Titlu:
Devotamentul suspectului X
Serie: Detectivul
Galileo (#3)
Autor:
Keigo Higashino
Editura:
PALADIN
Titlu
original: 容疑者Xの献身 [Yōgi-sha
X no Kenshin] (2025) The Devotion of
Suspect X (2011)
Traducere
de Adina Barvinschi
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 360
Media pe
Goodreads: 4,17 (din 69.248 note)
Yasuko, femeie divorțată și mama lui
Misato, este hărțuită de fostul soț, Togashi, care, după fiecare vizită
inoportună, refuză să plece cu mâinile goale. Într-o seară de martie, după ce o
găsește la Benten-tei, localul cu mâncare la pachet deținut de soții Yonazawa,
unde lucrează ca ospătăriță, Togashi ajunge acasă la Yasuko, unde, după un
schimb aprins de replici și un episod spontan de violență a lui Misato,
bărbatul este ucis, strangulat de fiică și mamă cu cablul electric de la kotatsu.
Zgomotele luptei ajung până la Ishigami, vecinul de-alături, care se ivește în
următoarea secundă la ușă ca să afle ce se petrece. Cu toate că cele două femei
încearcă să ascundă urmele încăierării, Ishigami își dă seama că sub kotatsu
zace un cadavru și că scrumul din doza goală de bere indică o prezență masculină
în apartament. De asemenea, realizează că el e singura șansă a vecinelor de a
scăpa cu mâinile curate și nu pregetă să treacă la mușamalizarea crimei, pentru
că are o slăbiciune pentru Yasuko, chelnerița care-i înmânează în fiecare
dimineață meniul special pentru prânz la pachet. Ei bine, crima e crimă,
restul sunt detalii. Dar poate că detaliile fac diferența...
Ishigami, absolvent al Universității
Imperiale, predă în prezent matematica la un liceu. Existența lui, pe cât de
simplă la prima vedere, funcționează după un algoritm exact. Pleacă în fiecare
dimineață la aceeași oră spre muncă, aruncă o privire la rastelul de biciclete
de unde lipsește cea verde, a lui Yasuko, trece pe lângă cocioabele de pe malul
râului, analizează vagabonzii ce-și duc în mod repetitiv traiul de zi cu zi,
individul cu părul lung prins în coadă, Domnul Doză și Inginerul (așa i-a
poreclit), și își ia prânzul la pachet de la Benten-tei, entuziasmat la gândul
că și astăzi, ca în restul zilelor, va fi întâmpinat de zâmbetul cuceritor al
vecinei sale. Yasuko e rotița care se află mereu în același loc, dar și piesa
care deviază pentru matematician cursul firesc al lucrurilor. E cunoscuta care
creează probleme, însă omul nostru își petrece nopțile încercând să rezolve
probleme mult mai complicate, dar pe care le stăpânește. Iar atunci când vrea
să-i dea o mână de ajutor ca s-o scape de brațul lung al legii, se trezește în
centrul unei ecuații noi, căreia este obligat (de sentimentele ce-l macină pe
interior) să-i dea de cap.
De cealaltă parte a baricadei, îi
avem pe detectivul Kusanagi și pe adjunctul acestuia, Kishitani. Kusanagi, la
rândul său absolvent al Universității Imperiale, se simte depășit de situație
și îi cere ajutorul prietenului și fostului său coleg, Yukawa, geniul care-i
ajutase în trecut să rezolve și alte anchete, fizicianul celibatar și excentric
cunoscut în branșa polițiștilor drept Detectivul Galileo. Yukawa știe că are
de-a face cu un adversar pe măsura inteligenței sale, iar pentru a-l prinde în
plasă, trebuie să-i întindă o capcană provocatoare, o ecuație pe care Ishigami
să nu fie capabil s-o rezolve. Cei doi foști colegi, acum combatanți în
mușamalizare și demascare, intră într-o competiție intelectuală, încercând în
permanență să fie unul cu un pas înaintea celuilalt. Chiar dacă toate dovezile
le indică ca făptașe pe mamă și fiică, alibiul acestora este imbatabil, construit
cu minuțiozitate de la A la Z. Și cu cât e mai greu cazul de elucidat, cu atât
e mai incitant pentru cei doi intelectuali, care sunt deciși să nu cedeze până
când unul dintre ei va reuși să-i dea celuilalt Șah-Mat.
Keigo Higashino aduce un suflu proaspăt
în literatura de suspans contemporană, camuflându-și intriga într-un exercițiu de
logică, matematic. Cartea pornește de la crima în sine, cu victimă și ucigași,
și se îndreaptă (în mod paradoxal) spre investigatori, cei care au impresia că dețin
detaliile esențiale, dar nu reușesc să fisureze zidurile ridicate în jurul
celor două femei de către Ishigami ca să-și demonstreze deducțiile. Se știe
cine e vinovatul, se cunosc și circumstanțele care au dus la omor, dar, în
lipsa unor declarații din partea făptașelor, e imposibil să le arunci după
gratii. Or fi ele vinovate, nu zic nu, dar oare e echitabil să condamni o
femeie liniștită și pe fiica acesteia (lipsită de viitor) pentru uciderea în
autoapărare a unui hărțuitor alcoolic? Poate că justiția e uneori depășită,
observând povestea doar în alb și negru, evitând porțiunile gri, zonele care
într-adevăr contează. Și nimeni nu are cum să ne pregătească pentru asul din
mânecă, pentru că uneori problemele de geometrie trebuie abordate cu ajutorul formulelor
din algebră, la fel cum realitatea trebuie radiografiată prin rațiune, deoarece
adevărul e de la început acolo undeva, prins între fals și posibil.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Keigo Higashino:
