Titlu:
Apartamentul din Paris
Autor: Lucy
Foley
Editura:
TREI
Titlu
original: The Paris Apartment (2022)
Traducere
de Ioana Văcărescu
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 432
Media pe
Goodreads: 3,68 (din 351.452 note)
De fiecare dată când termin de citit o carte de Lucy Foley (deja
sunt trei) îmi spun că gata, asta sigur a fost ultima. Cred că problema e că-mi
doresc de la început să fie oarecum pe gustul meu, să mă prindă și să-mi dea
drumul abia spre ultimele pagini. De altfel, asta așteptăm cu toții de la o
carte ce poartă cu mândrie eticheta de thriller psihologic, nu? Din păcate, „Lista
de invitați” (așa cum e ea, cu părți mai bune și mai puțin bune) rămâne undeva
acolo sus, iar celelalte două, „Petrecerea de vânătoare” și „Apartamentul din
Paris”, ne arată cât de ușor e, după ce ți-ai format un public uriaș și
generos, să reutilizezi aceeași formulă mystery, fiindcă oamenii asta așteaptă,
cu asta i-ai obișnuit. Nominalizări peste nominalizări, premii peste premii, se
creează deja un brand, o modă pentru tinerei, de care noi, adulții și (să nu
fiu ipocrit) câțiva tineri, ne-am cam săturat.
Povestea de față se deschide într-o
noapte, în apartamentul lui Ben Daniels, la numărul 12 pe Rue des Amants. În
timp ce înregistrează un mesaj vocal pentru sora lui vitregă, care urmează să
ajungă aici peste câteva ore, o umbră misterioasă se furișează în cameră, cu un
obiect lucios și ascuțit în mână. Odată ce Jess intră în apartamentul fratelui
ei, își dă seama că ceva nu e în regulă, senzație justificată de absența lui
Ben și de pata de sânge de pe podea. Pornind în căutarea unor răspunsuri prin
vechea clădire, tânăra intră în contact cu locatarii acesteia, câțiva indivizi
dubioși ce nu văd cu ochi buni sosirea ei în acest loc. Fata de la etajul patru
îi trântește ușa în nas, cel mai bun prieten al fratelui ei, care, neîntâmplător,
locuiește și el tot aici, nu știe nimic, iar doamna de la Penthouse, deși pare dispusă să-i asculte povestea, nu
e prea încântată să audă că în blocul soțului ei ar fi putut avea loc o crimă.
Câte personaje, tot atâtea personalități
extreme. Dacă amicul Nick este construit în așa fel încât să reprezinte
inocența pătată, bărbatul ce a rămas traumatizat de la șaisprezece ani, când
tatăl său i-a făcut cadou o prostituată, atunci Mimi se regăsește, deși are deja
nouăsprezece ani, în rolul adolescentei frustrate, educată la o școală
catolică, care nu s-a putut bucura nici măcar o dată de latura ei sexuală. În
cazul ei, virginitatea nu apare ca un avantaj, nicidecum în Paris, ci mai mult
ca un stigmat, un însemn al fetei conduse după regulile injuste ale părinților.
Dacă urcăm la ultimul etaj, la Penthouse, o găsim, printre tablouri de
o valoare inestimabilă, pe Sophie, cu cățelul ei, așa-zisa Madame, femeia care
a trăit toată viața în lux, nepăsătoare la soarta celor lipsiți de avuție. A,
da, mai e și Antoine, bețivul ce nu ezită să-și jignească și maltrateze soția,
care (vești bune) de curând l-a părăsit. Însă cel mai interesant personaj, atoatevăzător
și veșnic prezent, este bătrâna portăreasă, care, după cum ne spune chiar ea,
face parte din clădire, devenind, încă de când a ajuns aici, o extensie
necesară și asumată a acesteia.
Deși nu ne mai aflăm pe o insulă
pustie, bântuită, sau într-un refugiu montan, înghețat și izolat, construcția de
pe Rue des Amants păstrează în structura ei o oarecare atmosferă gotică, potrivită
pentru personajele ce locuiesc în ea. Blocul în formă de „U” nu doar că amplifică
sentimentul de angoasă, de spațiu semi-închis, ci și reflectă posibilitatea
unei singure căi de evadare. Pe de-o parte, capcană pentru musafirii nedoriți,
pe de alta, un cerc al infernului pentru locatarii săi, clădirea, cu toată
frumusețea ei arhitecturală, prezintă o altă fațetă a splendidului Paris.
Orașul Luminilor strălucește doar pentru bogătași și parveniți, luxul și
opulența costă bani, iar cei ce pășesc pe aceste străzi trebuie să ia aminte
că, sub toată poleiala asta aparent scumpă, există multă mizerie, suferință și
dezolare.
Dacă nu ați apucat să numărați
personajele, vă spun eu că sunt șase, de fapt, șapte cu tot cu Ben, care, din
motive evidente, nu prea ne încântă cu prezența lui. Însă din gândurile și
spusele celorlalți reiese c-ar fi mai bine să nu-l cunoaștem, fiindcă omul e periculos,
iar cine i-a făcut (sau nu) de petrecanie a avut un motiv serios să recurgă la un
asemenea gest. Astfel, ca într-o piesă de teatru pe jumătate absurdă, glasul se
mută de la un locatar la celălalt, fiecare contribuind cu detalii esențiale
care s-o conducă pe Jess la elucidarea misterului. Și fiindcă protagonista
noastră nu a avut parte de o viață ușoară, nu se va da îndărăt de la nimic, în
niciun caz în fața unor paraziți ce n-au muncit nici măcar o zi pentru o
amărâtă de lețcaie, așa că, orice s-ar întâmpla, ea a venit aici pentru fratele
ei vitreg și nu va pleca până când bunii ei vecini nu-i vor oferi câteva
răspunsuri pertinente.
Un proiect:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu