ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

joi, 21 octombrie 2021

Acest tărâm al blândeții de William Kent Krueger


Titlu: Acest tărâm al blândeții  

Autor: William Kent Krueger

Editura: TREI

Traducere de Andreea Popescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 576

 

„Un roman picaresc plasat în timpul Marii Crize. Amintind de Fructele mâniei și de Huckleberry Finn, Acest tărâm al blândeții este o călătorie atât înăuntrul ființei, cât și în afara ei, o călătorie la capătul căreia descoperi sensul vieții și libertatea.“ - Minneapolis Star Tribune

1932, Minnesota — Școala Lincoln e un loc ostil unde sute de copii amerindieni, orfani sau separați abuziv de familiile lor, sunt trimiși să fie educați. Printre ei se află Odie O’Banion, un băiat orfan, cu mintea ageră, ale cărui isprăvi atrag mânia directoarei.

În urma unui incident, Odie și fratele său, Albert, singurii copii albi din școală, sunt siliți să fugă, luându-i cu ei și pe Mose, un băiat mut din tribul Sioux, precum și pe Emmy, o fetiță rămasă fără mamă. Împreună, pornesc cu canoea pe râul Gilead, în căutarea unui cămin, întâlnind în drumul lor alți oameni în derivă, de la truditori ai pământului și tămăduitori prin rugăciuni la familii dezrădăcinate și suflete pierdute.

„Amplu, profund și nespus de captivant — cititorii vor savura fiecare pagină.“ - New York Journal of Books

„Dacă vrei să citești o saga americană de amplă respirație, cu o atmosferă nostalgică, atunci romanul lui Krueger e alegerea perfectă.“ - Entertainment Weekly

„O odisee impresionantă, o căutare a identității și a unui cămin.“ – Booklist

„Minunat scris și dând viață unor personaje memorabile, Acest tărâm al blândeții va învinge timpul.“ - Denver Post


COMANDĂ CARTEA


marți, 19 octombrie 2021

Recenziile lui Gică 52 - Dispăruții de Dirk Kurbjuweit


Titlu: Dispăruții 

Autor: Dirk Kurbjuweit 

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: Haarmann (2020)

Traducere de Andreea Odoviciuc

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 392

Media pe Goodreads: 3,41 (din 102 note)

 

            „Dispăruţii” e un roman extrem de incitant, dar şi o lecţie fascinantă despre adevăratele minţi criminale din Germania interbelică. Preluând un context social şi politic real, Dirk Kurbjuweit realizează o operă ficţională în care ne aminteşte despre unul dintre cei mai terifianţi ucigaşi ai anilor '20, şi anume Fritz Haarmann, cunoscut drept „Măcelarul din Hanovra” sau „Vampirul Hanovrei”. Cu toate că volumul este construit pe baza unor articole din ziare şi texte documentare, el poate fi încadrat foarte uşor în sfera thrillerului istoric, având ca protagonist un detectiv specific literaturii Noir. Pe lângă asta, antagonistul este înfăţişat ca un personaj aproape demonic, iar momentele de oroare şi scenele groteşti creează o atmosferă pe cât de morbidă, pe atât de tulburătoare.

            Suntem în Hanovra anului 1923. Germania încă încearcă să-şi revină după Primul Război Mondial, iar Hitler se află în închisoare, condamnat în urma puciului de la München. Societatea este sfâşiată între vechea monarhie şi noua democraţie, un sistem pe care încearcă încă să-l înţeleagă. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o lume în colaps – unii indivizi acomodându-se la noua ordine, iar alţii sperând la un viitor mai bun în spaţiul sovietic sau, de ce nu, chiar în America. În acest context deloc favorabil pentru justiţie, un poliţist încearcă să dea de urma unui criminal nemaiîntâlnit, un individ care are o pasiune nebună pentru adolescenţi. Tinerii dispar unul câte unul, numărul creşte cu fiecare familie îndoliată ce vine să reclame dispariţia propriului fiu, iar coşmarul pare că nu are de gând să se termine prea curând. Însă Robert Lahnstein ştie că, într-un univers încă bântuit de ororile războiului, doar el poate face dreptate pentru cei plecaţi şi pentru cei rămaşi să-i deplângă.

            Protagonistul volumului nu este nici pe departe detectivul abil şi plin de zel pe care îl ştim din alte romane de gen. El se confruntă atât cu nişte oameni care nu vor să intre în belele, spunând ceva greşit, cât şi cu restul sistemului justiţiar, care pare să-i pună beţe-n roate, cu scopul de a-l face să renunţe la anchetă. Deşi e luat în râs şi respins, Lahnstein face tot posibilul să-l aducă pe suspectul său de cealaltă parte a gratiilor, chiar dacă reputaţia lui are de suferit cu fiecare presupunere pe care o face. Bântuit de fantoma războiului şi de amintirea celor dragi, el îşi vede misiunea ca pe un mod de a îndrepta ceva într-o societate decăzută, mizeră şi coruptă. Cursivitatea prezentului este întreruptă de fragmente din trecut, secvenţe prin care e redată fragilitatea şi empatia personajului.

            Ar fi complet greşit să considerăm că Dirk Kurbjuweit a dorit să se adapteze la corectitudinea politică din zilele noastre, alegând să vorbească despre homosexuali sau, aşa cum apar şi în carte, despre cei născuţi pe 17.5. Având în vedere faptul că autorul utilizează un fundal istoric real, e normal să se raporteze la evenimente şi manifestări culturale şi sexuale ce au avut loc la acel moment. În acest sens, textul poate fi perceput şi ca un pseudo-documentar al unei perioade în care indivizii nu erau nevoiţi să-şi ascundă cu totul afinităţile, pentru a nu fi condamnaţi la închisoare sau la moarte, aşa cum ştim bine că a urmat. Deşi exista o ură subînţeleasă la adresa acestora, cu toţii erau conştienţi de prezenţa lor şi treceau cu vederea aproape orice zvon sau aproape orice apariţie a celor consideraţi diferiţi.

            Aşa cum spuneam la început, cartea are toate elementele unui thriller istoric. Totuşi, există o mică problemă pe care nu avem cum s-o trecem cu vederea. În română titlul nu dezvăluie nimic, însă originalul „Haarmann” ne informează direct cine este personajul negativ din poveste. Dacă ai citit înainte descrierea, deja ştii că lecturezi un text despre un criminal real. Ei bine, din cauza acestui fapt, finalul e complet descoperit. Însă, cu toate că eşti conştient de sfârşitul cărţii, merită să parcurgi naraţiunea şi să te bucuri de intriga foarte bine construită şi de răsturnările de situaţie ce îi tot dau lui Lahnstein investigaţiile peste cap.

            Pe de o parte, documentar istoric despre un ucigaş celebru, nebun, pe de alta, un roman de suspans foarte alert şi plin de scene macabre – „Dispăruţii” este o carte ce pendulează între adevăr şi ficţiune, evocând, dintr-o perspectivă contemporană, atmosfera din Germania anilor '20. Sunt sigur că mulţi dintre noi nu ştiam despre Fritz Haarmann, dar, cu siguranţă, povestea lui Dirk Kurbjuweit ne-a dat o lecţie de istorie importantă şi ne-a arătat că, înainte ca monştrii politici să-şi arate ghearele, existau şi alte bestii, pe care timpul aproape că le-a trecut cu vederea.


COMANDĂ CARTEA


joi, 14 octombrie 2021

Recenziile lui Gică 51 - Lațul de Lilja Sigurðardóttir


Titlu: Lațul  

Trilogia Reykjavík Noir #1  

Autor: Lilja Sigurðardóttir

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Gildran (2015)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 288

Media pe Goodreads: 3,79 (din 1.649 note)

 

            În cea de-a doua jumătate a anului trecut, în portofoliul editurii Crime Scene Press şi-a făcut apariţia Lilja Sigurðardóttir, o nouă autoare islandeză de romane Noir. Sunt sigur că pe mulţi numele ne-a condus la Yrsa Sigurðardóttir, o altă scriitoare din aceeaşi ţară şi, de altfel, o altă voce puternică a crime-ului nordic, care a fost foarte bine primită de publicul român, dovadă incontestabilă fiind numărul mare de traduceri publicate la noi. Ei bine, singurele legături dintre cele două sunt: numele de familie, genul de literatură pe care îl abordează şi Liviu Szoke – traducătorul care se ocupă atât de una dintre seriile Yrsei, cât şi de trilogia din care face parte volumul de faţă. Cu alte cuvinte, nu există nici un grad de rudenie între ele. Am menţionat acest lucru, deoarece sunt sigur că, în momentul în care „Laţul” a ieşit din tipar, numele Sigurðardóttir avea deja un prestigiu între cititorii de Nordic Noir din România, unii crezând că ar fi vorba despre o soră, verişoară sau chiar fiică a Yrsei. Şi acum, că am lămurit acest aspect, e cazul să trecem la povestea noastră.

            Sonja este una dintre persoanele prinse în laţ. Ea călătoreşte foarte des cu avionul, iar scopul final al fiecărui voiaj este acela de a trece cocaină prin unul dintre aeroporturile din Islanda. Nu îi place ceea ce face, însă nu are de ales, iar dacă vrea ca fiul ei să fie în siguranţă, trebuie să îndeplinească toate sarcinile pe care i le dau cei care o ameninţă. Cu timpul, Sonja a devenit din ce în ce mai bună, inventând moduri noi în care să transporte marfa, ajungând, astfel, unul dintre pionii de care reţeaua de interlopi nu se poate lipsi. Ea speră ca fiecare transport să fie ultimul, şi după aceea să se poată întoarce, în sfârşit, la viaţa ei obişnuită – să-şi găsească o slujbă normală şi să obţină custodia pentru Tómas, băiatul pe care îl are împreună cu fostul ei soţ.

            Nu vreau să sune ca o formulare dintr-un eseu pentru Bac, dar volumul nostru chiar se împarte în două jumătăţi complementare. Pe de o parte, o avem pe protagonista care ştim bine cu ce se ocupă, iar pe de altă parte, este prezentă Agla, partenera sexuală a Sonjei, o altă femeie ce se află într-o situaţie dificilă. Cea din urmă lucrează la o bancă, iar autorităţile au depistat un transfer ilegal de fonduri, bani pe care se crede că ea i-ar fi sustras împreună cu încă două persoane. Este evident că vorbim aici despre un roman corect politic, aşa cum se cere în ultima vreme. Pe lângă faptul că între cele două există o relaţie sexuală şi sentimentală, avem de-a face şi cu două femei puternice, care se află în nişte situaţii limită. Una este pusă în mijlocul societăţii şi se confruntă cu un sistem dur, care vrea să extragă şi ultima fărâmă de umanitate din ea, iar cealaltă umblă printr-o lume întunecată, un spaţiu liminal în care doar violenţa şi trădarea mai pot schimba ceva.

            Mi-aş fi dorit ca povestea să fie puţin mai intensă. Cartea e destul de mică, iar acţiunea pare de multe ori să stea în loc, noroc cu capitolele foarte scurte ce se citesc extrem de repede. De altfel, nu am simţit prea mult suspans. Autoarea a preferat să se concentreze în mare parte pe povestea celor două femei, aruncând din când în când câte o fărâmă de teroare, sentiment pe care îl trăieşte mai mult protagonista decât cititorul. E de înţeles că ea se simte de la început într-o tensiune continuă, însă m-aş fi bucurat să simt şi eu asta, să existe măcar o scenă puternică care să-mi transmită că problema e serioasă şi că oricând Sonja ar putea să-şi piardă viaţa.

             Nu pot să spun că am citit cu plăcere acest roman, însă voi continua seria, pentru că m-a intrigat foarte tare finalul primului volum. Deznodământul promite foarte multe, iar pe lângă o răsturnare totală de situaţie, mi-a fost sugerată şi întoarcerea unei femei mult mai puternice, o mamă care va porni un război pentru a-şi proteja fiul. Nu vă recomand acest roman ca pe un thriller de primă mână, dar vă  îndemn să-l citiţi dacă sunteţi în căutarea unei cărţi bune despre traficul de droguri şi despre gangsteri periculoşi.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 13 octombrie 2021

Lansare: Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun de J. K. Rowling (Editura Arthur)


Editura Arthur are plăcerea să anunțe lansarea unei noi cărți pentru copii scrisă de J.K. Rowling, Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun (The Christmas Pig), pe data de 12 octombrie 2021. Cartea este tradusă din limba engleză de Tatiana Dragomir și publicată în colecția Arthur Gold, într-o variantă cartonată (38.38 lei). Este disponibilă pentru precomandă cu 15% reducere pe site-ul Arthur

Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun este publicată simultan în Regatul Unit al Marii Britanii, Australia, Noua Zeelandă, Irlanda și India, de editura Hachette Children’s Group și în Statele Unite ale Americii și Canada la editura Scholastic. Va fi de asemenea tradusă în peste douăzeci de limbi la edituri din toată lumea – vom putea vorbi așadar de o publicare globală.

Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun este o poveste înduioșătoare și incitantă despre dragostea unui băiețel pentru jucăria lui prețioasă și despre cât de departe poate ajunge în căutarea ei. Cartea este o poveste de sine stătătoare, fără vreo legătură cu celelalte cărți scrise anterior de J.K. Rowling și se adresează copiilor cu vârsta minimă de 8 ani. Scrisă de una dintre cele mai mari povestitoare din lume, Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun este o poveste de care se va îndrăgosti întreaga familie.


  

Despre carte:

Jack îl iubește pe Um Porc, jucăria sa din copilăria fragedă. UP a fost întotdeauna alături de el, la bine și la rău. Până când, într-un Ajun de Crăciun, se întâmplă ceva înspăimântător – UP e de negăsit.

Însă Ajunul Crăciunului e o noapte a miracolelor și a cauzelor pierdute, o noapte când toate prind viață – chiar și jucăriile.

Așa se face că Jack și Porcul de Crăciun (înlocuitorul agasant al lui UP) pornesc într-o călătorie uluitoare prin Tărâmul celor Pierduți, un loc cu totul magic. Cu ajutorul unei Merindașe vorbitoare, al unei Busole viteze și al unei creaturi înaripate, pe nume Speranța, își propun să-l salveze pe cel mai bun prieten al lui Jack din ghearele înspăimântătorului Pierzător, ronțăitorul de jucării.

Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun e primul roman scris de J.K. Rowling pentru copii de la Harry Potter încoace și îi urmează lui Ickabog, basmul publicat anul trecut, care a constituit întoarcerea strălucită a autoarei la cărțile pentru copii. Ickabog a fost postat online sub formă de foileton, gratis, pentru a le oferi o distracție copiilor în timpul pandemiei, iar fondurile obținute din drepturile de autor au fost donate de J.K. Rowling fundației ei caritabile, Volant, pentru a ajuta grupurile vulnerabile afectate de pandemia Covid-19. Autoarea de abia așteaptă să se reîntâlnească iarna aceasta cu micii ei cititori, prin publicarea Mărețelor aventuri ale Porcului de Crăciun.

Noua carte le stârnește cititorilor imaginația și îi ajută să inventeze valori care păreau pierdute. Povestea le oferă copiilor șansa de a lua parte la o aventură imaginară și de a descoperi scopuri semnificative.

Cartea este publicată într-un format potrivit spre a fi dăruită, cu o supracopertă iscusit colorată, cu nouă ilustrații mari alb-negru în interior, întinse pe câte două pagini, și decorată de ilustratorul premiat Jim Field.

marți, 12 octombrie 2021

Recenziile lui Gică 50 - Pustiul de asfalt de S.A. Cosby


Titlu: Pustiul de asfalt 

Autor: S.A. Cosby

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Blacktop Wasteland (2020)

Traducere de Dan Doboș

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 328

Media pe Goodreads: 4,10 (din 17.625 note)

 

            După cum ştiţi deja, la finalul anului voi face un top cu cele mai bune cărţi pe care le-am citit în ultimele douăsprezece luni. Şi pot să spun de pe acum că pe acea listă se va afla şi „Pustiul de asfalt”, căruia îi voi oferi o poziţie importantă, foarte probabil chiar pe prima. De altfel, cartea ocupă deja un loc special în biblioteca şi în sufletul meu. Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult mi-a plăcut acest volum şi cât de inteligent şi de bine este construit. Spre deosebire de romanele de suspans din ultima vreme, cartea lui S.A. Cosby vine cu un suflu nou, abordând extrem de diferit un spaţiu despre care s-a tot scris în ultima vreme şi pe care aproape toată lumea încearcă să-l înfrumuseţeze. Autorul american renunţă la artificiile estetice, preferând să redea, într-un mod crud şi realist, adevărata mizerie şi sărăcie în care trăiesc multe persoane de culoare din Virginia.

            Faceţi cunoştinţă cu Beauregard „Gândacul” Montage, omul care cândva era cunoscut drept cel mai tare şofer de pe Coasta de Est. Cu toate că acele vremuri au trecut, mulţi şi-l amintesc şi acum ca pe un rege al şoselelor, ca pe negrul care poate stăpâni orice autoturism, fiind capabil să conducă atât pe drumurile asfaltate, cât şi prin cele mai oribile hârtoape. De altfel, datorită acestei îndeletniciri, a primit şi porecla de Gândacul, pentru că el se simte cel mai bine acolo unde mirosul de benzină şi de gaze de eşapament se amestecă cu izul puternic al cauciucurilor încinse – un cocktail senzorial la care se adaugă sentimentul de frică şi adrenalina pe care o simte în momentul şofatului. Datorită talentului său deosebit, Beauregard a fost implicat, cu mulţi ani în urmă, în câteva afaceri ilegale, afaceri despre care nu vrea să vorbească, deoarece totul s-a terminat. Însă, acum, el nu o duce foarte bine cu banii, şi problemele încep să apară, iar atunci când o veche cunoştinţă îi propune să ia parte la un jaf de bijuterii, Gândacul este nevoit să se întoarcă la trecutul întunecat şi violent pe care credea că l-a lăsat cu totul în urmă.

            Beauregard „Gândacul” Montage este un personaj pe care nu ai cum să nu-l îndrăgeşti. Pe cât de puternic şi de violent, pe atât de sensibil şi de empatic – el este un soţ iubit şi tatăl a trei copii pentru care vrea un viitor mai bun. Conştient pe zi ce trece de mizeria şi de sărăcia în care se află, el încearcă, pe cât poate, să fie un om drept cu el însuşi şi cu cei din jur, evitând să ia parte la conflicte violente ce i-ar putea da existenţa peste cap. Însă atunci când este luat peste picior şi când este escrocat, nu ezită să-şi impună punctul de vedere şi să-şi facă dreptate. În cazul acestui protagonist, avem de-a face cu două personalităţi, una pozitivă şi una negativă, cea din urmă încercând mai mereu să se impună. Fragilitatea lui se datorează absenţei figurii paterne, tatăl său dispărând cu mult timp în urmă din viaţa Gândacului şi a mamei sale.

            Deşi romanul nostru are toate ingredientele necesare pentru un thriller de primă mână, eu l-am perceput şi ca pe un Western modern. Nu avem de-a face aici cu călăreţi, indieni şi ferme, dar există curse de maşini, urmăriri şi jafuri de bijuterii. Într-o lume în care aproape totul a evoluat, deşertul s-a transformat în şosele şi aşezări umane, iar vechiul Cowboy a fost înlocuit cu noul „Carboy”. De altfel, şi personajele negative sunt construite după modelul bandiţilor din Vestul Sălbatic, iar Beauregard este ilustrat ca un şerif răzbunător. Pe lângă acest amalgam inedit, ceea ce face din acest volum o lectură fascinantă este stilul grotesc şi tranşant pe care îl utilizează naratorul. Nu suntem într-o lume frumoasă, în care nestematele strălucesc la gâtul fiecărei persoane de pe stradă, ci într-un univers întunecat şi mizerabil, în care doar hoţia şi crima îţi pot oferi o poziţie importantă în societate.

            Un roman care vorbeşte despre negri, fără să abordeze corectitudinea politică, şi, totodată, un volum care îţi prezintă eleganţa şi demnitatea unei lumi derizorii şi vulgare – „Pustiul de asfalt” este o carte  ce merită citită de orice amator de senzaţii tari, fie că vorbim despre jafuri şi omoruri, fie că ne referim la curse de maşini şi manevre periculoase în care viaţa îţi este pusă în joc la fiecare cotitură. Am recomandat această carte cu drag şi o voi face în continuare, pentru că este o lectură incredibil de puternică şi de plăcută, şi am speranţa că nu e ultima dată când aud de S.A. Cosby la noi în România.


COMANDĂ CARTEA


luni, 11 octombrie 2021

Balamuc la București de Sylvain Audet-Găinar


Titlu: Balamuc la București  

Autor: Sylvain Audet-Găinar 

Editura: Crime Scene Press

Traducere de Delia Țuică

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 240

 

Arthur, un tânăr francez de treizeci de ani, născut în România la începutul anilor ’80, sosește la București pentru a intra în posesia moștenirii lăsate de un unchi, despre care nu știe absolut nimic.

Când ajunge în locuința enigmaticei rude, Arthur e luat în primire de un comitet de întâmpinare violent. În mod limpede, unchiul a dus o viață mult mai complexă și mai periculoasă decât crezuse el – altfel, de ce ar roi o sumedenie de personaje dubioase în jurul unui simplu proces de succesiune? Sigur, nu ajută nici faptul că unchiul a făcut parte din anturajul dictatorului, că a fost implicat într-un proiect secret sau că a fost filat de Securitate…

Pus în postura de detectiv amator, Arthur încearcă să dezlege misterul existenței unchiului său, punându-și de multe ori viața în pericol și făcând descoperiri șocante. Iar singurul lui sprijin este umorul debordant, dar și o serie de prieteni pe care și-i face pe parcursul tumultuosului sejur în oraș.

O perspectivă unică asupra societății românești din trecut și din prezent, realizată cu multă pricepere și haz.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 6 octombrie 2021

Recenziile lui Gică 49 - Nu trezi diavolul adormit! de John Verdon


Titlu: Nu trezi diavolul adormit! 

Serie: Dave Gurney #3

Autor: John Verdon

Editura: PALADIN

Titlu original: Let the Devil Sleep (2012)

Traducere de Laura Ciobanu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 568

Media pe Goodreads: 3,89 (din 7.784 note)

 

            Chiar îmi pare rău să spun asta, dar John Verdon m-a dezamăgit crunt. Mă aşteptam ca seria cu detectivul Dave Gurney să ajungă un monument al literaturii poliţiste contemporane, însă se pare că autorul a preferat să continue povestea cu două volume foarte slabe. Şi când spun slabe, mă refer la toate aspectele posibile: cărţi stufoase şi lipsite de tensiune – de multe ori chiar simţi că povestea stagnează – scene de groază care încearcă să-ţi dea fiori, dar nu prea reuşesc, şi un fost poliţist pensionat prea devreme care ia în calcul toate pistele posibile, dar care ratează aspectele esenţiale, ajungând, în final, să fie la fel de surprins ca un cititor de duzină.

Dave Gurney este abordat de o fostă cunoştinţă, o jurnalistă care a scris cândva despre cazurile rezolvate de el pe când era în slujba justiţiei, care îi cere ajutorul într-o chestiune deosebită şi foarte interesantă. Fiica ei vrea să realizeze câteva reportaje despre familiile ale căror membri au fost victimele unor ucigaşi în serie. Ea intenţionează să surprindă, cu ajutorul camerelor video, reacţiile rudelor, impactul crimelor asupra normalităţii şi consecinţele traumatizante ale unui asemenea eveniment. Teza a fost foarte bine primită de universitatea la care fata studiază; una dintre cele mai prestigioase televiziuni din zonă este interesată să realizeze o emisiune despre acest subiect, iar Kim, tânăra cu iniţiativa, nu mai are nevoie decât de o minte competentă care să-şi dea cu părerea despre modul de operare şi presupusele identităţi ale monştrilor care nu au fost prinşi niciodată. Însă, din cauza acestui delir mediatic, nimeni nu s-a gândit nici măcar o clipă că cineva încă se află acolo, cineva care nu este deloc entuziasmat de idee, cineva care va face tot posibilul ca să oprească proiectul care îi poate pune integritatea în pericol.

            Ştiu că descrierea pare haotică, dar credeţi-mă că aşa e şi cartea. Atât de mult le învârte şi le amestecă, încât nu mai ştii unde te afli şi cu ce te confrunţi. Ba e vorba despre o anchetă din trecut, ba despre un iubit care vrea să se răzbune sau chiar despre o ameninţare ce nu îşi găseşte locul niciunde. Bineînţeles că la un moment dat toate se leagă, lucru evident de la început, însă contează cât de logice sunt acele conexiuni şi cât de mult pot fi luate în serios. Într-o asemenea ciorbă narativă, nu îţi rămâne decât să continui să citeşti şi să încerci să pui cap la cap evenimentele, cu speranţa că vei fi condus la un deznodământ pe cât de raţional, pe atât de satisfăcător.

            Cartea are ingrediente bune pentru un thriller fabulos, însă ordinea în care sunt plasate în poveste lasă mult de dorit. Până într-un punct nici nu înţelegi de unde vine adevăratul pericol, fiindcă nu reuşeşti să-ţi faci o imagine despre ticălos. Ştii că e acolo şi vezi că are planuri mari pentru eroii noştri, însă, totuşi, te confrunţi cu un mare gol. De altfel, toată seria e realizată pe un fundal ireal. Încă din primul volum am avut impresia că mă uit la un serial de desene animate şi că ucigaşul e prezent ca un lup rău din basme, însă cred că acest aspect se datorează şi cromaticii abundente pe care o utilizează autorul. Parcă ţi se sugerează să faci un salt din real şi să te laşi prins de un univers ficţional în care binele şi răul sunt redate în nuanţe extrem de diferite şi în care scufiţa roşie urmează să fie ucisă în cel mai oribil mod posibil.

            Chiar îmi pare rău că am ajuns să fiu dezamăgit de un autor atât de capabil şi de talentat ca John Verdon. Nu vreau să înţelegeţi că omul scrie prost, pentru că nu e adevărat. Tipul are un stil fascinant şi macabru, o manieră foarte ludică şi morbidă în care îşi spune poveştile. Iar, după părerea mea, marea lui capodoperă rămâne „Gândeşte-te la un număr”, primul volum al seriei de faţă – o carte care trebuie neapărat citită de către orice amator de literatură poliţistă. Nu ştiu dacă voi continua seria, nu am idee nici dacă Editura Paladin va traduce şi volumele următoare. Însă, ştiţi cum se spune, timpul va decide, iar noi vom hotărî influenţaţi de anumite contexte personale şi publicitare.


COMANDĂ CARTEA