joi, 17 decembrie 2020

Recenziile lui Gică 15 - Când mâine nu mai vine de Heine Bakkeid




Titlu: Când mâine nu mai vine    

Autor: Heine Bakkeid

Editura: Paladin

Titlu original: Jeg skal savne degi morgen (2017)

Traducere de Silviu Genescu

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,29 din 781 note

 

Acum un an citeam pe Literomania un articol scris de Michael Hăulică în care spunea că cei de la  editura Paladin au cumpărat drepturile pentru primele două volume ale seriei Thorkild Aske. Îmi amintesc că am dat imediat o căutare pe Goodreads ca să văd despre ce este vorba, nemaiauzind până atunci despre autorul norvegian, Heine Bakkeid. Am fost puțin dezamăgit să constat că cele două romane aveau medii destul de slabe și un număr infim de cititori. Acum, la un an distanță, am ajuns să citesc prima carte, „Când mâine nu mai vine” și pot să spun că am rămas plăcut impresionat de stilul lui Bakkeid. Am pornit cu așteptări destul de mici, dar după vreo 10 capitole mi-am dat seama că nu mai pot lăsa cartea din mână.

Romanul lui Bakkeid este un Nordic Noir original, cu o atmosferă întunecată și cu un protagonist ieșit din comun. Elementele care conturează misterul sunt foarte bine împletite cu povestea protagonistului, redând un univers la limita dintre rațiune și nebunie.

Thorkild Aske este un fost anchetator care ajunge să fie condamnat la închisoare în urma unui accident în care iubita lui și-a pierdut viața. După ce iese din detenție, Thorkild încearcă să își găsească un loc de muncă pentru a se integra din nou în societate. Însă când o cunoștință mai veche îi solicită ajutorul pentru a-și găsi fiul dispărut, instinctele fostului polițist revin la viață și el începe o anchetă pentru a afla ce s-a întâmplat cu presupusa victimă.

Thorkild este un personaj aflat la capătul puterilor. Dorința lui de a se sinucide este foarte puternică și de multe ori se lasă în brațele neantului, doar că moartea nu vrea încă să-i deschidă poarta. Pierderea iubitei e motivul pentru care se învinovățește, iar propria lui judecată îl aduce la stadiul de epavă umană. Mai mult de jumătate din roman, Thorkild pendulează între realitate și iluzie, și de aceea este destul de dificil să faci distincția între cele două. La asta contribuie și faptul că vocea narativă îi aparține detectivului.

Cadrul în care se petrece acțiunea este foarte sumbru. Fostul polițist  își desfășoară ancheta pe o mică insulă pustie, într-un peisaj dezolant în care furtuna și întunericul creează o atmosferă de loc bântuit și blestemat. În plus, există și elemente care dau o nuanță paranormală insulei, precum povești legate de Duhul Mării sau de un copil ucis al cărui plânset se aude pe timp de furtună. Insula prezintă atât locul misterului, cât și spațiul în care Thorkild se apropie cel mai mult de moarte și nebunie.

Personajul negativ joacă un rol de păpușar și reușește să orchestreze un întreg spectacol spectral pentru a-l împinge pe detectiv și mai aproape de propriul sfârșit. Autorul dă dovadă de un simț al umorului ieșit din comun, astfel încât mai mereu antieroul scapă cu viață într-un mod pe cât de incredibil, pe atât de amuzant. 

M-a enervat puțin faptul că Bakkeid a ales să intercaleze secvențe din trecut cu episoade din prezent. Când povestea căpăta din ce în ce mai mult suspans, intervenea o amintire a lui Thorkild despre fosta lui iubită și îți tăia tot cheful de lectură. E clar că amintirile au rolul de a crea o imagine de ansamblu asupra personajului principal, însă aș fi preferat să nu intervină în momentele cele mai bune ale cărții. Cu cât înaintezi mai mult în poveste, cu atât ai mai multe motive să-l urăști pe Thorkild, dar modul neconvențional în care rezolvă lucrurile te face să-l urmărești în continuare.

Am văzut că Heine Bakkeid a fost comparat cu Stephen King, însă eu nu aș merge chiar atât de departe. Supranaturalul există, atmosfera de horror se simte din plin, avem și un personaj instabil mintal, doar că autorul norvegian delimitează, în final, realitatea de iluzie, iar lumea devine din ce în ce mai consistentă.

Mi-a plăcut mult cartea și aștept cu nerăbdare ca editura Paladin să publice și celelalte două continuări ale seriei. Thorkild Aske m-a impresionat în mod plăcut și sunt curios la ce cazuri va mai lua parte și cu ce alte minți diabolice se va confrunta.

 

                                 COMANDĂ CARTEA


Recenziile lui Gică 14 - Suspicious minds de Gwenda Bond



 

Titlu: Suspicious minds

Autor: Gwenda Bond

Editura: Nemira

Titlu original: Suspicious minds (2019) 

Traducere de Maria Adam

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 320

Media pe Goodreads: 3,61 din 6.234 note

 

Am observat în ultima vreme tendința unor autori de a scrie cărți inspirate de seriale celebre. Dacă până acum citeam prima dată cartea, iar pe urmă mergeam să vizionăm filmul, ca să vedem cât de bine a fost transfigurat textul în imagine, acum am ajuns să lecturăm cărți inspirate de seriale urmărite de mii de oameni. Experimentul mi se pare interesant, pentru că există deja un cadru imaginar care trebuie transpus în text, viziunea autorului fiind convertită de sursa cinematografică.

Un astfel de experiment face și Gwenda Bond în „Suspicious minds”, prima parte a seriei „Stranger Things”. Autoarea explorează faptele care s-au petrecut înainte de primul sezon al serialului, mai exact evenimentele legate de mama lui 11. Cartea are media destul de slabă pe Goodreads, dar ăsta e riscul când te înhami la un asemenea proiect. Există milioane de urmăritori ai serialului și trebuie să te ridici la nivelul așteptărilor lor, iar dacă nu reușești, riscul este să dezamăgești o mulțime de oameni.

Romanul ne întoarce la sfârșitul anilor '60 și ne spune povestea a cinci tineri a căror viață este dată peste cap din cauza participării la un proiect guvernamental. Terry, Alice, Gloria, Ken și Andrew sunt în perioada în care încearcă să își câștige independența financiară. Atunci când află că pot face rost de bani, tinerii, cu excepția lui Andrew, sunt de-acord să ia parte la un studiu realizat de guvern. Povestea ia o întorsătură neașteptată în momentul în care Terry dă, din greșeală, peste o fetiță cu puteri paranormale care este ținută într-o cameră din clădirea în care au loc cercetările.

Cu toate că nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele, cartea merită citită pentru atmosfera de ani '60. Parcurgând pagină după pagină, iei parte la evenimentele importante ale perioadei, de la primii pași ai omului pe lună, până la recrutarea tinerilor pentru războiul din Vietnam, totul urmărit pe un televizor alb-negru. Tensiunea dintre indivizi și stat este foarte vizibilă, dovadă stau protestele împotriva președintelui Nixon.  

Personajele sunt veridice, cu unele ajungi chiar să empatizezi. Tinerii nu sunt niște eroi, ei sunt oameni simpli care au fost aruncați într-o situație dificilă i li s-a cerut să ia o decizie care ar putea să le schimbe destinul. Terry Ives, personajul principal, Este o tânără care se remarcă prin curajul de care dă dovadă și prin modul în care reușește să-i țină pe ceilalți în jurul ei și să pună la cale un plan meticulos pentru a-și salva prietenii. Singurul care iese în evidență prin cruzimea și viclenia de care dă dovadă este doctorul Martin Brenner, personajul care ilustrează răul pur uman. Cel mai important lucru pentru el e să-și ducă la capăt experimentele, chiar dacă asta înseamnă să țină un copil captiv sau să ucidă un alt om.

Cel mai interesant aspect când citești un astfel de roman este că știi deja cum se va termina povestea, asta în cazul în care ai vizionat serialul de pe Netflix. Bond reconfigurează trecutul pe baza unor fragmente, redând o poveste autentică cu început și sfârșit, însă un final deschis, așa cum i se cere. 


                                COMANDĂ CARTEA

 


vineri, 11 decembrie 2020

Lațul de Lilja Sigurðardóttir



Titlu: Lațul    

Autor: Lilja Sigurðardóttir

Editura: Crime Scene Press

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 288

 

După un divorț urât, frumoasa Sonja încearcă din răsputeri să-și câștige existența și să obțină custodia fiului ei. Forțată de împrejurări, face contrabandă de cocaină în Islanda. Nu durează mult și se pomenește prinsă într-o lume a infractorilor nemiloși. În încercarea de a scăpa de primejdie, trebuie să apeleze la inteligență pentru a-l înfrunta pe inamicul ei numărul unu, Bragi, un agent vamal cu multă experiență care îi stingherește strategiile noi și tot mai îndrăznețe.

Lucrurile sunt și mai complicate pentru că Sonja are o relație cu o femeie, Agla, care cândva a ocupat o poziție înaltă în consiliul de administrație al unei bănci dar acum, după criza economică din Islanda, se luptă cu acuzații de tot felul.

Un thriller original și sexy, cu acțiune într-un ritm nebunesc, plasată în orașul Reykjavík acoperit încă de cenușa vulcanului Eyjafjallajökull, și personaje fascinante. O reușită literară a uneia dintre cele mai captivante scriitoare moderne de mystery & thriller.


Receptare critică

„O carte excepțională, care consolidează locul Liljei printre cei mai buni scriitori de literatură crime din Islanda.”

Yrsa Sigurðardóttir

„Islanda ne încântă cu niște scriitori extraordinari, iar Lilja e printre cei mai buni. Cartea de față e o poveste fermecătoare de iubire și suspans, pe care o ții minte încă mult timp după ce ai întors și ultima pagină.”

Michael Ridpath

„Un thriller inteligent, ambițios și extrem de antrenant, năucitor de original, scris cu mâna sigură și stilul unui autor versat. Lilja va deveni un superstar scandinav.”

Eva Dolan

„Lilja Sigurðadóttir ne oferă un thriller diabolic de eficient, cu o miză ultrarealistă… Abia așteptăm următoarea aventură a Sonjei.”

L’Express

joi, 10 decembrie 2020

Recenziile lui Gică 13 - Războiul macului de R. F. Kuang




Titlu: Războiul macului

Autor: R. F. Kuang

Editura: Paladin

Titlu original: The Poppy War (2018)

Traducere de Alexandra Fusoi

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 584

Domeniu: Fantasy

Media pe Goodreads: 4,01 din 50.978 note

 

PREMIILE COMPTON CROOK ȘI STABBY

 

Unul  dintre cele mai violente romane pe care le-am citit  anul acesta. Un grimdark plin de acțiune, cu personaje memorabile și confruntări sângeroase. R. F. Kuang dă naștere unei narațiuni dure, în care principiile etice sunt cel mai adesea evitate, redând într-o manieră tranșantă realitatea războiului. În acest univers aflat într-o tensiune maximă, personajele nu pot fi decât eroi sau victime.

Povestea începe cu Rin, o orfană de război care a fost adoptată de o familie ce se ocupă cu negoțul de opiu. Lumea tinerei se zguduie atunci când află că urmează să fie măritată cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea. Însă Rin tânjește la mai mult decât soarta unei soții sclave. Dorința tinerei de a se afirma o ajută să promoveze examenul de admitere la Academie, și astfel să intre la cea mai prestigioasă școală militară din imperiu.

Digresiunea socială există și se concretizează atunci când tânăra țărancă ajunge la Academia Sinegard. Spre deosebire de Rin, Ceilalți studenți sunt fiii sau fiicele unor familii înstărite, tineri care au avut acces la o cultură înaltă și care au fost antrenați în artele marțiale încă de la cea mai fragedă vârstă. Ura împotriva persoanei venite dintr-un mediu rural este vizibilă chiar și în cazul profesorilor, astfel Rin trebuie să supraviețuiască într-un mediu complet ostil.

După cum ne putem da seama încă din titlu, mersul normal al lucrurilor este perturbat de venirea războiului, iar personajele noastre sunt propulsate în mijlocul violenței. Asemeni vechilor confruntări istorice, luptele care au loc nu se înfăptuiesc între două personaje, ci între două imperii. Soldații poporului inamic apar ca niște ființe fără conștiință, lupi însetați de sânge, care, odată ce au plecat la război,  și-au asumat propria moarte pentru victoria țării.

Kuang realizează o lume Fantasy în stil asiatic. Războaiele despre care este vorba în roman au corespondent real conflictele militare dintre China și Japonia. Detaliile macabre, prin care sunt prezentate morțile victimelor, sunt specifice spațiului asiatic. Violența este prezentă într-o multitudine de forme, de la ura împotriva celui slab, până la imaginile morților decapitați, incendiați sau îngropați și sfâșiați de câini. Chiar dacă la început Rin pare o persoană destul de rațională, pe parcursul romanului furia ei este din ce în ce mai mare, conducând-o la fapte care nu au niciun suport etic. Rin este personajul cu care înaintezi în poveste, dar adesea ajungi să-l acuzi pentru cele comise.

Autoarea are un stil excepțional de a crea personaje. Pe lângă Rin, există caractere pe care ajungi ori să le urăști ori să le îndrăgești. Mi-a plăcut mult de profesorul Jiang, cel care a contribuit cel mai mult la evoluția protagonistei. Jiang este omul excentric, el nu își face prezența la niciunul dintre cursurile pe care trebuie să le susțină, este mai tot timpul drogat și adesea fredonează vechi cântece erotice. Cu toate astea, tu știi că el urmează să aibă un rol important în poveste. Un alt personaj care mi-a atras atenția, dar pe care am ajuns destul de repede să nu-l agreez, a fost Altan. Cu toate că este cel mai priceput în artele marțiale, Altan este condus de dorința de răzbunare. Judecata lui este întunecată, fiind în stare să ia cele mai periculoase decizii, chiar dacă asta îi pune pe toți în pericol. Majoritatea personajelor sunt arhetipale, fiind ușor de identificat și în alte romane Fantasy. Cu toate acestea, Kuang dă naștere unor prototipuri originale, precum băiatul din butoi sau luptătorul cu grebla. 

Am apreciat că autoarea a preluat un fenomen magico-religios care încă mai poate fi exploatat. Între fizic și metafizic se află șamanii. Ei sunt cei care au acces la forțe incredibile prin afilierea cu un zeu. Există un panteon al zeilor foarte bine realizat. Cei care pot ajunge la entitățile metafizice  sunt considerați periculoși și sunt utilizați ca asasini ai imperiului.

Primul roman din trilogia lui R. f. Kuang este un Fantasy veritabil pe care trebuie neapărat să-l citiți. Eu abia aștept să văd cum va continua povestea, e imposibil să-mi imaginez un final clar. Cel mai curios sunt cum va reuși Starlight Media să realizeze un serial TV după această trilogie complexă. Dar asta rămâne de văzut. Până atunci sper să reușesc să lecturez și celelalte două volume, „The Dragon Republic” și „The Burning God”, ultimul fiind nominalizat luna aceasta la premiile Goodreads. 


                                   COMANDĂ CARTEA

joi, 3 decembrie 2020

Lună albastră de Lee Child



 

Titlu: Lună albastră

Autor: Lee Child

Editura: TREI

Traducere de Constantin Dumitru-Palcus

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 448

 

„Child își dă măsura talentului în acest roman plin de suspans.“ - Publishers Weekly

„E un univers aleatoriu, dar din când în când lucrurile se așază cum trebuie”, spune Reacher.

Însă de data asta nu e deloc așa. Într-o cursă Greyhound, Reacher se gândește la ale lui, într-o călătorie fără țintă, pentru care are tot timpul din lume. Apoi coboară din autobuz pentru a ajuta un bătrân pe care parcă-l pândește necazul.

Ajuns în orașul natal al acestuia, descoperă că bătrânul și soția lui datorează o sumă imensă de bani unor oameni foarte periculoși, care fac parte din cele două organizații criminale ce își dispută supremația asupra acelui oraș.

Lucrurile se precipită și Reacher devine ținta celor două bande rivale, în mijlocul unui război sângeros pentru putere.

„E nespus de reconfortant să te lași în mâinile lui Child și ale eroului său – un om bun despre care știm că va face dreptate înainte de a-și continua călătoria, cu periuța de dinți în buzunar.” - The Guardian

„Planurile de atac și observațiile inteligente ale lui Reacher împlinesc pe deplin așteptările fanilor lui. Tensiunea e foarte bine dozată și ritmul alert al acțiunii se menține pe tot parcursul acestui nou roman marca Lee Child.” - Library Journal

Mă iubește, nu mă iubește (Helen Grace #7) de M. J. Arlidge


Titlu: Mă iubește, nu mă iubește

Autor: M. J. Arlidge

Editura: TREI

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 352

 

„Helen Grace este una dintre cele mai puternice eroine din ultimii ani.” - Jeffery Deaver, scriitor

Al șaptelea roman din seria Helen Grace

Trupul unei femei zace în mijlocul drumului. La prima vedere pare victima unui tragic accident. Dar când Helen Grace ajunge la fața locului, este clar că e vorba despre un asasinat cu sânge rece. De ce ar vrea cineva să omoare o femeie cumsecade?

În cealaltă parte a orașului, un farmacist este ucis, în timp ce o clientă scapă nevătămată. Cum își alege asasinul victimele?

Cine trăiește? Cine moare? Cine urmează? Ceasul ticăie.

Dacă Helen nu poate rezolva repede acest puzzle mortal, va curge și mai mult sânge. O mișcare greșită și ar putea fi chiar sângele ei…

„Acțiunea se desfășoară pe parcursul a 24 de ore. Ambiția mea a fost să scriu cea mai plină de adrenalină poveste a seriei Helen Grace.” - M. J. Arlidge

„Alert și extrem de tensionat... captivant!” – Sun

„Un thriller cinematic, de citit dintr-o suflare. Personaje feminine puternice, de ambele părți ale baricadei.” - crimereview. co. uk

Recenziile lui Gică 12 - Prăbușirea imperiului de John Scalzi



Titlu: Prăbușirea imperiului

Autor: John Scalzi

Editura: Nemira

Titlu original: The collapsing empire (2017)

Traducere de Nina Iordache

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 4,11 din 38.269 note

 

Nu sunt un cititor pasionat de literatura science-fiction, dar pe parcursul timpului am descoperit câteva opere care mi-au plăcut în mod special. Știam de mult că John Scalzi este recunoscut pentru „Războiul bătrânilor”, o serie care a obținut multe premii literare, și am decis că ar fi cazul să încerc, și eu, o carte de la acest autor. Așa am ajuns să citesc „Prăbușirea imperiului”, prima parte din trilogia „Interdependența”.

Scalzi realizează o lume extrem de rațională, un univers în care fiecare sistem este dependent de celălalt pentru a-și asigura supraviețuirea. La mulți ani lumină de Pământ, umanitatea trăiește răspândită pe zeci de planete care alcătuiesc o rețea imensă, cu distanțe incredibile între fiecare avanpost. Ceea ce le permite indivizilor să călătorească de la o planetă la alta este Fluxul, o energie cosmică care are capacitatea de a împinge navele spațiale spre o anumită destinație. Fluxul este cel care le permite planetelor să comunice între ele, iar comercianților să își transporte marfa, pentru a asigura viața și bunul trai în întreg sistemul. Însă energia transportoare este un fenomen asupra căruia oamenii nu au control. Ei se folosesc de ea, dar nu pot să o manipuleze. Energia Fluxului poate în orice clipă să scadă și astfel să ducă la dispariția lui. Odată ce există teorii cu privire la evaporarea curenților care fac legătura între avanposturi, oamenii doresc să își asigure supraviețuirea, iar asta duce la haos.

Mi-a plăcut mult invenția Fluxului și modul în care Scalzi știe să se joace cu un sistem care oricând își poate găsi sfârșitul. Universul realizat de autor este foarte fragil, iar vulnerabilitatea se reflectă cel mai bine în personaje. Sistemul de planete este condus de un Împărax care trebuie să aibă grijă de o lume asemeni unui glob de sticlă. Împăraxul nostru este o fată care dă mai mereu impresia că abia a ieșit din perioada adolescenței, o ființă fragilă ce se formează pe parcursul romanului.

Un minus pe care nu pot să nu-l remarc este chiar construcția personajelor. Protagoniștii noștri sunt realizați superficial și par să nu aibă nici o dimensiune interioară. Împăraxul este singurul construit pe un fundal, în rest, sunt doar caractere plasate acolo unde e cazul. Nici pe antagoniști nu prea poți să-i detești. Singura care iese în evidență fiind Kiva, unul dintre comandanții de pe nava „Da, Domnule”. Kiva reprezintă specimenul brutal care deține tot timpul controlul și care are un apetit sexual imens. Ea este un păpușar care reușește să-i manevreze pe ceilalți după bunul ei plac. Nici atunci când e vorba de bani, ea nu stă deoparte, ci se plasează acolo unde are cele mai mari avantaje. Cu toată pendularea ei, Kiva nu își pierde caracterul etic, ceea ce o face unul dintre eroii poveștii, chiar cel mai activ dintre ei.

Fiindcă acțiunea e plasată departe în viitor, autorul a vrut să specifice că umanitatea este capabilă să treacă peste prejudecățile trecutului. Astfel, există o sexualitate abundentă. Nu contează cine cu cine întreține relații intime și nici dacă aceștia sunt de sex diferit sau de același gen. Sexul dintre un bărbat și o femeie este de domeniul trecutului fiind privit cu banalitate.

Am avut o problemă cu traducerea. Înțeleg că trebuia să păstreze titulatura de Împărax, dar de ce a fost nevoie să se traducă și numele navelor spațiale, denumiri care erau într-adevăr fraze, dar care puteau fi explicate foarte bine în notele de subsol. A fost de-a dreptul comic să dau, în mijlocul acțiunii, peste nume de nave care nu aveau niciun sens. Sau poate nu am înțeles eu exact care e treaba.

Pentru mine, cartea lui John Scalzi are mai multe minusuri decât plusuri și nu știu dacă voi trece și la volumul următor. Într-adevăr, există și lucruri interesante, precum Fluxul și Camera Memoriei, dar, de cele mai multe ori, povestea pare să stea în loc, iar acțiunea se concretizează foarte greu. Cred că pasionații de acest gen vor fi impresionați de invențiile autorului, dar eu, fiind un cititor de thriller, am așteptat mai multă acțiune de la această poveste.

 

                                COMANDĂ CARTEA