ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

joi, 5 august 2021

Recenziile Mădălinei 12 - Lumina din întuneric de Sharon Cameron


Titlu: Lumina din întuneric   

Autor: Sharon Cameron

Editura: LITERA

Titlu original: The Light in Hidden Places (2020)

Traducere de Iulia Dromereschi

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 4,54 (din 8.995 note) 

 

Cu toate că am rămas în urmă cu review-urile pentru multe dintre cărţile citite în această vară, nu m-am putut abţine să sar peste lista pe care o aveam şi să scriu câteva cuvinte despre un roman de cinci stele. „Lumina din întuneric” este una dintre acele poveşti uimitor şi cutremurător de bine scrise, una dintre acele poveşti reale ce bat filmul de o mie de ori. Un război ce a zdruncinat o întreagă lume, lăsând în urmă munţi de cadavre, 15 destine unite sub semnul disperării şi o tânără de 17 ani care face tot posibilul pentru a se împotrivi noii ordini impuse de regimul totalitar al lui Hitler – asta e o mică parte din ceea ce vă aşteaptă, dacă vă încumetaţi să citiţi romanul lui Sharon Cameron. Pe baza unor mărturii despre viaţa mizeră şi tratamentul inuman la care au fost supuşi mii de evrei în timpul ocupaţiei naziste din Polonia, autoarea construieşte un document istoric, pe de o parte, iar pe de alta, o capodoperă ficţională despre iubire, sacrificiu şi curaj. Există multe istorisiri pe această temă, însă ceea ce face ca „Lumina din întuneric” să se diferenţieze de celelalte este stilul frust, lipsit de ornamente inutile, ce emană o disperare profundă şi autentică.

            Istorisirea noastră începe cu un peisaj pitoresc, aşa cum numai în satele poloneze poate fi întâlnit. Într-un astfel de paradis terestru trăieşte Stefania Podgórska, o adolescentă obişnuită să muncească din greu, şi pentru care casa părintească şi curtea plină de orătănii nu mai sunt îndeajuns. Ea visează să se mute la oraş şi să-şi construiască propriul drum, iar, atunci când surorile ei mai mari îi găsesc un post de vânzătoare în prăvălia unei familii înstărite de evrei, dorinţa sa devine realitate. Traiul alături de familia Diamant o va transforma pe eroină într-o domnişoară atrăgătoare şi în fiica pe care gazdele sale nu au avut-o. Însă zilele senine, pline de iubire şi de linişte, vor deveni o amintire îndepărtată, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Anii '50 umplu cerul Poloniei cu nori negri de teroare. Fiecare locuitor al ţării este pus în faţa unei alegeri dificile, fie acceptă şi se supune armatelor invadatoare ale lui Hitler, fie se opune, şi astfel condamnarea la moarte este sigură. Însă cel mai mult au avut de suferit evreii, pentru care existenţa a devenit un adevărat coşmar. Familia Diamant, la fel ca mulţi alţii din stirpea lui David, a fost deposedată de bunuri şi deportată în ghetou, unde bolile şi foametea au făcut ravagii. Devotamentul pentru aceşti oameni buni şi nevinovaţi o determină pe Stefania, condusă de firea sa ambiţioasă, să lupte cu orice duşman, pentru a-i salva pe cei pe care îi iubeşte. Asta o va transforma într-o apărătoare înfocată a cauzei condamnaţilor, mergând până acolo încât să sacrifice viaţa surorii sale mai mici şi pe a ei, pentru a adăposti 13 evrei într-un pod.

Personajele din acest roman sunt cât se poate de umane, de verosimile, cu personalităţi diferite, scăpând cu succes de tuşa caracterului de hârtie. Protagonista însăşi este atât de bine construită, încât depăşeşte clişeul eroinei invincibile care înfruntă sistemul fără să ţină cont de riscuri. Stefania se teme, este chiar îngrozită şi disperată că îşi va pierde viaţa, iar sacrificiile ei vor fi în zadar. Calitatea protagonistei stă în complexitatea stărilor ei sufleteşti. Pe lângă războiul exterior, Stefi poartă şi unul interior, fiind sfâşiată între dorinţa de a-şi salva sora şi cea de a-i salva pe evrei. Are momente în care este egoistă, momente în care vrea să fie eroina la care se aşteaptă toţi, dar, mai presus de atât, ea este un produs al terorii şi un model de rezistenţă greu de imaginat. Atunci când este aproape doborâtă de responsabilităţile uriaşe pe care le are pe umeri, viaţa îi mai dă câte un dar, o fărâmă de noroc sau o rază de speranţă ce schimbă cursul evenimentelor, aruncând-o în mijlocul altui ocean, fără colac de salvare.

În tot acest întuneric există şi o lumină strălucitoare cu un zâmbet dulce de copil. Această stea este Helena, sora mai mică a Stefaniei. Am adorat-o pe fetiţa asta, am plâns cu ea, am sperat că totul va fi bine şi că va supravieţui condiţiilor grele. La doar şase ani, Helena dă dovadă de un curaj nebun şi de o înţelegere mult prea matură a faptelor ce destramă Polonia. Ea îşi va ajuta sora să-i ascundă şi să-i hrănească pe cei 13 evrei, reuşind chiar să-i păcălească şi pe soldaţii nazişti. Cât despre personajele masculine, nu am nimic de comentat. Bărbaţii, fie sunt cei răi, fie sunt cei care trebuie salvaţi – deci putem considera că este o carte despre femeile care salvează lumea.

 Nu ştiu ce aş mai putea spune despre romanul lui Sharon Cameron... Pare că am exagerat deja cu laudele, 😊 însă sper că v-am convins că merită să-i acordaţi o şansă. Plină de suspans, de acţiune, romanul vă va trece prin multe stări contradictorii şi, poate, se va lăsa şi cu lacrimi. Pentru mine a fost o lectură perfectă de Weekend şi şi-a câştigat locul printre preferatele mele. 


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 4 august 2021

29 de secunde de T. M. Logan


Titlu: 29 de secunde   

Autor: T. M. Logan

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 400

 

„Oferă-mi un nume. O persoană. Iar eu o voi face să dispară...“ Când Sarah salvează o tânără dintr-o situaţie dificilă, nu îşi doreşte nimic în schimb, însă actul său de curaj o va aduce faţă în faţă cu un om puternic şi periculos. Acesta trăieşte conform propriului cod al onoarei, brutal, iar datoria pe care o are acum faţă de Sarah trebuie plătită, în singurul mod pe care bărbatul îl cunoaşte: prin violenţă.

El îi oferă Sarei o rezolvare pentru problema spinoasă pe care aceasta o are cu  îngrozitorul ei şef. O ocazie unică de a-şi încheia toate socotelile. Fără consecinţe. Fără să poată să fie prinsă vreodată. Tot ce lipseşte este o convorbire telefonică de... 29 de secunde.

 

Logan ţese o poveste plină de suspans, până la ultima pagină. – Booklist

Un thriller scris cu multă siguranţă, foarte convingător. – Cosmopolitan

 O carte recomandată tuturor cititorilor aflaţi în căutarea unui thriller alert şi complicat

 

COMANDĂ CARTEA


Pe muchie de cuțit de Jeffery Deaver


Titlu: Pe muchie de cuțit 

Autor: Jeffery Deaver

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 568

 

În cel de-al cincisprezecelea roman al său cu Lincoln Rhyme și Amelia Sachs, un thriller exploziv ajuns bestseller New York Times, Deaver exce[1]lează nu doar prin dozarea măiestrită a suspansului, ci și prin descrierea impresionantă a unei lumi de interese întunecate ce duc deseori la crimă și la moarte – cea a negustorilor de pietre prețioase.

Cei doi detectivi investighează de această dată o crimă triplă din Districtul Diamantelor din New York, confruntându-se cu un criminal care terorizează cuplurile în cel mai fericit și mai vulnerabil moment al vieții lor: în timpul achiziționării unui inel de logodnă sau după o întâlnire cu un organizator de nunți, planificând o zi ce nu va mai veni niciodată. În mod curios, criminalul lasă în urmă, în magazinul de bijuterii de pe strada 47, pietre prețioase în valoare de jumătate de milion de dolari, dar și un martor nevinovat care reușește să fugă. Îi poate ajuta Vimal Lahori, tânărul tăietor de diamante, pe Rhyme și pe Sachs să îl descopere pe criminal? Însă dezas[1]trul ce urmează, amenințând însăși siguranța orașului, îi oferă ucigașului o acoperire perfectă de a se strecura printre cei suspecți


COMANDĂ CARTEA


marți, 3 august 2021

Recenziile lui Gică 41 - Portalul Albuquerque de Peter Clines


Titlu: Portalul Albuquerque  

Autor: Peter Clines

Editura: PALADIN

Titlu original: The Fold (2015)

Traducere de Cezar Petrilă

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 480

Media pe Goodreads: 3,87 (din 27.770 note)

 

Nu pot să spun că a fost cel mai bun SF pe care l-am citit anul acesta, însă a reprezentat o lectură fascinantă, căreia nu am avut cum să nu-i acord cinci stele pe Goodreads. Povestea e bună, protagonistul e foarte simpatic, iar misterul persistă mai bine de jumătate din carte, adică până în momentul în care secretele ies la iveală, iar lucrurile o iau complet razna. Chiar dacă volumul apare ca făcând parte dintr-o serie, poate fi citit separat, fiind o lucrare de sine stătătoare, aşa cum subliniază însuşi autorul în ultimele pagini. Pentru că am citit înainte descrierea şi pentru că sunt un cititor înrăit de thrillere, m-am aşteptat să dau peste o intrigă poliţistă, aşa cum mi s-a promis, însă cartea se axează aproape în totalitate pe miza science-fiction, convertind, astfel, elementele mystery în fenomene ştiinţifice.

Aşa cum ni se spune încă din  prezentare, Mike Erikson este un fericit profesor de engleză într-un liceu din New England. El este diferit de restul colegilor săi, având un intelect ieşit din comun, o minte cu care poate reproiecta amintiri şi analiza cât se poate de raţional orice eveniment din viaţa sa. Însă el a decis să ducă o viaţă liniştită, un trai care îi poate oferi un loc între oamenii normali. Lucrurile se schimbă atunci  când un amic de la DARPA îi cere lui Mike să-şi facă bagajele şi să plece într-un loc secret, unde o echipă de oameni de ştiinţă desfăşoară un proiect ambiţios care ar putea schimba lumea. Nu durează mult până când profesorul află că este vorba despre un portal, o „gură” energetică a cărei scop este de a teleporta oameni şi lucruri la distanţe incredibile.

Mike nu este trimis acolo ca un membru important al echipei de savanţi, ci ca un investigator care trebuie să afle dacă totul merge bine cu proiectul, putând astfel să-l înştiinţeze pe prietenul său dacă are rost să investească în continuare bani în experiment. Mi-a plăcut postura de Sherlock a protagonistului şi capacitatea sa de a analiza lucruri care pentru ceilalţi trec neobservate. Mike nu este detectivul clasic care trebuie să rezolve o crimă, aici talentele sale sunt puse în slujba umanităţii, fiind necesară o singură greşeală ca totul să se ducă de râpă. Abilităţile sale sunt excepţionale, ceea ce-l face, mai degrabă, un Sherlock binar, o minte care asociază fapte contradictorii şi care poate vedea ambele faţete ale realităţii.

Nu vreau să vă mint şi să vă spun că tot volumul este plin de acţiune şi că nu veţi apuca nici măcar să clipiţi între evenimente, aşa că voi fi cât se poate de tranşant şi voi evita să prezint totul în culori strălucitoare. Adevărul este că mai bine de jumătate din carte nu se întâmplă aproape nimic. Dar asta nu înseamnă că începutul constituie o pierdere de vreme. Din contră… Chiar dacă nu există nimic răvăşitor, povestea e foarte bine scrisă, iar lucrurile sunt redate într-o manieră pe cât de comică, pe atât de misterioasă.

Cât despre cea de a doua parte a romanului, nu am nimic de obiectat. De aici încolo totul se schimbă, iar povestea devine un thriller science-fiction plin de acţiune, o lucrare pseudo-apocaliptică în care ne este propus un alt fel de sfârşit al lumii. Nu întotdeauna pericolul ia naştere din acest univers, sub forma unui virus sau a unui monstru, el poate apărea dintr-un loc necunoscut, un spaţiu pe care-l putem deschide dintr-o simplă greşeală. Ştiinţa îşi are şi ea limitele ei, iar atunci când lucrurile scapă de sub control, nici mintea genială a lui Mike Erikson nu poate vedea evenimentele care vor urma.

Suspans, ştiinţă, eroare, cataclism – cred că acestea ar fi cele mai potrivite cuvinte prin care aş putea descrie textul lui Peter Clines. E foarte greu să vorbesc despre „Portalul Albuquerque” fără să intru în detalii importante, însă cred că am reuşit să vă las cu o idee despre ce este vorba. De aici înainte, este decizia voastră dacă vreţi să luaţi parte la poveste şi să fiţi alături de Mike Erikson în demersul său de a salva lumea.


COMANDĂ CARTEA


marți, 27 iulie 2021

Fragment în avanpremieră: Nu trezi diavolul adormit de John Verdon


Titlu: Nu trezi diavolul adormit 

Serie: Dave Gurney #3

Autor: John Verdon

Editura: PALADIN

Titlu original: Let the Devil Sleep

Traducere de Laura Ciobanu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 568

Domeniu: CRIME

 

Înainte însă ca mușchii să-i dea ascultare, auzi un sunet care-i zburli părul. Era o șoaptă, foarte aproape de urechea lui. O șoaptă răgușită și șuierătoare. O șoaptă ca șuieratul unei pisici furioase: „Nu trezi diavolul adormit!”

 

Ce ai face dacă povestea de noapte bună care ți se spunea din copilărie ar deveni cel mai mare coșmar al prezentului? Creatoarea unui documentar despre familiile victimelor unui ucigaș în serie încă în libertate descoperă că atunci când ți-l alegi pe Dave Gurney drept consilier, adevăruri incomode ies la iveală. Iar fostul detectiv de la Omucideri se pricepe cel mai bine să provoace haos și să elucideze mistere. Poate că uneori este bine să trezim diavolul adormit!

În tăcere, mintea lui Gurney reveni la întrebarea crucială: cum să-și joace asul din mânecă.

 

FRAGMENT

 

După o jumătate de oră, Kim și Dave stăteau față în față la măsuța din lemn de pin pentru micul dejun aflată în nișa de lângă ușile din sticlă. Terminau câte o omletă însoțită de pâine prăjită și cafea, pe care Madeleine insis­tase să le prepare când aflase că tânăra condusese toată dimineața și nu mâncase nimic. Madeleine terminase prima și curăța aragazul. Kim își spunea povestea de la început, motivul vizitei ei.

— E o idee pe care-o am de ani buni, să studiez oroa­rea crimei din perspectiva impactului pe care-l are asu­pra familiei victimei, dar n-am știut niciodată ce să fac cu ea. Uneori am dat-o uitării un timp, dar a revenit de fiecare dată tot mai puternică. Am devenit obsedată: tre­buia să fac ceva cu ea. La început am crezut că pot face o chestie științifică, poate o monografie sociologică sau psi­hologică. Așa că am trimis propuneri mai multor edituri universitare, dar nu aveam calificările academice potrivi­te, așa că nu le-am stârnit interesul. Atunci m-am gândit să scriu o lucrare de nonficțiune. Dar pentru o carte îți trebuie un agent, iar asta a însemnat alte propuneri. Și ghici ce? Zero interes. Adică am douășunu, douășdoi de ani, cine naiba sunt și eu? Ce-am scris înainte? Unde-mi sunt recomandările? Practic sunt un copil. Tot ce am e o idee. Apoi m-am luminat! Hopa! Nu-i o carte, ci o emisiu­ne! Din clipa aia, a-nceput să prindă contur. Am văzut-o ca pe o serie de interviuri foarte personale, „televiziune ruptă din realitate“ în adevăratul sens al cuvântului, care înțeleg că are o conotație dubioasă, dar nu trebuie să fie așa – dacă o faci cu sinceritate!

Se opri, mișcată parcă deodată de ce spunea, zâmbi stânjenită, își drese glasul și continuă:

— În fine. Mi-am adunat ideile laolaltă sub forma unei schițe detaliate pentru disertația mea și i-am dat-o pro­fesorului Wilson, îndrumătorul meu. El mi-a spus că-i o idee bună, cu potențial. M-a ajutat să-i dau forma unei propuneri comerciale, a avut grijă să am acoperire din punct de vedere legal, ca să fiu protejată, și a făcut ceva ce a zis că nu-i stă în fire: i-a trimis-o unui director de producție de la RAM-TV pe care-l cunoaște personal, un tip pe nume Rudy Getz. Și Getz ne-a contactat o săptă­mână mai târziu și a zis: „OK, să-i dăm drumul!“

— Așa, pur și simplu? întrebă Gurney.

— Și eu m-am mirat. Dar Getz a zis c-așa lucrează RAM. N-o să mă apuc să contest asta. Numai gândul că pot să-mi pun ideea în practică, să explorez subiectul ăsta...

Clătină din cap, de parcă încerca să alunge o emoție copleșitoare.

Madeleine se apropie de masă, se așeză și spuse exact ceea ce gândea și Gurney:

— E important pentru tine, nu-i așa? Adică important de-adevăratelea, nu doar o oportunitate în carieră.

— Vai, Doamne, da!

Madeleine zâmbi cu blândețe.

— Și esența ideii... partea care contează atât de mult pentru tine?

— Familiile, copiii...

Se opri din nou pentru câteva clipe, evident copleșită de o imagine pe care propriile ei cuvinte i-o evocaseră. Își împinse scaunul de la masă, se ridică și o ocoli, apropi­indu-se de ușile din sticlă ce dădeau către patio, grădină, pășune și pădurea de dincolo de ea.

— E o prostie. Nu pot explica, dar mi-e mai ușor să vorbesc despre asta dacă stau în picioare, zise cu spatele la ei. Își drese vocea de două ori și spuse, abia audibil: Cred că omorul schimbă totul pentru totdeauna. Răpește ceva ce nu mai poate fi înlocuit. Are consecințe care trec dincolo de ceea ce i s-a-ntâmplat victimei. Victima își pierde viața, ceea ce-i groaznic, e nedrept, dar pentru ea s-a terminat, ăsta a fost sfârșitul. A pierdut tot ce putea fi, dar n-o știe. Nu trebuie să trăiască simțind pierderea și imaginându-și lucrurile ce puteau fi.

Își ridică mâinile și lipi palmele de geamurile din fața ei, un gest care mărturisea deopotrivă un tumult de sen­timente, dar și efortul imens de a le ține sub control.

Continuă, ceva mai tare:

— Nu victima se trezește într-un pat cu o jumătate goală, într-o casă pe jumătate goală. Nu ea visează că e încă în viață, numai pentru a se trezi cu durerea de a des­coperi că nu-i așa. Nu simte furia devastatoare, suferința pe care o cauzează moartea ei. Nu vede zi de zi scaunul gol de la masă, nu aude sunete care seamănă cu vocea ei. Nu vede mereu dulapul plin cu haine... Răgușise și-și drese glasul. Nu simte agonia... agonia de a fi pierdut tot ceea ce făcea ca viața să merite trăită.

Se rezemă de geam câteva secunde, apoi se desprinse încet. Când se întoarse către masă, fața-i era brăzdată de lacrimi.

— Știți despre durerea fantomă? Fenomenul care însoțește amputarea? Când simți durere în locul unde a fost mâna sau piciorul? Așa-i crima pentru familia rămasă în urmă. Ca durerea unui membru fantomă: o suferință insuportabilă într-un loc gol.

 

PRECOMANDĂ CARTEA


luni, 12 iulie 2021

Recenziile lui Gică 40 - Fecioarele de Alex Michaelides


Titlu: Fecioarele  

Autor: Alex Michaelides

Editura: Litera

Titlu original: The Maidens (2021)

Traducere de Dana-Ligia Ilin

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 3,74 (din 28.906 note)

 

Sincer, nu mă aşteptam să citesc un roman atât de bun. Aveam un presentiment că cel de-al doilea volum al lui Alex Michaelides va fi un eşec total. Mă gândeam că autorul a dat de faimă, iar, în consecinţă, nu se va axa aşa de mult pe poveste, totul devenind o chestiune comercială. Nici că puteam să mă înşel mai tare…

Un investigator prea raţional, un criminal care pare să ucidă cu sânge rece şi foarte calculat şi o atmosferă ce ne poartă înapoi în timp, într-un loc şi într-o perioadă în care crima era justificată, iar oamenii erau doar nişte pioni ai sorţii – despre asta este cartea lui Alex Michaelides, un maestru al scrierii care mi-a aruncat suspiciunile în aer a doua oară.

 „Fecioarele” e un thriller foarte bine realizat, în care vechile mituri din Grecia Antică se împletesc cu psihanaliza, redând o poveste pe cât de originală, pe atât de incitantă. Pe de o parte, roman de suspans, pe de alta, un text despre întunericul din psihicul uman, cartea de faţă a reprezentat o lectură fascinantă, plină de personaje bizare – un potpuriu de figuri şi de imagini a căror vitalitate ia naştere din moarte şi ajunge, în final, să se întoarcă tot în negura din care a fost plămădită.

Edward Fosca este profesor de tragedie greacă la Cambridge şi e unul dintre cei mai iubiţi oameni ai colegiului. El este atât de îndrăgit, încât îşi are propriul cult de studente, care sunt cunoscute drept „Fecioarele”. Se pare că inteligenţa şi carisma l—au dus foarte departe, oferindu-i un loc de seamă atât între studenţi, cât şi între intelectualii locului. Însă faima îşi are şi ea punctele slabe, iar atunci când una dintre tinere este găsită moartă, lucrurile o iau razna, iar cineva este sigur că Fosca e vinovat de crimă. Acel cineva este Mariana Andros, o psihoterapeută care, odată ce află despre evenimentul cumplit, vine, cât poate de repede, la universitate, pentru a avea grijă de nepoata ei, Zoe. Nu doar că fata ucisă era prietenă bună cu Zoe, aceasta făcea parte şi din aşa-zisul cult al „Fecioarelor”, lucru care confirmă, într-un fel sau altul, apartenenţa lui Edward Fosca la delict.

La fel ca în cazul primului roman al lui Michaelides, nici aici nu avem un detectiv în rolul principal, ci un terapeut care încearcă să-şi pună la contribuţie cunoştinţele, pentru a elucida un mister complex. Mariana nu este un specialist care lucrează cu indicii fizice, ea se axează, în special, pe psihicul uman şi pe traumele care ar putea duce la o crimă atât de oribilă. În viziunea ei, nu există criminal fără scrupule, ci o minte bolnavă care, la un moment dat, a luat contact cu violenţa, iar acum a ajuns să o folosească, pentru a-şi duce la sfârşit planurile. Însă instinctul raţional al Marianei nu o face decât să meargă orbeşte într-o singură direcţie, fiind sigură că Edward Fosca e criminalul. Nu pot să vă dezvălui dacă asta e adevărat sau nu, însă, după cum ştim cu toţii, romanele poliţiste nu încep niciodată cu ucigaşul.

Mi s-a părut că povestea de faţă constituie o farsă imensă la adresa cititorului. De la început avem un investigator şi un presupus vinovat, nu mai e nevoie decât de nişte indicii valide care să lege povestea, urmând ca Fosca să fie aruncat în temniţă. Un aspect interesant e că profesorul de tragedie antică nu e singurul pe care autorul l-a înzestrat cu trăsături culpabile. Mai există câteva personaje care ar putea foarte uşor să fie plasate în poziţia de ucigaş, datorită unor detalii minore, pe care naratorul le plasează în diverse locuri din poveste.

            Însă lucrul care face din acest volum o lectură fascinantă este aura elină care învăluie locul şi personajele. Crimele nu sunt simple crime, ele constituie jertfe umane aduse unei zeiţe păgâne, o figură răzbunătoare pe care Hades a răpit-o în Infern. Cultul „Fecioarelor” poartă imaginea Persefonei, iar din această cauză, omorurile nu doar că sunt justificate, ci capătă şi un caracter sacru. În plus, locul, fiind o universitate, este perfect pentru reînvierea unei tradiţii străvechi, tinerele fiind iniţiate în viaţă şi în moarte, cu scopul de a lua contact cu necunoscutul sau cu „misterul”, aşa cum i se spunea, în antichitate, la Eleusis.

. Ştiu ce a reprezentat „Pacienta tăcută”, însă, credeţi-mă, romanul de faţă este de zece ori mai bun şi mai puternic. Aşa că sfatul meu este să puneţi cât mai repede mâna pe carte şi să vă bucuraţi de o poveste excepțională, care se va juca, în continuu, cu mintea voastră, urmând să vă proiecteze într-un deznodământ incredibil și răvășitor.  

 

COMANDĂ CARTEA


vineri, 25 iunie 2021

Noutăți - Editura Lebăda Neagră: Dispăruții de Dirk Kurbjuweit & Cadoul de Sebastian Fitzek (Ediție broșată)


Titlu: Dispăruții  

Autor: Dirk Kurbjuweit 

Editura: Lebăda Neagră

Traducere de Andreea Odoviciuc

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 392

 

,,Dispăruții” - un roman despre cel mai spectaculos caz penal din istoria germană.

Hanovra, 1923. Băieți care dispar, unul după altul, fără urmă. La început, polițiștii suspectează că aceste dipariții au la bază motivații politice - probabil că cei dispăruți sunt comuniști, care s-au orientat către nou-formata URSS sau sunt victime ale Partidului Nazist în plină ascensiune. Cu toate acestea inspectorul Robert Lahnstein începe să creadă că sunt în joc sunt mult mai multe forțe sinistre: posibil un ucigaș în acțiune? Poate Lahnstein să-l găsească pe criminal înainte ca acesta să comită o nouă crimă?

Bazat pe adevăratele crime ale lui Fritz Haarmann, legendarul Măcelar din Hanovra, acest nou roman captivant al lui Dirk Kurbjuweit explorează adâncimile depravării umane și oferă un portret întunecat al dreptății în timpul Republicii de la Weimar.

 

COMANDĂ CARTEA



Titlu: Cadoul 

Autor: Sebastian Fitzek

Editura: Lebăda Neagră

Traducere de Andreea Odoviciuc

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 416

 

,,Cadoul” - un thriller psihologic fascinant, un joc de puzzle plin de coduri și secrete.

Milan Berg se află la un semafor când o mașină oprește lângă el. Pe bancheta din spate, o fată îngrozită. Disperată, ea aruncă o bucată de hârtie pe fereastră. Un strigăt de ajutor? Milan nu poate citi - este analfabet! Unul dintre cele peste șase milioane din Germania. Dar el simte: fata este în pericol de moarte.

Conform cercetărilor recente, în Germania locuiesc peste 6,2 milioane de oameni „insuficient literați”, cunoscuți și sub numele de analfabeți funcțional. (Asta înseamnă un grup mai mare decât cel al persoanelor care iau o carte în mână o dată pe săptămână!) Adulți ale căror abilități de scriere și citire nu sunt suficiente pentru a le permite să participe la viața socială și profesională așa cum suntem obișnuiți noi. De exemplu, pentru că nu pot să descifreze ecranul cu instrucțiuni al automatului cu bilete de călătorie, nu pot să deslușească ce scrie pe formularul de înregistrare la evidența populației sau 408 nu pot citi meniul din restaurant. Să nu mai vorbim de prospecte, manuale de utilizare, articole de ziar, reviste, cărți, scrisori, articole online sau postări de pe rețelele sociale. Noi, cei care putem citi, nu ne putem imagina cu ce greutăți se confruntă acești oameni în lumea scrisului în care trăim cu toții. (fragment din carte)


COMANDĂ CARTEA