Recenziile Mădălinei 10 - Misterul ulmului de Tana French

Titlu: Misterul ulmului  

Autor: Tana French

Editura: NEMIRA

Titlu original: The Witch Elm (2018)

Traducere de Iulia Dromereschi

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 560

Media pe Goodreads: 3,60 (din 82.980 note)

 

            Dacă ar fi să fac o listă cu romanele care m-au dezamăgit, cea mai recentă carte a autoarei irlandeze Tana French s-ar regăsi, cu siguranţă, printre titluri. M-am apucat de „Misterul ulmului” din curiozitate, dar şi din dorinţa de a participa la Clubul de Carte Cluj din această lună. Am început lectura cu gândul că voi citi un Thriller bun, plin de acţiune, aşa cum promite şi descrierea, însă elementele specifice acestui gen pot fi numărate pe degetele de la o mână. Deşi în fundal se află o crimă petrecută cu mult timp în urmă ale cărei dovezi ies la iveală abia acum, suspansul lipseşte cu desăvârşire. Avalanşa de amănunte neesenţiale mi-a îngreunat mult lectura, transformând unele scene interesante într-o tortură  clasică a la Balzac. Dar înainte să vorbesc despre detalii, haideţi să vedem de unde a început totul…

            Toby, protagonistul poveştii noastre, are una dintre cele mai bune vieţi posibile. El este un om încrezător, descurcăreţ, cel care are soluţia potrivită pentru orice problemă. Are o iubită frumoasă şi deşteaptă, un loc de muncă la care este apreciat, nu a fost bolnav nici o zi din viaţa sa, nu a avut de-a face cu poliţia şi nu s-a implicat în afaceri ilegale sau chiar dacă a făcut-o, a fost suficient de deştept încât să iasă basma curată de fiecare dată. Cu alte cuvinte, putem spune că Toby este un om norocos din toate punctele de vedere. Însă norocul său nu poate dura la nesfârşit. Într-o seară este „vizitat” de doi hoţi misterioşi care, pe lângă faptul că îi sustrag câteva obiecte valoroase, îl lasă aproape mort. Trauma pe care o suferă, în urma acestei întâmplări tragice, îl va transforma într-o umbră a ce a fost odată, pierzându-şi toate calităţile ce îi asigurau un loc privilegiat în societate.

            Protagonistul nostru începe un proces anevoios de recuperare atât fizică, cât şi psihică. El se retrage în casa unchiului său bolnav de cancer, îngrijindu-l pe acesta şi ţinându-i companie în ultimele luni de viaţă. Progresul pe care îl face spre vindecare este brutal întrerupt de descoperirea unui schelet uman în ulmul bătrân din grădina casei.

Autoarea nu insistă pe ancheta detectivistică, pe acţiune sau pe crimă, ci se concentrează pe prezentarea cât mai fidelă a sentimentelor protagonistului, pe relaţiile de familie şi pe modul în care secretele pot fi păstrate şi îngropate, chiar dacă poliţia face tot posibilul să-l descopere pe adevăratul criminal. Problema acestui roman constă în faptul că avem de-a face cu ideea de criminal, nu cu o persoană dereglată activă care împarte orori în stânga şi-n dreapta, ceea ce face ca acţiunea să fie foarte statică. Putem spune că este un roman care are ca punct de plecare construirea unui ucigaş marionetă care ajunge să facă ceea ce a fost creat să facă. Evenimentele care au loc par să fie regizate, fapt care limitează sau, mai bine spus, anulează cu totul hazardul care distruge monotonia. Deşi personajele sunt construite ca la carte, cât se poate de umane, cu personalităţi bine conturate şi diferite, ele nu evoluează în nici un fel, ba chiar pare să aibă loc un proces invers. Ele devin martore pasive ale unei descoperiri care le dă viaţa peste cap, ajungând să recurgă la cele mai josnice gesturi, pentru a-şi păstra o moralitate aparentă.

Cu excepţia protagonistului, cele mai interesante personaje mi s-au părut unchiul Hugo şi Leon, vărul lui Toby. Unchiul Hugo este un bătrânel inofensiv, dar care ascunde un mare secret. Pe lângă faptul că se ocupă cu dezgroparea trecutului altora, el încearcă să ascundă cât mai bine anumite fapte de demult. Mai mult decât atât, el este un familist care alege să-şi protejeze rudele cu orice preţ. Pe de altă parte, îl avem pe Leon. Rolul său nu este foarte important, însă este demn de luat în seamă, pentru că reprezintă o minoritate, făcând parte din comunitatea LGBTQ. Deci, din acest punct de vedere, romanul promovează corectitudinea politică.

Cred că v-am asaltat cu prea multe detalii. Mă voi opri aici înainte de a întrece măsura. Mi-a plăcut mult ideea principală, însă nu şi modul în care autoarea a ales să o expună în roman. Mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă nu ar fi fost prezente atât de multe amănunte care să îngreuneze acţiunea şi să diminueze suspansul. Altfel, cartea ar fi fost chiar bună. „Misterul ulmului” este primul volum pe care îl încerc de la Tana French, însă mi-aş dori să nu fie ultimul, chiar dacă stilul ei nu este tocmai pe gustul meu.

 Voi ce mi-aţi recomanda?

 

COMANDĂ CARTEA