Titlu: Prăbușirea imperiului
Autor: John Scalzi
Editura: Nemira
Titlu original: The collapsing empire (2017)
Traducere de Nina Iordache
Anul apariției: 2019
Număr pagini: 368
Media pe Goodreads: 4,11 din 38.269 note
Nu sunt un cititor pasionat de literatura science-fiction, dar pe
parcursul timpului am descoperit câteva opere care mi-au plăcut în mod special.
Știam de mult că John Scalzi este recunoscut pentru „Războiul bătrânilor”, o
serie care a obținut multe premii literare, și am decis că ar fi cazul să
încerc, și eu, o carte de la acest autor. Așa am ajuns să citesc „Prăbușirea
imperiului”, prima parte din trilogia „Interdependența”.
Scalzi realizează o lume extrem de rațională, un univers în care
fiecare sistem este dependent de celălalt pentru a-și asigura supraviețuirea.
La mulți ani lumină de Pământ, umanitatea trăiește răspândită pe zeci de
planete care alcătuiesc o rețea imensă, cu distanțe incredibile între fiecare
avanpost. Ceea ce le permite indivizilor să călătorească de la o planetă la
alta este Fluxul, o energie cosmică care are capacitatea de a împinge navele
spațiale spre o anumită destinație. Fluxul este cel care le permite planetelor
să comunice între ele, iar comercianților să își transporte marfa, pentru a
asigura viața și bunul trai în întreg sistemul. Însă energia transportoare este
un fenomen asupra căruia oamenii nu au control. Ei se folosesc de ea, dar nu
pot să o manipuleze. Energia Fluxului poate în orice clipă să scadă și astfel
să ducă la dispariția lui. Odată ce există teorii cu privire la evaporarea
curenților care fac legătura între avanposturi, oamenii doresc să își asigure
supraviețuirea, iar asta duce la haos.
Mi-a plăcut mult invenția Fluxului și modul în care Scalzi știe să
se joace cu un sistem care oricând își poate găsi sfârșitul. Universul realizat
de autor este foarte fragil, iar vulnerabilitatea se reflectă cel mai bine în
personaje. Sistemul de planete este condus de un Împărax care trebuie să aibă
grijă de o lume asemeni unui glob de sticlă. Împăraxul nostru este o fată care
dă mai mereu impresia că abia a ieșit din perioada adolescenței, o ființă
fragilă ce se formează pe parcursul romanului.
Un minus pe care nu pot să nu-l remarc este chiar construcția
personajelor. Protagoniștii noștri sunt realizați superficial și par să nu aibă
nici o dimensiune interioară. Împăraxul este singurul construit pe un fundal,
în rest, sunt doar caractere plasate acolo unde e cazul. Nici pe antagoniști nu
prea poți să-i detești. Singura care iese în evidență fiind Kiva, unul dintre
comandanții de pe nava „Da, Domnule”. Kiva reprezintă specimenul brutal care
deține tot timpul controlul și care are un apetit sexual imens. Ea este un
păpușar care reușește să-i manevreze pe ceilalți după bunul ei plac. Nici atunci
când e vorba de bani, ea nu stă deoparte, ci se plasează acolo unde are cele
mai mari avantaje. Cu toată pendularea ei, Kiva nu își pierde caracterul etic,
ceea ce o face unul dintre eroii poveștii, chiar cel mai activ dintre ei.
Fiindcă acțiunea e plasată departe în viitor, autorul a vrut să
specifice că umanitatea este capabilă să treacă peste prejudecățile trecutului.
Astfel, există o sexualitate abundentă. Nu contează cine cu cine întreține
relații intime și nici dacă aceștia sunt de sex diferit sau de același gen.
Sexul dintre un bărbat și o femeie este de domeniul trecutului fiind privit cu
banalitate.
Am avut o problemă cu traducerea. Înțeleg că trebuia să păstreze
titulatura de Împărax, dar de ce a fost nevoie să se traducă și numele navelor
spațiale, denumiri care erau într-adevăr fraze, dar care puteau fi explicate
foarte bine în notele de subsol. A fost de-a dreptul comic să dau, în mijlocul
acțiunii, peste nume de nave care nu aveau niciun sens. Sau poate nu am înțeles
eu exact care e treaba.
Pentru mine, cartea lui John Scalzi are mai multe minusuri decât
plusuri și nu știu dacă voi trece și la volumul următor. Într-adevăr, există și
lucruri interesante, precum Fluxul și Camera Memoriei, dar, de cele mai multe
ori, povestea pare să stea în loc, iar acțiunea se concretizează foarte greu.
Cred că pasionații de acest gen vor fi impresionați de invențiile autorului,
dar eu, fiind un cititor de thriller, am așteptat mai multă acțiune de la
această poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu