Fantoma de Helen Grant

Titlu: Fantoma 

Autor: Helen Grant

Editura: RAO

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 384

 

Augusta McAndrew locuiește pe o moșie scoțiană izolată, alături de bunica ei, Rose. Pentru propria ei siguranță, se ascunde de străini, așa cum a făcut întotdeauna. Într‑o zi, Rose pleacă și nu se mai întoarce, lăsând‑o pe Augusta singură. Apoi apare Tom McAllister – atrăgător și fascinant, dar periculos. Ceea ce îi spune ar putea duce la prăbușirea lumii ei. Pe măsură ce se apropie unul de celălalt, Tom și Augusta trebuie să găsească un răspuns la o întrebare: este dragostea de ajuns pentru a depăși fantomele trecutului?

Recenziile lui Gică 9 - Ochii întunericului de Dean Koontz

Titlu: Ochii întunericului

Autor: Dean Koontz

Editura: RAO

Titlu original: The eyes of darkness (2004)

Traducere de Mihaela Neacșu

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 344

Media pe Goodreads: 3,83 din 26.608 note

 

Experimente secrete în inima munților, o mamă care primește mesaje paranormale de la fiul ei mort și un avocat care crede că a regăsit dragostea. Un amestec de elemente specifice pentru trei genuri literare distincte, dar care împreună formează o operă captivantă și plină de fiori.

Totul începe cu un accident de autocar în care și-au pierdut viața douăzeci de copii și doi adulți, cei din urmă, fiind recunoscuți pentru experiența lor pe trasee montane periculoase. În acest accident își pierde viața și tânărul Danny, fiul Tinei Evans.

Tina este unul dintre protagoniștii acestei narațiuni, o mamă care, în urma unei tragedii, încearcă să se vindece și să trăiască din nou. După ce îl cunoaște pe avocatul Elliot Stryker, ea crede că în sfârșit va avea parte de o viață liniștită. Însă Tina este bântuită de spirite din trecut. În casa în care locuiește încep să se petreacă lucruri stranii. Cineva încearcă să-i trimită Tinei un mesaj terifiant.

Eram sigur că se va traduce povestea aceasta și la noi, mai ales, datorită notorietății de care s-a bucurat autorul când diverse publicații au afirmat că, în acest volum, Dean Koontz ar fi prevăzut apariția Coronavirusului. Este un roman scris acum ceva timp și sigur nu ar fi fost tradus la noi dacă situația contemporană nu l-ar fi valorificat. Dincolo de orice discuție legată de Coronavirus, „Ochii întunericului” nu are nicio treabă cu virusul care devastează astăzi lumea. Asemănarea cu Coronavirusul s-a făcut pe baza caracteristicilor comune ale bolilor, dar corelația ar fi fost valabilă doar dacă virusul de azi ar fi rămas la acel stadiu incipient. Koontz, a folosit, la fel ca mulți autori, un virus inventat care să dea o coloratură maladivă povestirii. Pe tot parcursul romanului am așteptat să ajung la secvențele legate de molimă, dar a fost complet greșit să-l lecturez în această cheie. În cazul de față, boala nu este o premisă, ea este mai mult o explicație care dă coerență cărții.

Personajele sunt bine realizate. Caracterul de mamă al Tinei iese mai mereu în față, orice s-ar întâmpla, ea se gândește la fiul pe care l-a pierdut. Ea este femeia modernă care dorește să se realizeze pe plan artistic și nu suportă să fie tratată ca o femeie de casă.

M-a deranjat puțin rolul pe care îl joacă Elliot Stryker în toată povestea. El apare ca un făt-frumos, exact la momentul oportun. Nu era destul că este un cunoscut avocat din Las Vegas, dar în tinerețe el a fost și agent secret. Știe să utilizeze arme letale, să conducă elicoptere și mai este și expert în arte marțiale.

După cum susține și Koontz în postfață, „Ochii întunericului” a fost un experiment literar în care a încercat să combine mai multe genuri. Cu toate că există și o filieră romantică, aspectul de thriller este cel mai proeminent, iar scenele de groază chiar reușesc să te sperie. Fiind un roman mai vechi, mă așteptam la mai multe manifestări ale paranormalului, însă autorul a ales să meargă pe puține scene de groază care au un efect puternic.

Nu am putut să nu remarc că misterul este cam absent. Știi de la început cine îi trimite mesajele Tinei, este destul de evident ce rol are fiecare personaj, iar finalul este foarte ușor de imaginat. În unele părți pare să nu se petreacă nimic, dar după vin episoade care reușesc să îți atragă atenția.

Mă bucur că Editura Rao continuă să publice cărțile lui Dean Koontz, autorul care mi-a marcat adolescența. Poate aș fi rezonat mai bine cu subiectul romanului dacă l-ar fi citit în anii de liceu, când eram înnebunit după poveștile de groază. Cu toate că nu veți găsi nimic legat de Coronavirus, vă recomand cartea pentru secvențele terifiante și pline de adrenalină.

                          COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 8 - Aurul diavolului de Andreas Eschbach

  

Titlu: Aurul diavolului

Autor: Andreas Eschbach

Editura: RAO

Titlu original: Teufelsgold (2016)

Traducere de Cornel Stoenescu

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 528

Media pe Goodreads: 3,46 din 351 note

 

O poveste despre căutarea nemuririi, despre un blestem ce se întinde pe câteva secole și despre oameni însetați de putere.

Secole la rând au existat oameni care au căutat să ajungă la cunoașterea desăvârșită, și astfel la puterea de a modifica structura lumii după propria lor voință. Folosindu-se de cele cinci elemente fundamentale, aceștia au încercat să modifice structura atomică a metalelor pentru a obține aur. Dar odată ce au putut înnobila elemente neprețioase, ei au tânjit la mai mult, dorindu-și cel mai de preț lucru, nemurirea. Acești magi erau cunoscuți sub denumirea de alchimiști.

Aducând ideea într-un context contemporan, Andreas Eschbach ne vorbește despre cine ar putea fi alchimiștii din zilele noastre și cum se manifestă cunoașterea acestor indivizi.

Povestea începe cu Hendrik Busske, un agent bancar căruia i se solicită să susțină un seminar despre instrumentele economice cu ajutorul cărora companiile ar putea să-și calculeze mult mai bine profitul. Aflându-se cu acest prilej la Zürich, Hendrik ajunge într-un anticariat unde este atras, în mod enigmatic, de o carte veche care istorisește despre un alchimist pe nume John Scoro. Captivat de poveste, Hendrik este nevoit să fure cartea pentru a-și continua lectura.

În discursul său, Hendrik îmbină strategii economice cu o așa-zisă alchimie a sufletului, un cocktail verbal care reușește să atragă un flux continuu de oameni în jrul lui, conferindu-i acestuia putere de convingere.

Nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult de Hendrik. El este mai mult un personaj pasiv care are parte de o revelație atunci când citește vechile scrieri despre magii aurului. Devenirea lui este superficială și te aștepți ca în orice moment să i se prăbușească lumea în cap. Nu pot să spun că am empatizat cu  vreun personaj, toate mi s-au părut reci și transparente. Singurul care iese din această convenție este  bătrânul alchimist, John Scoro.

Romanul de față constituie un hibrid, o împletire între genul thriller și romanul istoric. Experimentul mi s-a părut foarte interesant și m-a făcut să duc povestea până la capăt. Pentru mine, cele mai atractive scene au fost episoadele istorice despre alchimiști și cavaleri teutoni care erau citite din mai multe opere vechi. Strategia prin care autorul îți prezintă o istorie ficțională ca poveste în poveste dă o coloratură atractivă narațiunii. Abia așteptam să revină în trecut și să aflu ce s-a întâmplat cu aurul diavolului. 

Fiind un cititor împătimit de thrillere, nu pot să nu fiu puțin dezamăgit de ritmul lent al acțiunii. Stilul în care povestește autorul seamănă foarte mult cu cel al lui Dan Brown, doar că Eschbach nu duce ideea de thriller până la final.

Mi-a plăcut în mod special asemănarea pe care autorul o identifică între vechii alchimiști și transumaniștii de astăzi. Într-un secol în care magia a dispărut, doar tehnologia este în măsură să creeze o lume perfectă, nemurirea sufletului fiind doar o problemă de timp.

„Aurul diavolului” a fost primul roman de Andreas Eschbach pe care am reușit să-l duc până la capăt. Am mai încercat „Ultimul dintre ei” și „Premiul Nobel”, dar la ambele am renunțat pe la jumătatea lecturii, din cauza ritmului desfășurării care devenea din ce în ce mai static. În comparație cu cele două romane, cartea de față mi se pare mult mai bine scrisă, iar lectura curge lin, chiar dacă uneori ți se pare că autorul doar lungește povestea. Dacă ai puțină răbdare și ești interesat de subiect, sunt sigur că vei avea parte de o lectură plăcută.

 

                                        COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 7 - Sora mea, ucigașa în serie de Oyinkan Braithwaite

 

Titlu: Sora mea, ucigașa în serie 

Autor: Oyinkan Braithwaite

Editura: ART

Traducere de Iulia Gorzo

Titlu original: My sister, the serial killer (2017)

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 248

Media Goodreads: 3,74 din 150,239 note

 

- Roman Nominalizat la Booker Prize 2019

- Finalist Women's Prize 2019

- Câștigător al Premiului LA TIMES pentru cel mai bun Mystery/Thriller

- Nominalizat la Premiile GOODREADS pentru cel mai bun Mystery & Thriller și cel mai bun roman de debut

 

 

Un roman care, la prima vedere, îți dă impresia că este o carte polițistă, dar care vorbește, de fapt, despre problemele adevărate ale societății. O lectură care pune pe tavă adevărul de care toată lumea este conștientă, dar pe care nimeni nu dorește să-l enunțe.

Ce faci atunci când sora ta mai mică te sună și îți spune că a comis-o din nou?

Ție, fiind sora mai mare, îți revine sarcina de a avea grijă de ea, chiar dacă asta înseamnă să ascunzi urmele unei crime. Aceasta este povestea lui Korede și a surorii ei, Ayoola.

Încă de mică, Ayoola emană frumusețe în jurul ei. Ea este o bijuterie pe care orice bărbat și-o dorește în viața lui, Doar că Ayoola are o problemă, ea obișnuiește să își ucidă partenerii. După fiecare crimă ea își sună sora și îi cere ajutorul, iar de fiecare dată Korede vine la locul crimei și elimină probele actului odios. Korede știe la ce este bună o sticlă cu înălbitor, ce poți face cu un cearșaf și unde trebuie aruncat cadavrul.

Korede este personajul de la care aflăm povestea. Ea este asistentă medicală la spitalul St. Peter din Lagos și obișnuiește să se confeseze unui bărbat aflat în comă, sperând că acesta nu se va mai trezi niciodată. Cu toate că este sceptică în legătură cu nevinovăția surorii ei, ea încearcă să se convingă că Ayoola a făcut gesturile ucigașe nu în lipsa unei justificări. Tu ca cititor ești conștient că sora ei mai mică este vinovată de crime, dar cea care istorisește încearcă să ți-o prezinte într-un mod cât mai inocent.

Ayoola nu este o ucigașă, ea este abuzată și asta duce la crimă. Inocența ei este un simbol pentru lumea în care trăiește. Societatea în care se găsesc cele două surori este una patriarhală, în care femeia nu este nimic mai mult decât un bun de comerț.

Cartea lui Oyinkan Braithwaite reprezintă o revoltă la adresa unei societăți conduse prin forța masculină. Autoarea nigeriană întoarce raportul pe dos, astfel instanțele feminine sunt cele care dețin puterea, iar bărbații cad în postura de victime. Femeile din roman nu se raportează într-un mod violent la celălalt sex, ele iau decizii doar pentru a se apăra de forța brută.

Simbolul suprem pentru masculinitatea violentă este chiar tatăl celor două fete. El nu este o figură paternă, ci un stăpân al casei. Ne sunt relatate mai multe episoade în care tatăl este prezent, dar toate pleacă de la evenimentul morții sale, un sfârșit brutal învăluit în ceață.

Braithwaite  creează o poveste în care se joacă cu cititorul, punându-l pe acesta să caute elemente care lipsesc din poveste. Romanul este construit sub forma unui puzzle, lucru evident mai ales datorită capitolelor intitulate foarte lacunar prin cuvinte simple. Prin utilizarea acestor termeni, autoarea dorește să te conducă exact la problema din capitol, ca, în final, să poți observa marea problemă transpusă în filele cărții.  Romanul constituie un jurnal alcătuit din notițe care par atașate în mod tranșant una de alta, un mozaic care subliniază importanța ideii centrale.

Cum spuneam și la început, cartea de față nu dorește să fie un roman polițist. Nu contează dacă Ayoola este chiar ucigașul, nu contează nici măcar victimele ucise, ceea ce frapează este violența absurdă care țese narațiunea. Nu avem de-a face cu o poveste cu început și sfârșit, ci cu o secvență a realității brute, imortalizată în ficțiune. Povestea este doar un pretext ca mesajul să ajungă la public.

Recomand această carte celor interesați de problemele politicilor culturale, femeilor interesate de mișcarea feministă, care vor găsi o satisfacție în citirea acestui volum, și oricărui cititor, pentru că este o lectură plăcută și ușor de parcurs.

 

                                                   COMANDĂ CARTEA

 

 

La capătul timpului (Dosarele Cronos #2) de Rysa Walker

 

Titlu: La capătul timpului

Autor: Rysa Walker

Editura: Litera

Anul apariției: 2020

 

Pentru a-și împiedica bunicul sadic, pe Saul, și gașca lui de călători în timp să rescrie istoria, Kate intră într-o cursă de recuperare a cheilor CRONOS înainte ca acestea să cadă în mâinile cyriștilor. Dacă sare înapoi în timp și extrage cheia greșită – una care să-i dea de gol strategia –, întregul plan se va destrăma, punând în pericol viitorul a milioane de oameni nevinovați. Singurul aliat al lui Kate este Kiernan, care de asemenea poartă gena călătoriei în timp. Doar că legătura din ce în ce mai puternică dintre ei amenință tot ce Kate încearcă să construiască alături de Trey, prietenul ei, care nu-și amintește relația pe care ea nu o poate uita.

Pe măsură ce lucrarea minții întortocheate a lui Saul iese la iveală, misiunea lui Kate devine tot mai dificilă, încețoșând granița dintre bine și rău. Pe care dintre cei vizați de planul lui Saul să fie sacrificați vor reuși Kate și Kiernan să-i salveze, fără riscul compromiterii țelului final – sau chiar a propriilor vieți?

„Personaje minunate, descrieri impecabile, o miză incredibil de puternică, acțiune, romantism și călătorii în timp. Nu am cuvinte să recomand mai călduros această carte. E absolut uimitoare.“ The Bibliophile’s Corner

Roman câștigător al Marelui Premiu – Amazon Breakthrough Novel 2013

Noah Shaw. Devenirea de Michelle Hodkin

  

Titlu: Noah Shaw. Devenirea

Autor: Michelle Hodkin

Editura: TREI

Traducere de Anca Zaharia

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 352

 

De la autoarea seriei Mara Dyer, bestseller New York Times

 

Michelle Hodkin revine cu o nouă trilogie de senzație: Noah Shaw continuă povestea Marei, spusă acum de către tânărul care o iubește.

Înzestrat. Bolnav. Purtător. Noah Shaw poate fi oricare dintre toate acestea. Adolescentul de 17 ani posedă o genă care, când este activată, scoate la iveală un „dar" extrasenzorial: Noah poate vindeca răni și poate experimenta durerea celor asemenea lui când mor.

După moartea tatălui său de care s-a înstrăinat, Noah își folosește moștenirea considerabilă pen¬tru a se muta împreună cu Mara și prietenii lor la New York.

Noah e martorul câtorva acte de sinucidere ale unor Purtători, o experiență dureroasă, care îl face să vrea să afle cu orice chip ce anume i-a împins la un asemenea gest.

Pe măsură ce secretele întunecate sunt dezvă¬luite, Noah e tot mai nesigur în privința Marei și a adevărului despre ea…

 

"Noah Shaw, seria-pereche a trilo¬giei Mara Dyer, explorează lumea iubitului și confidentului Marei, care are propriile puteri ieșite din comun." - Entertainment Weekly

 

„Fanii seriei Mara Dyer vor fi încântați de această continuare, ce îl are în centru pe Noah Shaw." - Kirkus Reviews

 

„Hodkin ne invită să pătrundem mai adânc în universul straniu și întunecat pe care l-a creat odată cu enigmaticul personaj Mara Dyer și pe care îl îmbogățește acum cu aventurile lui Noah." - Booklist Online

O viață regăsită de Lisa Jewell

  

Titlu: O viață regăsită

Autor: Lisa Jewell

Editura: Litera

Anul apariției: 2020

 

Ellie Mack era fiica perfectă. Avea cincisprezece ani, cea mai mică dintre cei trei copii ai familiei, iubită de părinți, de prieteni și de profesori. Mai avea câteva zile până la vacanța mult așteptată de după examene. Apoi a dispărut.

În prezent, mama ei, Laurel Mack, încearcă să-și refacă viața distrusă. Au trecut zece ani de când i-a dispărut fiica, șapte ani de când căsnicia ei s-a destrămat și doar câteva luni de când au ieșit la suprafață ultimele indicii în cazul dispariției lui Ellie. Așadar, când întâlnește un bărbat neașteptat de fermecător într-o cafenea, este surprinsă de cât de repede flirtul lor se transformă în ceva mai profund. Face cunoștință cu fiicele lui Floyd, iar cea mai mică dintre ele, Poppy, îi taie respirația. Privind-o, e ca și cum ai privi-o pe Ellie. Iar întrebările fără răspuns pe care s-a străduit atât de mult să le uite încep s-o bântuie din nou, precum și unele noi legate de Floyd și Poppy…

O viață regăsită evoluează de la roman de familie spre o poveste de dragoste matură, iar de aici, coboară în tenebrele unui thriller plin de tensiune, care înspăimântă și captivează.

—

„Lisa Jewell își țese intriga complicată într-un ritm care ține cititorul în permanentă tensiune. Personajele complexe ale autoarei sunt pur și simplu perfecte. Nici cel mai abil cititor de thrillere nu va ghici încotro se îndreaptă lucrurile înainte ca firele să se descurce la final. Iar acei puțini care, totuși, se vor prinde nu se vor simți frustrați, pentru că ritmul și suspansul îi vor captiva.“ – Booklist

„Cărțile Lisei Jewell devin din ce în ce mai fascinante și mai complexe. Extrem de captivant și cu un ritm alert, bine scris și cu un final șocant care îi provoacă pe cititori să-l ghicească, O viață regăsită este thrillerul perfect. Fanii lui Gillian Flynn, Paula Hawkins și Ruth Ware vor adora cu siguranță acest roman memorabil.“ –  Shelf Awareness

„Ceea ce începe ca o poveste despre mama unei fete dispărute aflată în pragul unei noi relații, învățând treptat să se împace cu durerea, se transformă într-o istorisire captivantă, tulburătoare și fascinantă despre ceea ce s-a întâmplat de fapt cu tânăra Ellie Mack. De mult timp sunt o fană a Lisei Jewell, iar în această carte, la fel ca în toate cărțile ei, împletește cu măiestrie intriga convingătoare cu profunda încărcătură afectivă care te ține cu sufletul la gură. În O viață regăsită, a creat o carte întunecată și claustrofobică, dar, în același timp, înduioșătoare și impresionantă. O viață regăsită ascunde o uriașă lovitură emoțională care te lasă fără suflu.“  – C.L. Taylor

„Acest roman de familie noir al Lisei Jewell este mai mult decât o carte în siajul celebrului Minunatele oase de Alice Sebold. Povestit cu abilitate de mai mulți naratori, captivantul roman al lui Jewell este o poveste emoționantă despre pierdere, durere și renaștere.“ – Publishers Weekly

„Cartea Lisei Jewell n-o să-i dezamăgească pe cititorii de thrillere. Scrisă inteligent, cu răsturnări de situație, va fi pe placul fanilor romanelor Fata dispărută, Fata din tren sau Cea mai norocoasă fată.“ – Library Journal