Titlu: Când mâine nu mai vine
Autor: Heine Bakkeid
Editura: Paladin
Titlu original: Jeg skal savne degi morgen (2017)
Traducere de Silviu Genescu
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 400
Media pe Goodreads: 3,29 din 781 note
Acum un an citeam pe Literomania un articol scris de Michael
Hăulică în care spunea că cei de la
editura Paladin au cumpărat drepturile pentru primele două volume ale
seriei Thorkild Aske. Îmi amintesc că am dat imediat o căutare pe Goodreads ca
să văd despre ce este vorba, nemaiauzind până atunci despre autorul norvegian,
Heine Bakkeid. Am fost puțin dezamăgit să constat că cele două romane aveau
medii destul de slabe și un număr infim de cititori. Acum, la un an distanță,
am ajuns să citesc prima carte, „Când mâine nu mai vine” și pot să spun că am
rămas plăcut impresionat de stilul lui Bakkeid. Am pornit cu așteptări destul
de mici, dar după vreo 10 capitole mi-am dat seama că nu mai pot lăsa cartea
din mână.
Romanul lui Bakkeid este un Nordic Noir original, cu o
atmosferă întunecată și cu un protagonist ieșit din comun. Elementele care
conturează misterul sunt foarte bine împletite cu povestea protagonistului,
redând un univers la limita dintre rațiune și nebunie.
Thorkild Aske este un fost anchetator care ajunge să fie
condamnat la închisoare în urma unui accident în care iubita lui și-a pierdut
viața. După ce iese din detenție, Thorkild încearcă să își găsească un loc de
muncă pentru a se integra din nou în societate. Însă când o cunoștință mai veche
îi solicită ajutorul pentru a-și găsi fiul dispărut, instinctele fostului
polițist revin la viață și el începe o anchetă pentru a afla ce s-a întâmplat
cu presupusa victimă.
Thorkild este un personaj aflat la capătul puterilor.
Dorința lui de a se sinucide este foarte puternică și de multe ori se lasă în
brațele neantului, doar că moartea nu vrea încă să-i deschidă poarta. Pierderea
iubitei e motivul pentru care se învinovățește, iar propria lui judecată îl
aduce la stadiul de epavă umană. Mai mult de jumătate din roman, Thorkild
pendulează între realitate și iluzie, și de aceea este destul de dificil să
faci distincția între cele două. La asta contribuie și faptul că vocea narativă
îi aparține detectivului.
Cadrul în care se petrece acțiunea este foarte sumbru.
Fostul polițist își desfășoară ancheta
pe o mică insulă pustie, într-un peisaj dezolant în care furtuna și întunericul
creează o atmosferă de loc bântuit și blestemat. În plus, există și elemente
care dau o nuanță paranormală insulei, precum povești legate de Duhul Mării sau
de un copil ucis al cărui plânset se aude pe timp de furtună. Insula prezintă
atât locul misterului, cât și spațiul în care Thorkild se apropie cel mai mult
de moarte și nebunie.
Personajul negativ joacă un rol de păpușar și reușește să
orchestreze un întreg spectacol spectral pentru a-l împinge pe detectiv și mai
aproape de propriul sfârșit. Autorul dă dovadă de un simț al umorului ieșit din
comun, astfel încât mai mereu antieroul scapă cu viață într-un mod pe cât de
incredibil, pe atât de amuzant.
M-a enervat puțin faptul că Bakkeid a ales să intercaleze
secvențe din trecut cu episoade din prezent. Când povestea căpăta din ce în ce
mai mult suspans, intervenea o amintire a lui Thorkild despre fosta lui iubită
și îți tăia tot cheful de lectură. E clar că amintirile au rolul de a crea o
imagine de ansamblu asupra personajului principal, însă aș fi preferat să nu
intervină în momentele cele mai bune ale cărții. Cu cât înaintezi mai mult în
poveste, cu atât ai mai multe motive să-l urăști pe Thorkild, dar modul
neconvențional în care rezolvă lucrurile te face să-l urmărești în continuare.
Am văzut că Heine Bakkeid a fost comparat cu Stephen King,
însă eu nu aș merge chiar atât de departe. Supranaturalul există, atmosfera de
horror se simte din plin, avem și un personaj instabil mintal, doar că autorul
norvegian delimitează, în final, realitatea de iluzie, iar lumea devine din ce
în ce mai consistentă.
Mi-a plăcut mult cartea și aștept cu nerăbdare ca editura
Paladin să publice și celelalte două continuări ale seriei. Thorkild Aske m-a
impresionat în mod plăcut și sunt curios la ce cazuri va mai lua parte și cu ce
alte minți diabolice se va confrunta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu