celor doi le rămâne doar opțiunea să se parașuteze ca să scape cu viață. Însă avionul se prăbușește pe teritoriu rusesc, aproape de o bază nucleară, creând pretextul perfect pentru o viitoare confruntare armată între cele două state.

Descoperind că au aterizat de cealaltă parte a liniilor inamice, Ylva și John Evans trebuie să ajungă cât pot de repede la graniță, înainte ca lucrurile să scape complet de sub control. Însă președintele Rusiei și alți câțiva fanatici vor să pună mâna pe ei, așa că trimit în misiune o trupă formată din soldați Spețnaz, asasini special antrenați în găsirea și executarea țintelor umane. Dar, pe lângă urmăritori, eroii noștri se confruntă cu ceva mult mai rău, cu însuși natura dezlănțuită, traversând, cu forțele tot mai slăbite, imensul pustiu de gheață din zona arctică. La minus douăzeci de grade, cei doi înaintează prin tundra înghețată, încropindu-și adăposturi unde să se odihnească și rezistând în fața vântului puternic ce transformă ninsoarea în furtuni uriașe de zăpadă. Noaptea eternă și frigul constant li se infiltrează în suflet și-n oase, și e doar o chestiune de timp până când își vor pierde voința, iar pământul rece va lua înapoi ce-i al lui.

Există foarte multe capitole în care suntem introduși în birourile politicienilor, explicându-ni-se care e treaba cu Rusia și ce măsuri va lua NATO în cazul unui viitor război. De partea Norvegiei, se află evident Alianța, care nu mișcă niciun deget ca să-i recupereze pe cei doi piloți rătăciți. Dincolo, avem de-a face cu o conspirație la nivel mondial, aprobată cu tot sufletul de un președinte orgolios, cu puternice trăsături de dictator. El se vede pe el însuși drept Dumnezeu, și pentru că țara pe care o conduce funcționează pe baza unei „doctrine religioase”, fiecare alegere este justificată, atâta timp cât Vestul decadent este pedepsit. Dar în ziua de astăzi luptele sunt duse și în spațiul virtual, agențiile specializate făcând tot efortul să spargă codurile sistemelor oponenților, pentru a avea acces la informațiile necesare, care să-i ajute pe aliați să fie mereu cu un pas înaintea inamicului.

De asemenea, există și o miză feministă în poveste, extrem de vizibilă la nivelul personajului principal. Ylva pilotează mai bine decât mulți bărbați, ea are o rezistență mult mai mare la condițiile meteorologice extreme și se descurcă exemplar în situațiile de criză, păstrându-și rațiunea pe tot parcursul drumului înapoi spre casă. Și ca să-și scoată eroina în evidență, autoarea îl prezintă pe Evans ca pe un misogin convins, care privește multă vreme cu scepticism alegerile fetișcanei de lângă el. Însă călătoria lor e abia la început, vânătorii în curând le vor da de urme, politicienii încearcă să-și dea seama dacă totul a fost un accident sau nu, iar Storm, partenerul Ylvei, este decis s-o salveze, chiar dacă asta înseamnă să se infiltreze în serverele rușilor și să dezgroape trecutul tinerei pe care o iubește, dar despre care este tot mai sigur că nu o cunoaște cu adevărat.

 

Un proiect:



joi, 9 martie 2023

Recenziile lui Gică 112 - Bestia de Carmen Mola (CRIME CLUB #7)


Titlu: Bestia

Autor: Carmen Mola

Editura: TREI

Titlu original: La Bestia (2021)

Traducere de Ana Maria Tamaș

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 576

Media pe Goodreads: 3,73 (din 8.550 note)

 

De la începutul secolului al XVIII-lea, până în prima jumătate a secolului al XIX-lea (1830), Spania fusese condusă după Legea Salică (Pactus Legis Salicae), conform căreia urmașul la tron trebuia să fie ales doar pe descendență masculină, după deviza „Dumnezeu, Patria și Regele”. Odată cu moartea lui Ferdinand al VII-lea, în 1833, María Cristina de Borbón devine regentă, până când viitoarea regină, Isabela a II-a, va împlinii vârsta necesară ca să ocupe poziția fostului monarh. Înfuriat de abolirea vechii ordini, Carlos María Isidro de Borbón, fratele regelui mort, se declară împotriva ideii ca o femeie să conducă statul, atrăgând tot mai mulți adepți absolutiști și idealiști, partide din care el însuși făcea parte. Astfel, societatea vremii se scindează în două facțiuni politice: elizabetani, cei care o susțineau pe regina de drept și sperau la un viitor liberal, și carliști, adepții pretendentului la tron, cei care nu se puteau desprinde de tradiția conservatoare și susțineau că puterea absolută în stat trebuie să se afle doar în mâinile unui bărbat. Prin urmare și inevitabil, conflictele au escaladat, ajungându-se astfel la cele trei Războaie Carliste, primul fiind declanșat în 1833, iar cel din urmă sfârșindu-se abia în 1876.

            Romanul de față se deschide în 1834, într-una dintre mahalalele Madridului, unde este descoperit trupul dezmembrat al unei fetițe, ce pare să fi fost sfâșiată de o creatură ieșită din coșmaruri. Pentru că nu este vorba despre prima victimă ucisă în felul ăsta și pentru că locuitorii au o imaginație foarte bogată și încă cred cu tărie în superstiții, încep să se audă din toate părțile șoapte despre Bestie, o creatură ce le răpește și le omoară pe tinerele fără de apărare. Unii doar au auzit despre ea, însă cei ce pretind c-au văzut-o au descrieri cât se poate de diferite, de la un uriaș cu blană ce seamănă cu un urs, până la un monstru cu coarne de cerb sau colți de mistreț. Însă Donoso Gual, fostă gardă regală, în prezent străjer la una dintre porțile orașului, nu crede în himere sau în creaturi din folclor și este sigur că la mijloc se află un criminal, aflat, după toate semnele, în pragul nebuniei.

            Într-o altă parte a orașului, Lucia, o tânără hoață de numai paisprezece ani, își urmărește victima, un călugăr care, după culoarea vineție a pielii, urmează să moară în curând din cauza holerei. După puțin timp și fiind sigură că străinul în rasă a dat ortul popii, fata intră în locuința acestuia cu gândul de a face rost de bunuri folositoare sau pe care să le vândă pentru a-și ajuta surioara de unsprezece ani și mama, care suferă și ea din cauza molimei ce face ravagii printre madrileni. În timp ce Lucia cotrobăie prin camera defunctului, dă peste un superb inel de aur cu două buzdugane încrucișate, o bijuterie despre care este sigură că-i va aduce noroc. Însă lucrurile nu vor sta deloc așa, fiindcă sora ei, Clara, dispare fără urmă, iar Lucia crede cu certitudine că Bestia a luat-o și că ea este singura în măsură s-o găsească înainte ca monstrul s-o ucidă și să-i lase cadavrul dezmembrat pe caldarâm.  

            Intriga romanului, extrem de complexă și tenebroasă, este acompaniată de un peisaj dezolant și decadent. Madridul apare ca o capitală separată în două lumi, dincolo de gard aflându-se nobilii și doamnele din înalta societate, care călătoresc doar cu trăsura și au întotdeauna la mâini sau la gât nestemate prețioase care să le confirme poziția socială, și dincoace de gard, regăsindu-se mahalalele, cu locuitorii lor bolnavi, mizerabili și săraci, care, dacă au norocul ca locuințele lor să nu fie incendiate cu pretextul epidemiei, pot să-și petreacă noaptea într-un așternut plin de purici și păduchi, îmbrățișându-i pe cei dragi cu căldura și bunătatea pe care nimeni nu a reușit să le-o răpească. Granița nu mai folosește de mult la supravegherea și gestionarea populației, ci devine o barieră dincolo de care sunt aruncați toți cei din clasele de jos. Aici, unde viii sunt socotiți laolaltă cu cei morți, cerul își vomită ploaia peste mahalale, iar șanțurile ineficiente își revarsă zoaiele pe străzile pe unde circulă populația damnată.

            Și pentru că ne aflăm într-o perioadă tulbure a istoriei, conflictele nu se lasă prea mult așteptate. Poporul, din ce în ce mai convins că preoțimea este de vină pentru molimă, izbucnește la cel mai mic gest și se asmute asupra călugărilor, tăind cu sabia-n stânga și-n dreapta, până când vinovații vor fi aruncați unul peste celălalt în balta sângelui lor spurcat. De asemenea, există convingerea că tinerii, îndemnați și ajutați de Cler, se strecoară prin piețe și otrăvesc apa din fântâni. Paranoia ia cu asalt Madridul, și fiecare călugăr este asociat fulgerător cu un spion carlist. Toți vor dreptate, cu toții își doresc să găsească un vinovat și să-l ucidă, ca epidemia să ia sfârșit. Însă moartea planează deasupra tuturor, iar în fața ei nimeni nu-și află scăparea, fiindcă sub privirea-i cu toții împărtășim aceeași soartă.

În acest infern pământesc, tânăra Lucia, cumpătatul Donoso, Diego, un gazetar îndrăzneț ce-și semnează articolele cu pseudonimul „Motanul Necuviincios”, și Fratele Braulio, un călugăr războinic ce poartă cu el un mare secret, sunt singurii care pot să aducă o scânteie de speranță, să o găsească pe Clara și să ucidă fiara care bântuie suburbiile madrilene. Deopotrivă roman istoric, o frescă socială a Spaniei secolului al XIX-lea, thriller impecabil construit, ce înclină nu de puține ori spre horror, impregnat de un lirism undeva între Federico García Lorca și Georg Trakl, povestea lui Carmen Mola se instaurează de la sine drept o capodoperă modernă și postmodernă, o ficțiune care depășește cu mult potențialul livresc al multor autori contemporani. „Bestia” e mai mult decât un text, decât o narațiune în pagini, este un discurs despre condiția umană, despre fiara care zace în fiecare dintre noi și despre limitele unde ne poate împinge demența și fanatismul din jur.


Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Carmen Mola:

Literatura pe tocuri

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Falled

Ciobanul de Azi

Pălărisme.ro

Citește-mi-l

                                                                  Fata Cu Cartea
                                                           Analogii, Antologii