ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Julie Clark. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Julie Clark. Afișați toate postările

vineri, 10 mai 2024

Recenziile Mădălinei 63 - Minciunile pe care le spun de Julie Clark (CRIME CLUB)


Titlu: Minciunile pe care le spun  

Autor: Julie Clark

Editura: TREI

Titlu original: The Lies I Tell (2022)

Traducere de Luminița Gavrilă

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 4,10 (din 75.303 note)

 

            Niciodată nu știi la ce să te aștepți atunci când vine vorba de Julie Clark și de thrillerele ei atipice, pentru că întotdeauna o să te trezești că viziunea ți-e întoarsă cu susul în jos și că nimic din ceea ce ai crezut la început nu se potrivește cu deznodământul. Am impresia că cel mai mare talent al autoarei nu e să construiască o poveste palpitantă, cu personaje incredibil de credibile, ci să-l manipuleze pe cititor în așa fel încât să aleagă mereu pista greșită, ca apoi să-i dea lovitura de grație printr-o dezvăluire șocantă. „Minciunile pe care le spun”, cel mai recent roman al ei tradus în limba română, face parte din categoria thrillerelor domestice, în care doar moralitatea este ucisă, mai bine spus măcelărită în chip grotesc, de bărbații ale căror dependențe și intenții necurate sunt scoase la lumină prin șiretlicurile unei femei „fatale”, pentru care răzbunarea și dreptatea sunt cele mai importante accesorii. Pornind de la o temă de actualitate, și anume corupția ce erodează sistemul politic și viața socială, Julie Clark marjează pe bestializarea bărbaților, pe care îi transformă în niște creaturi fără minte, dionisiace, mânate doar de instincte, comparativ cu femeile care sunt cu capul pe umeri, raționale și mult mai puternice decât sexul „tare”, toate astea fără să facă apel la feminismul exagerat ce le preschimbă de multe ori pe doamne în supraoameni. În acest caz, la capetele firului narativ se află două femei puternice, cât se poate de diferite, angajate într-un joc de-a șoarecele și pisica în care minciunile sunt cu atât mai verosimile cu cât sunt mai gogonate. Dar ca să nu vorbim în van și să cădem în patima clișeelor inutile, haideți să vedem cum stă treaba de fapt și cine sunt protagonistele noastre.

               Dacă s-ar oferi un premiu pentru cea mai mare impostoare, Meg Williams ar fi cu siguranță câștigătoarea. O actriță desăvârșită, o escroacă sentimentală fără cusur, o maestră a minciunilor, Meg și-a petrecut fiecare clipă a existenței perfecționându-și tacticile de joc, având grijă să obțină întotdeauna ceea ce-și dorește fără să lase vreo urmă. Țintele ei preferate – bărbații bogați, imorali, corupți până în măduva oaselor; strategia folosită – câștigă-le încrederea, fă-i să devină dependenți de tine și de serviciile tale (nu e cazul să vă gândiți la prostii) și adu-i la sapă de lemn, având grijă să nu-ți dai niciodată arama pe față. Meticuloasă, foarte atentă la fiecare gest, Melody, Maggie, Maddie ori altă derivație de la adevăratul său nume, studentă, agentă imobiliară sau femeie casnică, depinde de situație, de scop și de orașul în care se află, protagonista a făcut multe victime, însă tot ce-și dorește e să se răzbune. La nici optsprezece ani, tânăra Meg și-a pierdut casa, a fost nevoită să renunțe la liceu și să locuiască împreună cu mama ei într-o mașină, doar pentru că cineva, o figură importantă în viața politică, a păcălit-o pe cea care i-a dat viață să renunțe la tot ce avea. Trăind la limită, fata a jurat să facă dreptate cu orice preț, și astfel a devenit o enigmă și, paradoxal, o legendă vie, pentru că nimeni n-a reușit să-i demonstreze vinovăția.

            Pe de altă parte, o avem pe Kat, o jurnalistă a cărei carieră în ascensiune s-a încheiat brusc din cauza lui Meg. În ciuda faptului că au trecut câțiva ani de atunci, Kat este încă obsedată de impostoarea care a făcut furori pretutindeni și se dedică întru totul demascării acesteia. Femeia se împrietenește cu Meg, doar, doar o va prinde pe picior greșit, însă problemele personale cu soțul dependent de jocurile de noroc o determină să-și regândească alegerile. Din punctul de vedere al construcției, femeia nu are nimic deosebit, ieșind în evidență doar prin încăpățânarea de a duce la bun sfârșit o „misiune” pe care nu o înțelege pe deplin. E orbită de resentimente, nu poate să privească dincolo de aparențe, să treacă dincolo de fețele de porțelan ale lui Meg pentru a descoperi adevărul. E greu de spus dacă ea e șoarecele sau pisica – rolurile se schimbă de fiecare dată când cele două femei se întâlnesc, pentru că amândouă știu cu cine au de-a face.

            O să sune puțin ciudat ce urmează să spun, dar în acest roman nu există un personaj negativ individualizat, ci unul colectiv, reprezentat de toți bărbații care mint doar ca să iasă basma curată în fața societății, a soției sau iubitei. Iar în acest univers în care bărbații pot face tot ce vor, fără să țină cont de a cui dragoste o zdrobesc, este nevoie de un justițiar care să facă ordine. Un fel de Wonder Woman, fără puteri supranaturale, care le plătește escrocilor cu aceeași monedă, mânăriile pe care le face Meg funcționând ca un fel de karma. Sunt sigură că o să vă placă de ea, și dacă „Minciunile pe care le spun” este primul roman pe care îl citiți de la Julie Clark, vă recomand cu căldură să încercați și „Ultimul zbor”, o poveste de viață mascată sub forma unui thriller domestic, alert și plin de suspans.


Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Julie Clark:

Anca și cărțile.ro

Falled

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea



sâmbătă, 4 martie 2023

Recenziile Mădălinei 48 - Ultimul zbor de Julie Clark


Titlu: Ultimul zbor  

Autor: Julie Clark

Editura: TREI

Titlu original: The Last Flight (2020)

Traducere de Monica Vlad

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 4,11 (din 138.203 note)

 

            Cu timpul va fi mai bine... Așa sunt bărbații... – de multe ori violenți, maeștrii în manipulare, avizi de putere, niște brute care se prefac că sunt adevărați gentlemeni doar ca să lase mulțimii ce-i privește cu admirație impresia că totul e perfect în viața și-n căsnicia lor –, însă asta nu e decât o iluzie, o minciună pe care o murmură în taină femeile slabe de înger, care nu sunt capabile să se smulgă din jugul torționarului lor, spunându-și adesea, într-un impuls sado-masochist, că realitatea poate fi mult mai crudă de atât. Atunci când îți lipsește curajul, cel mai greu e să spui NU, da chiar și așa, există o limită, dincolo de care doar disperarea te poate împinge. Câtă umilință poți îndura? Câte palme și cuvinte de ocară poți suporta? Câte drepturi poți lăsa să-ți fie încălcate? Cât timp te mai poți ascunde în spatele unei măști de păpușică, mereu coafată și machiată impecabil, îmbrăcată cu rochii de lux, participând la dineuri și serate somptuoase, la care trebuie doar să zâmbești și să reciți textul învățat de-acasă, fără să te abați, fie  și cu un simplu gest, de la voința celui ce-ți dirijează fiecare pas, înainte să te împotrivești?

            Claire Cook și-a petrecut ultimele luni  plănuindu-și evadarea, nu din închisoare, nici din bârlogul infect al vreunui răpitor dornic să obțină o recompensă grasă, ci din viața perfectă pe care i-a clădit-o soțul ei, om influent și putred de bogat, dar cu o atitudine de dictator, care nu se sfiește să-și pedepsească nevasta dacă aceasta întrece cumva măsura sau îndrăznește să-l contrazică. Protagonista noastră a fost nevoită să renunțe la locul de muncă, la ieșirile cu tovarășele din adolescență și la multe alte lucruri ce îi conturau personalitatea. Acum, la fiecare pas, cineva e cu ochii pe ea, dându-i raportul soțului extrem de temperamental. Picătură cu picătură, paharul s-a umplut, și nici măcar banii, casa impunătoare de dimensiunile unui castel, decorată după ultima modă, limuzina și droaia de asistenți personali nu o mai pot convinge să se prefacă în continuare. Ba mai mult, tot luxul ăsta gratuit îi reamintește în fiecare zi că e prizoniera unui maestru în a-i distruge stima de sine și identitatea, transformând-o într-o pustnică, fără prieteni, rude sau înțelegerea celor din jur; într-un pion mutat pe o tablă invizibilă la porunca celui care și-a asumat rolul de rege. Astfel, Claire decide să fugă. Face rost de bani, documente false și un bilet de avion, dar planurile îi sunt năruite. Însă niciodată să nu vă puneți cu o femeie disperată, care vrea cu orice preț să înceapă o viață nouă, departe de abuzuri și de frica permanentă că oricând poate fi victima unei crime odioase.

            În aeroport, Claire face cunoștință cu Eva, o femeie ciudată, care pare să împărtășească aceeași soartă cu ea. Și ea e fugară, victima agresiunii, însă o mincinoasă desăvârșită, care ascunde mult mai multe secrete decât lasă să se vadă. Aflate într-o cursă contracronometru și mânate de o sclipire de nebunie, cele două decid să facă schimb de identități, ca să-i arunce pe o pistă falsă pe cei care le urmăresc cu atâta îndârjire. Abia acum lucrurile încep să o ia razna. În zborul cu care trebuia să plece Claire se îmbarcă Eva, însă avionul se prăbușește, iar zvonul morții doamnei Cook se răspândește cu viteza luminii. Claire trebuie să stea ascunsă și să învețe să trăiască în pielea altcuiva, ceea ce nu e deloc ușor, pentru că străina din aeroport, cu a cărei viață s-a pricopsit, are o mulțime de dușmani care vor să-i facă felul.

            Julie Clark scrie un thriller psihologic alert, ce nu te va lăsa nici măcar să clipești, în care bărbații sunt reprezentați ca niște monștri, ca niște masculi alpha, a căror abilitate principală este dominarea și înjosirea sexului slab, iar femeile sunt întotdeauna cele maltratate, indiferent de alegerile pe care le fac. Din punctul ăsta de vedere, personajele sunt duse la extrem și puțin credibile, dar, luând în considerare că miza romanului este atragerea atenției asupra violenței conjugale și asupra altor tipuri de agresiune, un pic de exagerare nu strică, ba chiar le scoate în evidență construcția impecabilă. Claire poate fi privită ca un model de curaj printre femeile abuzate, firește, cu mențiunea că, deși povestea ei are un sâmbure de adevăr, autoarea transformă o realitate de o mie de ori mai crudă într-o ficțiune plină de acțiune.

            în ciuda faptului că ne sunt ilustrate două planuri temporale diferite și două eroine, eu aș merge pe ideea că în roman există o singură protagonistă, și anume Claire, povestea Evei ieșind la iveală și căpătând semnificație abia după ce aceasta dispare din scenă. Autoarea nu se dă în lături de la uciderea propriului său personaj, ba chiar tratează acest eveniment cu o oarecare superficialitate, fapt pentru care Eva poate fi privită ca un declanșator al intrigii, și nu ca un participant direct. În orice caz, romanul a fost excelent, chiar dacă tema este des întâlnită, poate chiar epuizată în literatura de suspans cu tente psihologice, dar lejeritatea stilului și ritmul fugitiv m-au convins să-i acord, fără să stau pe gânduri, patru steluțe pe Goodreads.


COMANDĂ CARTEA