ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

joi, 29 octombrie 2020

Recenziile lui Gică 7 - Sora mea, ucigașa în serie de Oyinkan Braithwaite


 

Titlu: Sora mea, ucigașa în serie 

Autor: Oyinkan Braithwaite

Editura: ART

Traducere de Iulia Gorzo

Titlu original: My sister, the serial killer (2017)

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 248

Media Goodreads: 3,74 din 150,239 note

 

- Roman Nominalizat la Booker Prize 2019

- Finalist Women's Prize 2019

- Câștigător al Premiului LA TIMES pentru cel mai bun Mystery/Thriller

- Nominalizat la Premiile GOODREADS pentru cel mai bun Mystery & Thriller și cel mai bun roman de debut

 

 

Un roman care, la prima vedere, îți dă impresia că este o carte polițistă, dar care vorbește, de fapt, despre problemele adevărate ale societății. O lectură care pune pe tavă adevărul de care toată lumea este conștientă, dar pe care nimeni nu dorește să-l enunțe.

Ce faci atunci când sora ta mai mică te sună și îți spune că a comis-o din nou?

Ție, fiind sora mai mare, îți revine sarcina de a avea grijă de ea, chiar dacă asta înseamnă să ascunzi urmele unei crime. Aceasta este povestea lui Korede și a surorii ei, Ayoola.

Încă de mică, Ayoola emană frumusețe în jurul ei. Ea este o bijuterie pe care orice bărbat și-o dorește în viața lui, Doar că Ayoola are o problemă, ea obișnuiește să își ucidă partenerii. După fiecare crimă ea își sună sora și îi cere ajutorul, iar de fiecare dată Korede vine la locul crimei și elimină probele actului odios. Korede știe la ce este bună o sticlă cu înălbitor, ce poți face cu un cearșaf și unde trebuie aruncat cadavrul.

Korede este personajul de la care aflăm povestea. Ea este asistentă medicală la spitalul St. Peter din Lagos și obișnuiește să se confeseze unui bărbat aflat în comă, sperând că acesta nu se va mai trezi niciodată. Cu toate că este sceptică în legătură cu nevinovăția surorii ei, ea încearcă să se convingă că Ayoola a făcut gesturile ucigașe nu în lipsa unei justificări. Tu ca cititor ești conștient că sora ei mai mică este vinovată de crime, dar cea care istorisește încearcă să ți-o prezinte într-un mod cât mai inocent.

Ayoola nu este o ucigașă, ea este abuzată și asta duce la crimă. Inocența ei este un simbol pentru lumea în care trăiește. Societatea în care se găsesc cele două surori este una patriarhală, în care femeia nu este nimic mai mult decât un bun de comerț.

Cartea lui Oyinkan Braithwaite reprezintă o revoltă la adresa unei societăți conduse prin forța masculină. Autoarea nigeriană întoarce raportul pe dos, astfel instanțele feminine sunt cele care dețin puterea, iar bărbații cad în postura de victime. Femeile din roman nu se raportează într-un mod violent la celălalt sex, ele iau decizii doar pentru a se apăra de forța brută.

Simbolul suprem pentru masculinitatea violentă este chiar tatăl celor două fete. El nu este o figură paternă, ci un stăpân al casei. Ne sunt relatate mai multe episoade în care tatăl este prezent, dar toate pleacă de la evenimentul morții sale, un sfârșit brutal învăluit în ceață.

Braithwaite  creează o poveste în care se joacă cu cititorul, punându-l pe acesta să caute elemente care lipsesc din poveste. Romanul este construit sub forma unui puzzle, lucru evident mai ales datorită capitolelor intitulate foarte lacunar prin cuvinte simple. Prin utilizarea acestor termeni, autoarea dorește să te conducă exact la problema din capitol, ca, în final, să poți observa marea problemă transpusă în filele cărții.  Romanul constituie un jurnal alcătuit din notițe care par atașate în mod tranșant una de alta, un mozaic care subliniază importanța ideii centrale.

Cum spuneam și la început, cartea de față nu dorește să fie un roman polițist. Nu contează dacă Ayoola este chiar ucigașul, nu contează nici măcar victimele ucise, ceea ce frapează este violența absurdă care țese narațiunea. Nu avem de-a face cu o poveste cu început și sfârșit, ci cu o secvență a realității brute, imortalizată în ficțiune. Povestea este doar un pretext ca mesajul să ajungă la public.

Recomand această carte celor interesați de problemele politicilor culturale, femeilor interesate de mișcarea feministă, care vor găsi o satisfacție în citirea acestui volum, și oricărui cititor, pentru că este o lectură plăcută și ușor de parcurs.

 

                                                   COMANDĂ CARTEA

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu