5 noutăți de la Editura Trei

Titlu: Geiger  

Autor: Gustaf Skördeman   

Traducere de Mădălina Grosoiu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 480

 

O lectură perfectă pentru fanii lui Stieg Larsson

Un singur cuvânt poate porni un război.

Telefonul fix sună chiar când Agneta își ia rămas-bun de la nepoți. Din receptor se aude un singur cuvânt: „Geiger“. Știa de zeci de ani că va veni acest moment, dar tot e tulburată. Știe ce înseamnă. Își scoate arma din ascunzătoare, montează amortizorul și se strecoară în spatele soțului ei. Îi duce țeava la tâmplă, apasă pe trăgaci și dispare – lăsându-și în urmă portofelul și cheile.

Cazul nu-i este repartizat Sarei Nowak, dar ea le cunoaște pe rudele victimei și, încălcând regulile, se implică în anchetă. Ceea ce nu știe ea este că misteriosul cod transmis la telefon este doar prima piesă dintr-un plan complex și devastator pus în mișcare cu 50 de ani în urmă.

“Un thriller alert… Un debut impresionant.” - FINANCIAL TIMES

„O poveste extraordinară despre umbrele Războiului Rece, care se pot dovedi încă extrem de periculoase.” - JYLLANDS-POSTEN

„Acest amestec tensionat și înspăimântător de dramă de spionaj imprevizibilă, roman polițist și thriller de acțiune captivant are toate ingredientele unui clasic modern; Skördeman își dezlănțuie imaginația cinematografică într-o poveste care explorează trecutul politicii europene.” - LANCASHIRE POST

 

 

Titlu: Baroana 

Autor: Hannelore Cayre

Traducere de Doru Mareș

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 176

 

„Un roman realist și EXTRAVAGANT.“ – Le Monde

Patience Portefeux, în vârstă de 53 de ani, are două fiice, un câine și o mamă internată într-un azil și muncește din greu, ca traducătoare de arabă la Ministerul Justiției. Transcrie mii de ore de interceptări telefonice ale unor mici dealeri și ale unor mari infractori. Într-o zi, depășește o graniță: deturnează o livrare masivă de canabis de la o rețea de traficanți. Fără frică, fără vinovăție. Un simplu derapaj moral. Și apoi încă unul. Iar Patience devine Baroana.

Cu o adevărată galerie de traficanți, dealeri și polițiști, Baroana este un tablou cinic și amuzant al vieții cotidiene din Franța contemporană.

Roman ecranizat în 2020, în regia lui Jean-Paul Salomé, cu Isabelle Huppert în rolul principal.

„Această aventură a unei rebele care nu se teme de nimic este una dintre reușitele anului, prin ferocitatea sa plină de umor și nonconformism, prin scriitura acidă și vioaie.” - TÉLÉRAMA

„Baroana se joacă foarte plăcut, prin originalitate și ton, cu codurile romanului polițist.” - LE TEMPS

„Autoarea, avocat penalist, își cunoaște la perfecție mediul și scoate la lumină o poveste originală și foarte agreabilă.” – ELLE

„O combinație de Breaking Bad și Weeds, cu trăsături suburbane franceze (…) Mușcătoare și spirituală, Patience ne arată eșecul sistemelor sociale și al zadarnicului «război împotriva drogurilor».“ - THE GUARDIAN

 

 

Titlu: Sânge auriu  

Autor: Namina Forna

Traducere de Irina Borțoi

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 464

 

Bestseller NEW YORK TIMES

Un roman fantasy de neratat

(Cosmo, Buzzfeed, BookRiot și Refinery 29)

Deka are 16 ani și așteaptă înfrigurată ceremonia sângelui, după care ar putea deveni oficial membră a satului său. Dar sângele ei nu este roșu, ci auriu – culoarea impurității, ceea ce poate să aibă consecințe mai grave decât moartea.

O femeie misterioasă îi oferă posibilitatea să plece din sat și să lupte pentru împărat, într-o armată formată din tinere ca ea: sunt „alaki“, fete aproape nemuritoare cu daruri rare. Și sunt singurele care pot lupta împotriva celui mai mare pericol care amenință imperiul.

Deka știe ce primejdii o așteaptă, dar își dorește să-și găsească locul. În drum spre capitală, unde se va pregăti pentru cea mai mare bătălie din viața ei, va descoperi însă că marele oraș înconjurat de ziduri ascunde multe surprize. Nici locul, nici oamenii nu sunt chiar ce par a fi – nici măcar Deka.

„Acțiunea bogată dictează ritmul, în timp ce intriga nuanțată vorbește în numele schimbării sociale, înfățișând numeroasele moduri în care societatea întemnițează și transformă femeia în bun comercial.“ - Publishers Weekly

„Fetele sunt puternice, pericolul este real, iar personajele sunt captivante și diverse. Forna a realizat ceva cu totul special, în egală măsură subversiv și amuzant.“ – Tor

„Namina Forna aduce o perspectivă nouă în romanul cu care a debutat furtunos. Acțiunea e combinată cu o poveste intensă despre o comunitate de femei unde forța se găsește în prietenii și alianțe.“ - The Guardian

„Elemente solide de acțiune și justiție socială, dar și ceva mister (…) Cititorii vor fi uluiți de revelațiile remarcabile care oferă un final elegant, dar te lasă și cu dorința să citești mai departe.“ – Booklist

 

 

Titlu: Mântuitorul    

Autor: Jo Nesbø 

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 608

 

Un thriller din seria Harry Hole

Un concert de Crăciun al Armatei Salvării pe o stradă aglomerată din Oslo se încheie pe neașteptate cu un foc de armă care-l doboară pe unul dintre cântăreți. Harry Hole nu prea are de unde să pornească: niciun suspect, nicio armă și niciun motiv. Însă problemele lui sunt abia la început, pentru că urmărirea îl va duce în cele mai întunecate colțuri ale fostei Iugoslavii.

Apoi, când se întoarce la Oslo dă peste adevărata întunecime, printre drogații fără adăpost și membrii Armatei Salvării care așteaptă un mântuitor — ca să le dea fie o nouă viață, fie o moarte rapidă.

Cu o narațiune amețitoare, personaje bine construite și un ritm alert, Mântuitorul dovedește o dată în plus că Jo Nesbø este unul dintre cei mai buni scriitori de crime contemporani.

„Un tur de forță. Nesbø are o intrigă atât de minuțios construită și de convingătoare, încât este imposibil să pui cartea jos. Aceasta este o poveste cu un criminal în serie, foarte, foarte bună.“ - The Globe and Mail

„Granița care-i desparte pe escroci de polițiști în romanele din seria Hole n-a fost niciodată mai subțire și mai înșelătoare decât aici.“ – Booklist

„Mântuitorul (…) oferă un portret neîndurător de realist al capitalei norvegiene — drogați

care deschid focul în public; refugiați care sunt exploatați în particular —, dar și un mister captivant, plin de întorsături de situație.“- Evening Stardand

 

Titlu: Nouă străini 

Autor: Liane Moriarty 

Traducere de Luminița Gavrilă

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 560

 

Nouă persoane ajung într-un centru de relaxare izolat, unele dintre ele pentru că vor să slăbească, unele ca să-și schimbe stilul de viață, altele din motive pe care nu le pot recunoaște nici chiar față de ele însele. Însă niciunul dintre oaspeți nu-și imaginează ce vor însemna cele zece zile de lux, meditație și consiliere pentru care au plătit.

Scriitoarea Frances Weltry vine la Tranquillum House în căutare de leacuri pentru o durere de spate, o inimă frântă și o tăietură sâcâitoare la deget. O intrigă ceilalți oaspeți, însă charismatica directoare a centrului este cea care îi trezește cel mai tare curiozitatea.

Ar putea deține ea răspunsurile pe care Frances nici măcar nu știe că le caută? Ar trebui să lase deoparte îndoielile și să se bucure de Tranquillum House sau ar trebui să fugă cât mai poate.

„O încântare pentru fanii Marilor minciuni nevinovate… Spirituală și pătrunzătoare, scriitura lui Moriarty face toți banii.” – People

„Moriarty revine cu încă o carte pe care n-o poți lăsa din mână.” – Time

„Fiecare dezvăluire este o surpriză savuroasă… Nouă străini este atât de bine scrisă și de inteligent construită, încât pare să se termine prea repede.” – Booklist

„O carte plină de un umor negru care sfidează orice clasificare. Reușește să fie grozav de amuzantă și să aibă și încărcătură emoțională în același timp, dovedind că autoarea Marilor minciuni nevinovate încă mai are multe de oferit cititorilor ei.” – Bustle

COMANDĂ CĂRȚILE

Privită din întuneric de Gytha Lodge

Titlu: Privită din întuneric 

Autor: Gytha Lodge

Editura: CREATOR

Traducere de Luciana Dănilă

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 382

 

Într-o noapte, Aidan Poole se loghează pe laptop pentru a vorbi pe Skype cu prietena sa, Zoe. Spre disperarea sa, realizează că aceasta nu este singură, ba mai mult, este nevoit să asculte neputincios sunetele unei lupte, apoi o liniște deplină. Vrea să se asigure că Zoe e ok, dar de ce nu anunță imediat poliția? Când, în sfârșit, sună autoritățile, Jonah Sheens preia cazul, iar cadavrul este descoperit. 

Privită din întuneric este un thriller care te ține cu sufletul la gură și pe care nu ai voie să îl ratezi.

 

Am fost captivată. - Jo Jakeman, autoare Sticks and Stones

 

Ce carte minunată! O poveste întortocheată și tăioasă ca lama unui cuțit... Pregătește-te să fii bântuit! - A .J . Finn, autorul bestsellerului Femeia de la fereastra

Te face să întorci fiecare pagină cu nerăbdare. Pe parcurs, tot încercam să ghicesc cum se va termina. - Chris Hammer, autor Scrublands

 

Lodge alternează capitolele dedicate investigării cazului morții lui Zoe cu cele care spun povestea ultimelor douăzeci de luni din viața fetei, lăsându-l pe cititor să descopere un personaj complex, nu o simplă victimă. Acest procedeu este la modă în cazul thrillerului, iar utilizarea lui când personajele sunt puternice, ne aduce aminte că e nevoie să privim constant dincolo de relațiile duale: victimă - agresor, inocent - vinovat și să realizăm că fiecare om decide pentru sine, iar motivele din spatele acestora pot fi bune sau rele. Scriitura lui Lodge pune în lumină atât complexitatea naturii umane, cât și felul în care acționează autoritățile. -  Reviews

COMANDĂ CARTEA

În pregătire la editura Crime Scene Press (Hervé Le Corre & Ragnar Jónasson)

Titlu: După război  

Autor: Hervé Le Corre

Editura: CRIME SCENE PRESS

Traducere de Delia Tuică 

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 528

 

Bordeaux, 1950. Un oraș care poartă încă amintirile negre și rănile celui de-al Doilea Război Mondial. Dar dincolo de mare a început deja un alt război. Nenumărați tineri sunt trimiși să lupte în Algeria, într-un conflict care încă nu și-a primit numele sub care va rămâne consacrat în istorie. Franța sângerează din nou.

Un șef de poliție corupt, simpatizant al fasciștilor, colaborator al acestora și criminal de război, va descoperi că atrocitățile comise nu i-au fost uitate.

Un tânăr care a auzit poveștile cumplite despre raziile de sub soarele arzător din Africa e bântuit de moartea cumplită a familiei sale.

Destinele celor doi se vor împleti într-o lume condusă de răzbunare.

O capodoperă a literaturii franceze, care arată că, uneori, după război, războiul continuă.

 

Receptare critică

„Bogat în istorie și analiză psihologică, romanul este dovada vie că «după război, uneori războiul continuă».”

Kirkus Reviews

 „Scriitura lui Hervé Le Corre are o muzicalitate care frizează poeticul. Este un portretist desăvârșit.”

Le Monde

„Un roman compus cu toată priceperea virtuozului, unde limbajul colorat al bistrourilor și răufăcătorilor se contopește cu o proză sensibilă, pregnantă, cristalină care îți pătrunde până în adâncul ființei. Superb.”

Télérama

„O carte plină de entuziasm, care nu face compromisuri. Extraordinară.”

L’Express

 

Titlu: Fata care a murit 

Autor: Ragnar Jónasson

Editura: CRIME SCENE PRESS

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 336

 

Un nou roman semnat Ragnar Jónasson

Primul roman polițist islandez care apare în lista de bestselleruri Sunday Times

„Se caută învățător la capătul lumii…”

Una e conștientă că-i e greu să treacă peste sinuciderea tatălui ei, venită din senin. Își petrece nopțile bând singură în Reykjavík, năpădită de gânduri cum că într-o bună zi o să i-o ia pe urme.

Când află că în micul sat Skálar de pe coasta nordică, bătută de furtuni, a Islandei, unde locuiesc zece oameni, se caută învățător pentru două fete, Una o vede ca pe o ocazie de a evada.

Însă odată ce ajunge acolo își dă seama că nimic din viața de la oraș n-a pregătit-o pentru ce găsește în sat. Localnicii nu sunt deloc prietenoși, vremea e mohorâtă.

Iar din podul casei vechi unde locuiește e convinsă că aude un cântec fantomatic.

Una își face griji că-și pierde mințile.

Și chiar înainte de Crăciun cineva moare pe neașteptate, iar viața Unei capătă o turnură extrem de rea…

 

Receptare critică

„O poveste cu fantome plină de atmosferă, care te înfioară cu adevărat și are nuanțe polițiste.”

Kirkus Reviews

„Cu proza elegantă și atmosfera evocatoare care-l caracterizează, Jónasson țese o poveste care arde la foc mocnit, te bântuie și oferă un final ce-ți dă fiori.”

Charlotte Heatchote, Sunday Express

„Un amestec de horror și thriller psihologic, învăluit în ceață și care funcționează din toate punctele de vedere.”

Booklist

„…excelentă.”

Toronto Star

Rivala de Zakiya Dalila Harris

Titlu: Rivala 

Autor: Zakiya Dalila Harris  

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 408

 

Un debut electrizant, în care tensiunile rasiale escaladează, pe fundalul rivalităţii dintre două tinere care fac, fiecare în felul ei, istorie.

 La douăzeci şi şase de ani, asistenta de redacţie Nella Rogers este singura angajată de culoare a companiei Wagner Books. Totul se schimbă atunci când intră în scenă Hazel, care, printr-o serie de împrejurări, devine rivala de temut a celei cu care are cele mai multe în comun. Situaţia se tensionează pe măsură ce Nella începe să primească bilete de amenințare. Identitatea agresorului rămâne necunoscută, iar tânăra începe să trăiască în nesiguranţă, afectându-i stabilitatea emoţională şi forţând-o să se întrebe cine este în spatele acestor ameninţări fără de sfârşit.

 Un thriller isteţ şi dinamic, pe care îl va înţelege oricine s-a simţit vreodată manipulat, ameninţat sau trecut cu vederea la locul de muncă. Rivala vă va ţine cu sufletul la gură până la ultima pagină!

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 52 - Dispăruții de Dirk Kurbjuweit

Titlu: Dispăruții 

Autor: Dirk Kurbjuweit 

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: Haarmann (2020)

Traducere de Andreea Odoviciuc

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 392

Media pe Goodreads: 3,41 (din 102 note)

 

            „Dispăruţii” e un roman extrem de incitant, dar şi o lecţie fascinantă despre adevăratele minţi criminale din Germania interbelică. Preluând un context social şi politic real, Dirk Kurbjuweit realizează o operă ficţională în care ne aminteşte despre unul dintre cei mai terifianţi ucigaşi ai anilor '20, şi anume Fritz Haarmann, cunoscut drept „Măcelarul din Hanovra” sau „Vampirul Hanovrei”. Cu toate că volumul este construit pe baza unor articole din ziare şi texte documentare, el poate fi încadrat foarte uşor în sfera thrillerului istoric, având ca protagonist un detectiv specific literaturii Noir. Pe lângă asta, antagonistul este înfăţişat ca un personaj aproape demonic, iar momentele de oroare şi scenele groteşti creează o atmosferă pe cât de morbidă, pe atât de tulburătoare.

            Suntem în Hanovra anului 1923. Germania încă încearcă să-şi revină după Primul Război Mondial, iar Hitler se află în închisoare, condamnat în urma puciului de la München. Societatea este sfâşiată între vechea monarhie şi noua democraţie, un sistem pe care încearcă încă să-l înţeleagă. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o lume în colaps – unii indivizi acomodându-se la noua ordine, iar alţii sperând la un viitor mai bun în spaţiul sovietic sau, de ce nu, chiar în America. În acest context deloc favorabil pentru justiţie, un poliţist încearcă să dea de urma unui criminal nemaiîntâlnit, un individ care are o pasiune nebună pentru adolescenţi. Tinerii dispar unul câte unul, numărul creşte cu fiecare familie îndoliată ce vine să reclame dispariţia propriului fiu, iar coşmarul pare că nu are de gând să se termine prea curând. Însă Robert Lahnstein ştie că, într-un univers încă bântuit de ororile războiului, doar el poate face dreptate pentru cei plecaţi şi pentru cei rămaşi să-i deplângă.

            Protagonistul volumului nu este nici pe departe detectivul abil şi plin de zel pe care îl ştim din alte romane de gen. El se confruntă atât cu nişte oameni care nu vor să intre în belele, spunând ceva greşit, cât şi cu restul sistemului justiţiar, care pare să-i pună beţe-n roate, cu scopul de a-l face să renunţe la anchetă. Deşi e luat în râs şi respins, Lahnstein face tot posibilul să-l aducă pe suspectul său de cealaltă parte a gratiilor, chiar dacă reputaţia lui are de suferit cu fiecare presupunere pe care o face. Bântuit de fantoma războiului şi de amintirea celor dragi, el îşi vede misiunea ca pe un mod de a îndrepta ceva într-o societate decăzută, mizeră şi coruptă. Cursivitatea prezentului este întreruptă de fragmente din trecut, secvenţe prin care e redată fragilitatea şi empatia personajului.

            Ar fi complet greşit să considerăm că Dirk Kurbjuweit a dorit să se adapteze la corectitudinea politică din zilele noastre, alegând să vorbească despre homosexuali sau, aşa cum apar şi în carte, despre cei născuţi pe 17.5. Având în vedere faptul că autorul utilizează un fundal istoric real, e normal să se raporteze la evenimente şi manifestări culturale şi sexuale ce au avut loc la acel moment. În acest sens, textul poate fi perceput şi ca un pseudo-documentar al unei perioade în care indivizii nu erau nevoiţi să-şi ascundă cu totul afinităţile, pentru a nu fi condamnaţi la închisoare sau la moarte, aşa cum ştim bine că a urmat. Deşi exista o ură subînţeleasă la adresa acestora, cu toţii erau conştienţi de prezenţa lor şi treceau cu vederea aproape orice zvon sau aproape orice apariţie a celor consideraţi diferiţi.

            Aşa cum spuneam la început, cartea are toate elementele unui thriller istoric. Totuşi, există o mică problemă pe care nu avem cum s-o trecem cu vederea. În română titlul nu dezvăluie nimic, însă originalul „Haarmann” ne informează direct cine este personajul negativ din poveste. Dacă ai citit înainte descrierea, deja ştii că lecturezi un text despre un criminal real. Ei bine, din cauza acestui fapt, finalul e complet descoperit. Însă, cu toate că eşti conştient de sfârşitul cărţii, merită să parcurgi naraţiunea şi să te bucuri de intriga foarte bine construită şi de răsturnările de situaţie ce îi tot dau lui Lahnstein investigaţiile peste cap.

            Pe de o parte, documentar istoric despre un ucigaş celebru, nebun, pe de alta, un roman de suspans foarte alert şi plin de scene macabre – „Dispăruţii” este o carte ce pendulează între adevăr şi ficţiune, evocând, dintr-o perspectivă contemporană, atmosfera din Germania anilor '20. Sunt sigur că mulţi dintre noi nu ştiam despre Fritz Haarmann, dar, cu siguranţă, povestea lui Dirk Kurbjuweit ne-a dat o lecţie de istorie importantă şi ne-a arătat că, înainte ca monştrii politici să-şi arate ghearele, existau şi alte bestii, pe care timpul aproape că le-a trecut cu vederea.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 51 - Lațul de Lilja Sigurðardóttir

Titlu: Lațul  

Trilogia Reykjavík Noir #1  

Autor: Lilja Sigurðardóttir

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Gildran (2015)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 288

Media pe Goodreads: 3,79 (din 1.649 note)

 

            În cea de-a doua jumătate a anului trecut, în portofoliul editurii Crime Scene Press şi-a făcut apariţia Lilja Sigurðardóttir, o nouă autoare islandeză de romane Noir. Sunt sigur că pe mulţi numele ne-a condus la Yrsa Sigurðardóttir, o altă scriitoare din aceeaşi ţară şi, de altfel, o altă voce puternică a crime-ului nordic, care a fost foarte bine primită de publicul român, dovadă incontestabilă fiind numărul mare de traduceri publicate la noi. Ei bine, singurele legături dintre cele două sunt: numele de familie, genul de literatură pe care îl abordează şi Liviu Szoke – traducătorul care se ocupă atât de una dintre seriile Yrsei, cât şi de trilogia din care face parte volumul de faţă. Cu alte cuvinte, nu există nici un grad de rudenie între ele. Am menţionat acest lucru, deoarece sunt sigur că, în momentul în care „Laţul” a ieşit din tipar, numele Sigurðardóttir avea deja un prestigiu între cititorii de Nordic Noir din România, unii crezând că ar fi vorba despre o soră, verişoară sau chiar fiică a Yrsei. Şi acum, că am lămurit acest aspect, e cazul să trecem la povestea noastră.

            Sonja este una dintre persoanele prinse în laţ. Ea călătoreşte foarte des cu avionul, iar scopul final al fiecărui voiaj este acela de a trece cocaină prin unul dintre aeroporturile din Islanda. Nu îi place ceea ce face, însă nu are de ales, iar dacă vrea ca fiul ei să fie în siguranţă, trebuie să îndeplinească toate sarcinile pe care i le dau cei care o ameninţă. Cu timpul, Sonja a devenit din ce în ce mai bună, inventând moduri noi în care să transporte marfa, ajungând, astfel, unul dintre pionii de care reţeaua de interlopi nu se poate lipsi. Ea speră ca fiecare transport să fie ultimul, şi după aceea să se poată întoarce, în sfârşit, la viaţa ei obişnuită – să-şi găsească o slujbă normală şi să obţină custodia pentru Tómas, băiatul pe care îl are împreună cu fostul ei soţ.

            Nu vreau să sune ca o formulare dintr-un eseu pentru Bac, dar volumul nostru chiar se împarte în două jumătăţi complementare. Pe de o parte, o avem pe protagonista care ştim bine cu ce se ocupă, iar pe de altă parte, este prezentă Agla, partenera sexuală a Sonjei, o altă femeie ce se află într-o situaţie dificilă. Cea din urmă lucrează la o bancă, iar autorităţile au depistat un transfer ilegal de fonduri, bani pe care se crede că ea i-ar fi sustras împreună cu încă două persoane. Este evident că vorbim aici despre un roman corect politic, aşa cum se cere în ultima vreme. Pe lângă faptul că între cele două există o relaţie sexuală şi sentimentală, avem de-a face şi cu două femei puternice, care se află în nişte situaţii limită. Una este pusă în mijlocul societăţii şi se confruntă cu un sistem dur, care vrea să extragă şi ultima fărâmă de umanitate din ea, iar cealaltă umblă printr-o lume întunecată, un spaţiu liminal în care doar violenţa şi trădarea mai pot schimba ceva.

            Mi-aş fi dorit ca povestea să fie puţin mai intensă. Cartea e destul de mică, iar acţiunea pare de multe ori să stea în loc, noroc cu capitolele foarte scurte ce se citesc extrem de repede. De altfel, nu am simţit prea mult suspans. Autoarea a preferat să se concentreze în mare parte pe povestea celor două femei, aruncând din când în când câte o fărâmă de teroare, sentiment pe care îl trăieşte mai mult protagonista decât cititorul. E de înţeles că ea se simte de la început într-o tensiune continuă, însă m-aş fi bucurat să simt şi eu asta, să existe măcar o scenă puternică care să-mi transmită că problema e serioasă şi că oricând Sonja ar putea să-şi piardă viaţa.

             Nu pot să spun că am citit cu plăcere acest roman, însă voi continua seria, pentru că m-a intrigat foarte tare finalul primului volum. Deznodământul promite foarte multe, iar pe lângă o răsturnare totală de situaţie, mi-a fost sugerată şi întoarcerea unei femei mult mai puternice, o mamă care va porni un război pentru a-şi proteja fiul. Nu vă recomand acest roman ca pe un thriller de primă mână, dar vă  îndemn să-l citiţi dacă sunteţi în căutarea unei cărţi bune despre traficul de droguri şi despre gangsteri periculoşi.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 50 - Pustiul de asfalt de S.A. Cosby

Titlu: Pustiul de asfalt 

Autor: S.A. Cosby

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Blacktop Wasteland (2020)

Traducere de Dan Doboș

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 328

Media pe Goodreads: 4,10 (din 17.625 note)

 

            După cum ştiţi deja, la finalul anului voi face un top cu cele mai bune cărţi pe care le-am citit în ultimele douăsprezece luni. Şi pot să spun de pe acum că pe acea listă se va afla şi „Pustiul de asfalt”, căruia îi voi oferi o poziţie importantă, foarte probabil chiar pe prima. De altfel, cartea ocupă deja un loc special în biblioteca şi în sufletul meu. Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult mi-a plăcut acest volum şi cât de inteligent şi de bine este construit. Spre deosebire de romanele de suspans din ultima vreme, cartea lui S.A. Cosby vine cu un suflu nou, abordând extrem de diferit un spaţiu despre care s-a tot scris în ultima vreme şi pe care aproape toată lumea încearcă să-l înfrumuseţeze. Autorul american renunţă la artificiile estetice, preferând să redea, într-un mod crud şi realist, adevărata mizerie şi sărăcie în care trăiesc multe persoane de culoare din Virginia.

            Faceţi cunoştinţă cu Beauregard „Gândacul” Montage, omul care cândva era cunoscut drept cel mai tare şofer de pe Coasta de Est. Cu toate că acele vremuri au trecut, mulţi şi-l amintesc şi acum ca pe un rege al şoselelor, ca pe negrul care poate stăpâni orice autoturism, fiind capabil să conducă atât pe drumurile asfaltate, cât şi prin cele mai oribile hârtoape. De altfel, datorită acestei îndeletniciri, a primit şi porecla de Gândacul, pentru că el se simte cel mai bine acolo unde mirosul de benzină şi de gaze de eşapament se amestecă cu izul puternic al cauciucurilor încinse – un cocktail senzorial la care se adaugă sentimentul de frică şi adrenalina pe care o simte în momentul şofatului. Datorită talentului său deosebit, Beauregard a fost implicat, cu mulţi ani în urmă, în câteva afaceri ilegale, afaceri despre care nu vrea să vorbească, deoarece totul s-a terminat. Însă, acum, el nu o duce foarte bine cu banii, şi problemele încep să apară, iar atunci când o veche cunoştinţă îi propune să ia parte la un jaf de bijuterii, Gândacul este nevoit să se întoarcă la trecutul întunecat şi violent pe care credea că l-a lăsat cu totul în urmă.

            Beauregard „Gândacul” Montage este un personaj pe care nu ai cum să nu-l îndrăgeşti. Pe cât de puternic şi de violent, pe atât de sensibil şi de empatic – el este un soţ iubit şi tatăl a trei copii pentru care vrea un viitor mai bun. Conştient pe zi ce trece de mizeria şi de sărăcia în care se află, el încearcă, pe cât poate, să fie un om drept cu el însuşi şi cu cei din jur, evitând să ia parte la conflicte violente ce i-ar putea da existenţa peste cap. Însă atunci când este luat peste picior şi când este escrocat, nu ezită să-şi impună punctul de vedere şi să-şi facă dreptate. În cazul acestui protagonist, avem de-a face cu două personalităţi, una pozitivă şi una negativă, cea din urmă încercând mai mereu să se impună. Fragilitatea lui se datorează absenţei figurii paterne, tatăl său dispărând cu mult timp în urmă din viaţa Gândacului şi a mamei sale.

            Deşi romanul nostru are toate ingredientele necesare pentru un thriller de primă mână, eu l-am perceput şi ca pe un Western modern. Nu avem de-a face aici cu călăreţi, indieni şi ferme, dar există curse de maşini, urmăriri şi jafuri de bijuterii. Într-o lume în care aproape totul a evoluat, deşertul s-a transformat în şosele şi aşezări umane, iar vechiul Cowboy a fost înlocuit cu noul „Carboy”. De altfel, şi personajele negative sunt construite după modelul bandiţilor din Vestul Sălbatic, iar Beauregard este ilustrat ca un şerif răzbunător. Pe lângă acest amalgam inedit, ceea ce face din acest volum o lectură fascinantă este stilul grotesc şi tranşant pe care îl utilizează naratorul. Nu suntem într-o lume frumoasă, în care nestematele strălucesc la gâtul fiecărei persoane de pe stradă, ci într-un univers întunecat şi mizerabil, în care doar hoţia şi crima îţi pot oferi o poziţie importantă în societate.

            Un roman care vorbeşte despre negri, fără să abordeze corectitudinea politică, şi, totodată, un volum care îţi prezintă eleganţa şi demnitatea unei lumi derizorii şi vulgare – „Pustiul de asfalt” este o carte  ce merită citită de orice amator de senzaţii tari, fie că vorbim despre jafuri şi omoruri, fie că ne referim la curse de maşini şi manevre periculoase în care viaţa îţi este pusă în joc la fiecare cotitură. Am recomandat această carte cu drag şi o voi face în continuare, pentru că este o lectură incredibil de puternică şi de plăcută, şi am speranţa că nu e ultima dată când aud de S.A. Cosby la noi în România.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 49 - Nu trezi diavolul adormit! de John Verdon

Titlu: Nu trezi diavolul adormit! 

Serie: Dave Gurney #3

Autor: John Verdon

Editura: PALADIN

Titlu original: Let the Devil Sleep (2012)

Traducere de Laura Ciobanu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 568

Media pe Goodreads: 3,89 (din 7.784 note)

 

            Chiar îmi pare rău să spun asta, dar John Verdon m-a dezamăgit crunt. Mă aşteptam ca seria cu detectivul Dave Gurney să ajungă un monument al literaturii poliţiste contemporane, însă se pare că autorul a preferat să continue povestea cu două volume foarte slabe. Şi când spun slabe, mă refer la toate aspectele posibile: cărţi stufoase şi lipsite de tensiune – de multe ori chiar simţi că povestea stagnează – scene de groază care încearcă să-ţi dea fiori, dar nu prea reuşesc, şi un fost poliţist pensionat prea devreme care ia în calcul toate pistele posibile, dar care ratează aspectele esenţiale, ajungând, în final, să fie la fel de surprins ca un cititor de duzină.

Dave Gurney este abordat de o fostă cunoştinţă, o jurnalistă care a scris cândva despre cazurile rezolvate de el pe când era în slujba justiţiei, care îi cere ajutorul într-o chestiune deosebită şi foarte interesantă. Fiica ei vrea să realizeze câteva reportaje despre familiile ale căror membri au fost victimele unor ucigaşi în serie. Ea intenţionează să surprindă, cu ajutorul camerelor video, reacţiile rudelor, impactul crimelor asupra normalităţii şi consecinţele traumatizante ale unui asemenea eveniment. Teza a fost foarte bine primită de universitatea la care fata studiază; una dintre cele mai prestigioase televiziuni din zonă este interesată să realizeze o emisiune despre acest subiect, iar Kim, tânăra cu iniţiativa, nu mai are nevoie decât de o minte competentă care să-şi dea cu părerea despre modul de operare şi presupusele identităţi ale monştrilor care nu au fost prinşi niciodată. Însă, din cauza acestui delir mediatic, nimeni nu s-a gândit nici măcar o clipă că cineva încă se află acolo, cineva care nu este deloc entuziasmat de idee, cineva care va face tot posibilul ca să oprească proiectul care îi poate pune integritatea în pericol.

            Ştiu că descrierea pare haotică, dar credeţi-mă că aşa e şi cartea. Atât de mult le învârte şi le amestecă, încât nu mai ştii unde te afli şi cu ce te confrunţi. Ba e vorba despre o anchetă din trecut, ba despre un iubit care vrea să se răzbune sau chiar despre o ameninţare ce nu îşi găseşte locul niciunde. Bineînţeles că la un moment dat toate se leagă, lucru evident de la început, însă contează cât de logice sunt acele conexiuni şi cât de mult pot fi luate în serios. Într-o asemenea ciorbă narativă, nu îţi rămâne decât să continui să citeşti şi să încerci să pui cap la cap evenimentele, cu speranţa că vei fi condus la un deznodământ pe cât de raţional, pe atât de satisfăcător.

            Cartea are ingrediente bune pentru un thriller fabulos, însă ordinea în care sunt plasate în poveste lasă mult de dorit. Până într-un punct nici nu înţelegi de unde vine adevăratul pericol, fiindcă nu reuşeşti să-ţi faci o imagine despre ticălos. Ştii că e acolo şi vezi că are planuri mari pentru eroii noştri, însă, totuşi, te confrunţi cu un mare gol. De altfel, toată seria e realizată pe un fundal ireal. Încă din primul volum am avut impresia că mă uit la un serial de desene animate şi că ucigaşul e prezent ca un lup rău din basme, însă cred că acest aspect se datorează şi cromaticii abundente pe care o utilizează autorul. Parcă ţi se sugerează să faci un salt din real şi să te laşi prins de un univers ficţional în care binele şi răul sunt redate în nuanţe extrem de diferite şi în care scufiţa roşie urmează să fie ucisă în cel mai oribil mod posibil.

            Chiar îmi pare rău că am ajuns să fiu dezamăgit de un autor atât de capabil şi de talentat ca John Verdon. Nu vreau să înţelegeţi că omul scrie prost, pentru că nu e adevărat. Tipul are un stil fascinant şi macabru, o manieră foarte ludică şi morbidă în care îşi spune poveştile. Iar, după părerea mea, marea lui capodoperă rămâne „Gândeşte-te la un număr”, primul volum al seriei de faţă – o carte care trebuie neapărat citită de către orice amator de literatură poliţistă. Nu ştiu dacă voi continua seria, nu am idee nici dacă Editura Paladin va traduce şi volumele următoare. Însă, ştiţi cum se spune, timpul va decide, iar noi vom hotărî influenţaţi de anumite contexte personale şi publicitare.

COMANDĂ CARTEA