Titlu:
Prințul din Umbră
Serie:
Cronicile din Castellane (#1)
Autor:
Cassandra Clare
Editura: LEDA
BAZAAR (CORINT)
Titlu
original: Sword Catcher (2023)
Traducere
de Ioana Bena
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 624
Media pe
Goodreads: 3,83 (din 16.939 note)
Nobili și muritori de rând, familii
regale și tâlhari, curtezane și prostituate, vrăjitori lipsiți de magie și
monarhi care citesc în stele, moștenitori forțați să se căsătorească pentru consolidare
politică și un orfan adus la Palat ca să devină sosia prințului. Așadar, o lume
fantasy inedită, plină de intrigi și desfrâu, în care-și fac de cap cei cu
avere, deprinși cu artele orgiastice, izolați, prin ziduri, de cei nenorociți
și bolnavi. O societate scindată, crudă, cu principii egoiste, nepăsătoare și
disprețuitoare, care-și dă pe față lăcomia la fiecare serată privată, unde
criticile și aroganța sunt la ordinea zilei. Dincolo de aur și șofran, de
mătase și purpură, de săbii din argint
și robe din sticlă, viclenia stă la pândă, lupii dându-și târcoale și analizând
ce avantaje ar putea să obțină dacă (și după) ce-și înjosesc sau sfâșie așa-zișii
prieteni din copilărie. Ei sunt moștenitorii Cartelor, ai Vopselurilor și Cernelii,
ai Ceaiului și Cafelei, ai Sticlei, Mătăsii și ai Lemnului...
Povestea noastră începe cu un orfan. Când avea doar zece ani,
Kel a fost luat de la orfelinat de Aristide Jolivet, căpitanul
Escadronului Arcașilor, și adus la palat, ca să devină Prințul din Umbră al
moștenitorului Aurelian. Cu ajutorul unui medalion vrăjit, tânărul putea lua
înfățișarea lui Conor, înlocuindu-l pe acesta la evenimentele publice și
private, astfel încât să țină otrăvurile și lamele ascuțite departe de pielea prințului
din Castellane. Însă, cu timpul, după antrenamente intense și lecții de onorabilă
purtare, Kel a ajuns să-l vadă pe Conor ca pe propriul frate, mai ales că
împărțeau aceeași cameră, mă rog, atunci când viitorul rege nu era vizitat de
vreo frumoasă curtezană. Dar a venit vremea când Conor trebuie să-și aleagă o
soție, o prințesă care ar putea să aducă și mai multă prosperitate
orașului-stat, și nu contează că el are alte planuri, fiindcă un simplu gest de
nesupunere ar putea porni revolta.
Așa cum era de așteptat, palatul se
află pe deal. La poale, se întinde orașul, locul unde trăiesc negustorii și
familiile nobiliare. Dar tot aici se regăsește și Labirintul, un soi de cartier
întortocheat pe unde-și fac de cap hoții și ucigașii. Pe străzile sale găsești
fel și fel de nemernici care-ți vând arme și droguri, ba chiar și prostituate
(probabil bolnave) pe care, pentru câțiva bănuți de argint, poți să le lipești
de pereții prăvăliilor mizerabile și dărăpănate. Peste acest loc domnește, din
umbră, Prosper Beck, un infractor „cumsecade”, al cărui nume a reușit să-l pună-n
gardă până și pe Regele Nelegiuiților. Acesta din urmă locuiește la marginea
orașului, în Palatul Negru, și se deplasează doar în trăsura neagră cu roțile
roșii, asemenea sângelui. Dacă Markus Aurelian este monarhul ales, prin vinele
căruia curge sânge albastru, atunci Regele Nelegiuiților se prezintă drept al
doilea conducător al Castellane-ului, ambii piloni ținând, prin deciziile și
acțiunile lor, regatul în echilibru.
Și tot în oraș, însă dincolo de
zidurile interioare, îi găsim pe ashkari, un popor cândva nomad, singurii care
mai practică o formă de magie. Odată cu Despărțirea, când regina lor s-a
preschimbat în zeiță, distrugând toate artefactele și creaturile magice din
lume și pedepsindu-i astfel pe Regii-Vrăjitori, ashkarii au fost nevoiți să-și
părăsească pământurile, împrăștiindu-se în toate zările. Lin Caster face parte
din neamul lor și își dorește cu orice preț să-și vindece cea mai bună
prietenă, pe Mariam. Dar tămăduitoarea are acces doar la câteva descântece
mărunte, care pot trata temporar unele boli. Însă, în timp ce-și vizitează unul
dintre pacienți, primește o piatră magică, un artefact care o conduce (indirect)
la Regele Nelegiuiților, acolo unde a ajuns, nu cu mult timp în urmă, și Prințul
nostru din Umbră.
Cronotopul romanului ne trimite în
Antichitate, mai exact în Roma, numele monarhilor din Castellane fiind asociate
cu cele ale împăraților romani. De asemenea, este prezent și un personaj
(posibil) slav, Anton Petrov, care, dincolo de evidenta sugestie legată de
piatra vrăjită, s-ar putea identifica cu Petru, piatra de temelie a Bisericii Creștine.
La rândul lor, Ashkarii, prezenți ca David, Samuel, Rahel sau Mariam,
reprezintă Poporul Ales, unele cuvinte din limba lor străveche fiind preluate
chiar din ebraică. Lăsând factorul lingvistic deoparte, ei sunt practicanți ai
magiei, aidoma cabaliștilor, și cei care așteaptă venirea Zeiței, în fiecare
an, la sărbătoarea cunoscută și ca Învierea.
Povestea Cassandrei Clare nu are prea
multă acțiune, într-adevăr există episoade care-ți pun sângele în mișcare, însă
tensiunea se acumulează pagină cu pagină, pregătindu-se să explodeze spre
final. Nici Kel nu are prea multe ocazii în care să-și pună în valoare
abilitățile, chiar dacă ni se vorbește de câteva ori despre cicatricile de pe
trupul lui, rolul său fiind mai mult de înlocuitor, și nu de protector, încercând
mai mereu să păstreze aparențele, ferindu-se de deciziile importante pe care
le-ar putea lua, pe bună dreptate, doar prințul moștenitor. Trăgând linie, pe
cât e de complexă, pe atât e de lejer de parcurs, putea să fie mai subțire cu
vreo 200 de pagini, însă mi-a plăcut, m-a ținut captiv, și aștept cu interes și
apariția celui de-al doilea volum al seriei, programat, conform Goodreads,
pentru 1 ianuarie 2025.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu