marți, 7 iunie 2022

Recenziile lui Gică 79 - Fântânile Paradisului de Arthur C. Clarke


Titlu: Fântânile Paradisului  

Autor: Arthur C. Clarke

Editura: PALADIN

Titlu original: The Fountains of Paradise (1979)

Traducere de Daniel Pătrașcu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 320

Media pe Goodreads: 3,96 (din 28.157 note)

 

            Pentru că nu știam ce să mai citesc și pentru că aveam chef de un Science-Fiction clasic, am aruncat o privire prin bibliotecă și am decis să mă apuc de „Fântânile Paradisului”, un volum pe care cei de la Editura Paladin l-au reeditat, cu o supracopertă superbă, nu cu mult timp în urmă. Iar acum, după ce am devorat cartea în mai puțin de 24 de ore, chiar pot să spun că mi-a plăcut destul de mult și am fost impresionat de ingeniozitatea și de inventivitatea autorului britanic, care, într-un text de lungime redusă, reușește să imagineze un proiect ambițios și extrem de complex, ce ne-ar putea deschide o nouă poartă spre astre, spre spațiul atât de greu accesibil oamenilor. Însă, pe lângă un roman plin de termeni științifici, majoritatea proveniți din domeniul fizicii, Arthur C. Clarke ne propune o poveste despre voința umană și despre puterea de a transforma o idee incredibilă în realitatea zilei de mâine.

            Pe orice cale a evoluției am lua-o, un lucru e sigur, viitorul stă în cât mai multe bariere desființate. Am călătorit pe mare și am descoperit pământuri noi, pe care locuiesc oameni asemeni nouă, am deprins limbi exotice sau i-am învățat pe ceilalți graiul nostru, dar, oriunde ne-am dus în lume, tot timpul ne-am confruntat cu ceva ce părea, la prima vedere, imposibil, dar pe care l-am depășit de fiecare dată cu succes. Dar, cu toate că astăzi putem privi la stele din orice punct de pe Terra, tot există frustrarea că nu vom ajunge niciodată la ele. Ei bine, Clarke ne duce puțin în viitor, tot în secolul al XXI-lea, dar într-un timp în care oamenii sunt capabili să părăsească Pământul cu ajutorul rachetelor și să ajungă să locuiască pe lună sau chiar pe marte, planeta roșie aflându-se în plin proces de terraformare.

            Însă, pentru genialul inginer Vannevar Morgan, acest lucru nu e suficient, iar, în dorința sa de a duce umanitatea pe o nouă treaptă evolutivă, el propune o soluție revoluționară, un lift spațial capabil să ducă pe orbită și dincolo de ea atât oameni, cât și obiecte de dimensiuni colosale. Cu ajutorul unui fir metalic extrem de subțire și de rezistent, savantul vrea să „lege” suprafața Pământului de unul sau mai mulți sateliți tereștri, astfel încât să creeze o cale cât mai eficientă și cât mai sigură de transport către spațiu și, de ce nu, către celelalte planete din Sistemul Solar. Dar există o așa-zisă mică problemă. Punctul terestru din care urmează să „se ridice” magnifica mașinărie trebuie să fie calculat cu exactitate, astfel încât mișcarea de rotație a Terrei și uraganele incredibil de puternice, care-și fac de cap la mii de kilometri înălțime, să nu producă daune serioase dispozitivului.

            După un studiu ca la carte, savantul nostru găsește locul perfect pentru proiectul său, și anume o stâncă uriașă din Sri Lanka, un punct înalt în care chiar se poate spune că pământul atinge cerul. Însă din nou apare un impediment, pentru că acolo există un străvechi cult religios, care nu este deloc dispus să-și părăsească centrul sacru. Și, după cum v-ați dat seama deja, din acest punct ia naștere o întreagă discuție despre barierele fizice ce pot fi depășite cu ajutorul științei și despre limitele pe care ni le-a impus, încă din cele mai vechi timpuri, un zeu atotștiutor. Iar aici, așa cum subliniază și unul dintre personaje, este vorba despre o reclădire modernă a Turnului Babel, a construcției cu care muritorii au crezut că pot ajunge până la Dumnezeu. Dar, mai mult decât o confruntare între un domeniu exact și o doctrină abstractă, discursul celor două părți constituie o pendulare între trecut și viitor, între o lume care nu poate renunța la vechile ei tradiții și o societate dezvoltată, care face tot efortul să descifreze marile taine ale universului cunoscut, și nu numai...

            Dar, înainte să vedem dacă Morgan va reuși să-și ducă la capăt planul, trebuie să ne întoarcem mult în timp, la o sută de ani de la nașterea lui Hristos, atunci când a venit pe lume Kalidasa, cel mai mare rege de pe insula Taprobane. La fel ca eroul nostru, și faimosul monarh a crezut că poate sfida „cele sfinte”, creându-și un paradis numai al lui chiar pe pământ. Astfel, cu ajutorul unui artist recunoscut în toată lumea, el a reușit să-și clădească o Grădină a Raiului, un loc mirific în care piatra a devenit nestemată, iar fântânile își revărsau apa la un simplu gest de-al său. Ei bine, călătoria noastră se oprește aici, pentru că e vremea să-l las pe adevăratul povestitor să-și facă treaba, așa că, dacă vreți să vedeți cu ce impedimente se va mai confrunta echipa lui Morgan, trebuie să puneți mâna pe romanul lui Arthur C. Clarke și să vă lăsați purtați într-un viitor nu foarte îndepărtat, într-un timp în care este posibil ca umanitatea să ajungă chiar și la cele mai îndepărtate stele.


COMANDĂ CARTEA


joi, 2 iunie 2022

Recenziile lui Gică 78 - Obscuritas de David Lagercrantz (Blog Tour #15/2022)


Titlu: Obscuritas 

Serie: Rekke & Vargas #1

Autor: David Lagercrantz 

Editura: TREI

Titlu original: Obscuritas (2021)

Traducere de Carmen Vioreanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 3,13 (din 582 note)

 

După ce s-a făcut remarcat în întreaga lume ca fiind cel care a scris ultimele trei volume din „Millenium”, continuând și încheind astfel seria imaginată de celebrul Stieg Larsson, David Lagercrantz vine cu o altă poveste provocatoare, dând startul unui nou proiect grandios. Și datorită faptului că, în literatura ultimilor ani, există o tendință a multor autori de a se întoarce la arhetipul inventat de Arthur Conan Doyle, scriitorul suedez își creează un Sherlock Holmes numai al lui, dând naștere unui investigator ingenios, blocat într-o lume contemporană plină de vicii și de probleme. Astfel, romanul detectivistic de sorginte clasică își depășește granițele, ajungând să ia contact cu genul Nordic Noir și să se transforme într-o ficțiune aproape postmodernă, într-un text în care intuiția și perspicacitatea unui om excepțional trebuie să dea de capăt unui caz de crimă nemaiîntâlnit.

            După un intens meci de fotbal, arbitrul din Afganistan este găsit mort în pădurea din apropiere, iar toate semnele confirmă ipoteza unei crime. Mai mult decât atât, toți cei prezenți sunt siguri că vinovatul e Giuseppe Costa, tatăl unuia dintre jucători, un scandalagiu care a proferat amenințări la adresa victimei pe tot parcursul meciului. Însă, în ciuda efortului poliției, acuzatul nu vrea să-și mărturisească fapta cumplită, iar organele legii sunt nevoite să-l lase în libertate. Cu toate că ancheta nu pare să ducă nicăieri, Micaela Vargas nu vrea să se dea bătută, și astfel ajunge să-i ceară ajutorul lui Hans Rekke, un om cu o minte sclipitoare, recunoscut pentru rezolvarea mai multor cazuri de omor din San Francisco. Împreună, cei doi pornesc într-o aventură complicată, pășind pe un drum care-i va conduce înapoi în Cabul, la un loc îngrozitor, pe care foștii deținuți îl cunosc ca Prison of Darkness.

            În general, îmi plac mult rescrierile după Sherlock Holmes, însă povestea de față mi s-a părut superficială. E drept că avem un om ieșit din comun, a cărui minte face conexiuni în continuu, însă acțiunile sale nu m-au convins deloc să-l văd ca pe un mare geniu. Nu mi-a plăcut faptul că autorul l-a introdus încă din primele pagini, nelăsând loc pentru o intrare spectaculoasă, așa cum i s-ar cuveni. Nu am simțit nevoia să-l privesc altfel decât ca pe un om cu multe probleme, care, pentru a scăpa din lumea asta nesatisfăcătoare, apelează în mod excesiv la pastile, substanțe care îi întunecă lucida gândire. De altfel, am avut impresia că toate personajele din carte sunt conturate pe jumătate, pentru că, în mare parte, ele doar există, iar atunci când se pun în mișcare, chiar ajungi să crezi că urmează să se întâmple ceva neprevăzut.

            Plasând acțiunea romanului în 2003, David Lagercrantz se concentrează pe consecințele pe care le-a avut atacul din 11 Septembrie asupra lumii arabe. Din momentul în care Turnurile Gemene au căzut, aproape toți musulmanii, indiferent de accepțiunea lor politică, au devenit principalii inamici ai Occidentului. Era suficient doar ca o anumită persoană să te bănuiască de terorism, pentru ca imediat să fii săltat de pe stradă și să ajungi într-o închisoare secretă, unde agenți CIA să te interogheze cu privire la actele tale de violență îndreptate împotriva umanității. Iar aici intervine Prison of Darkness, un loc în care tortura psihică era practicată în toate formele ei posibile. Însă, pentru că esența răului provine tot timpul dintr-un trecut sumbru, autorul ne poartă în Kabulul anului 1997, atunci când talibanii au instaurat dictatura religioasă. Astfel, arta, în special muzica, era interzisă, fiindcă ea îl îndepărta pe credincios de la Revelația lui Allah. Prin urmare, toate instrumentele muzicale trebuiau distruse, iar ereticii primeau pedeapsa pe care o meritau, uneori aceasta fiind chiar moartea.

            Revenind la personajele principale, chiar nu am putut să mă atașez de niciunul dintre ele. Am făcut tot efortul să-l înțeleg pe Hans Rekke, în toată nebunia lui, dar, spre final, am rămas cu multe semne de întrebare, pentru că acesta, fiind într-o cădere psihică vertiginoasă, nu a avut posibilitatea să-și pună în valoare toate abilitățile așa mult lăudate. În schimb, mi-a plăcut construcția sa mentală, fiindcă el e un individ care se zbate să existe între două lumi. Pe de o parte, avem din nou muzica, un domeniu în care Rekke excelează, dar pe care îl urăște din tot sufletul, iar pe de alta, există universul disciplinelor exacte, un loc din care eroul nostru și-a preluat obsesia pentru crimele misterioase, pentru întâmplările care, în tot haosul pe care-l creează, au o explicație logică, aflată chiar sub ochii celui dispus să privească cu atenție detaliile. Cât despre Micaela Vargas, ea reprezintă modelul clișeic al femeii care, în ciuda remarcilor misogine ale bărbaților din jur, își pune meseria pe primul loc și depune tot efortul pentru a da de urma adevăratului vinovat.

Și pentru că a sosit vremea să pun punct acestei recenzii, vreau să vă spun că nu știu dacă voi continua această serie, în ciuda amănuntelor pe care autorul le introduce intenționat cu acest scop. Însă pe mine nu m-a prins povestea, mi s-a părut lungită și uneori încețoșată, așa că mă voi întoarce la romanele mele, pline, sper, de acțiune și cu ucigași diabolici, care într-adevăr merită să fie prinși și aruncați după gratii.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui David Lagercrantz: 


Biblioteca lui Liviu

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi 

Citește-mi-l 

Anca și cărțile.ro

Pălărisme.ro 

Analogii, Antologii   



marți, 31 mai 2022

Editura Publisol la Bookfest (2022)


În cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest, care are loc între 1 și 5 iunie la Romexpo, Editura Publisol anunță reduceri de până la 44% la toate titlurile editurii

 

Editura Publisol și-a construit în doar 2 ani un portofoliu larg de titluri, de la istorie, sănătate, artă și cultură, biografii ale unor personalități până la sport, romane de dragoste sau serii de romane polițiste.

La această ediție, editura vine cu cele mai recente titluri:

Stelian Tănase, Istoria căderii regimurilor comuniste, o cronică a evenimentelor petrecute în Europa Centrală și de Est în anul 1989, frescă a unei epoci întregi aflate sub semnul Războiului Rece, al Cortinei de Fier și al Zidului de la Berlin.

Ovidiu Blag, Fotbal minut cu minut, carte închinată oamenilor care au construit o emisiune-etalon a radioului românesc: Sebastian Domozină, Ion Ghițulescu, Teodor Mateescu, Nicolae Secoșan, Dan Voicilă, Octavian Vintilă, Ovidiu Ioanițoaia și alți „zei ai microfonului”. Cartea este însoțită de coduri QR cu ajutorul cărora pot fi ascultate momente importante din cadrul acestei emisiuni.

Julian Jackson, Căderea Franței. Invazia nazistă din 1940. Reputatul istoric britanic descrie, prin mărturii și documente, unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei secolului trecut: căderea Franței sub loviturile lui Hitler în numai șase săptămâni. Cartea are o prefață semnată de Prof Dr. Adrian Cioroianu

Memorii, biografii:

Anthony Seldon și Raymond Newell, Theresa May. Un prim-ministru pentru Brexit. Bucurându-se de un acces fără egal la informații venite atât de la aliații, cât și de la rivalii Theresei May, autorul scoate la iveală modul dezastruos în care au fost purtate negocierile pentru Brexit, faptul că Theresa May nu a realizat nimic din platforma sa pe plan intern și relațiile tensionate ale acesteia cu liderii internaționali. Cartea are o prefață semnată de doctoral în istorie Florian Banu.

Soner Çağaptay, Erdoğan și criza Turciei moderne, este povestea „sultanului” care a construit Turcia contemporană. Autorul urmărește parcursul politic al lui Recep Tayyip Erdoğan, de la absolventul de colegiu musulman, dezorientat de societatea modernă, la exponentul mișcării politice islamiste. Çağaptay radiografiază istoria mai recentă sau mai îndepărtată a Turciei, neevitând să vorbească deschis despre liberalism, kemalism, gülenism, dar și despre spinoasa problemă kurdă. Cartea are o prefață semnată de doctoral în istorie Florian Banu.

Colecția FeminIN

Ioana, Rusoaica, Mara, Adela, Adam și Eva, Donna Alba, Jocurile Daniei, Femei, Chira Chiralina, 10 romane scrise cu precădere în perioada interbelică, în care personajul central este unul de sex feminin. Colecția nu reprezintă o odă a eternului feminin, ci, dimpotrivă, aduce în prim-plan modul în care femeia era percepută, prin intermediul literaturii, în România: muză, iubită, adorată, ori mamă, gospodină, copilă, dar niciodată eroină.

Biblioteca Secolului 20, o colecție de autori rămași pe nedrept în umbră, dar care au avut o contribuție importantă la dezvoltarea literaturii române de la începutul secolului trecut. Din această colecție fac parte Sofia Nădejde, Carol Ardeleanu sau Ury Benador.

Yoann Iacono, Un Stradivarius de la Goebbels

O vioară presupusă a fi opera lui Stradivarius, îi este oferită tinerei muziciene Nejiko Suwa de către Joseph Goebbels, în 1943, pentru a pecetlui apropierea dintre Germania nazistă și Imperiul Japoniei. Însă, întrucât face parte din bunurile confiscate evreilor în timpul războiului, lui Nejiko Suwa îi va fi , într-adevăr, greu să îmblânzească acest instrument, vioara comportându-se de parcă ar avea un suflet și o personalitate proprii, împrumutate de la cel care a cântat la ea anterior.

Robert Littell, Tovarășul Koba

În Moscova anului 1953, un băiat de zece ani și jumătate, naiv, dar plin de spirit, este nevoit să se ascundă de NKVD în camerele secrete ale Casei de pe Splai, o construcție imensă care adăpostea sute de nomenclaturiști, funcționari de partid și ofițeri. Acolo îl cunoaște pe Koba, un bătrân care știe o mulțime de lucruri despre Stalin. Între cei doi se leagă o prietenie ciudată, în care bătrânul pare interesat să își prezinte și latura agreabilă a personalității sale, iar Leon încearcă să afle cât mai multe despre lucruri „despre care nu vă învață la școală”. Adică despre fete, poeme, dragoste, sex, dar și despre Revoluția bolșevică, Lenin, Troțki sau despre moartea prin înfometare a milioane de țărani ucraineni.

Pentru micii cititori, care doresc acţiune și farse amuzante, editura Publisol aduce Adevărații porumbei, o colecție de 6 volume de benzi desenate despre o echipă formidabilă care protejează orașul, rezolvă mistere și luptă cu infractorii!

Pe lângă toate acestea, mai puteți răsfoi și volume din alte colecții, precum:

Seriile de cărți polițiste: Haralamb Zincă, Horia Tecuceanu, Petre Sălcudeanu;

Romane de dragoste: seria de 7 cărți Cere-mi ce vrei de Megan Maxwell

Serii de autor: Leonida Neamțu, Ben Mcintyre, Dani Atkins.

 

Vă așteptăm la standul nostru!

 

Editura Publisol poate fi găsită la standul F 09 din Pavilionul B2.

luni, 30 mai 2022

Editura Librex lansează cartea „Nestemata pierdută”, scrisă de Raluca Butnariu


Editura  Librex anunță apariția unui historical romance plin de pasiune, “Nestemata pierdută” scris de Raluca Butnariu, autoare ce a reușit să zugrăvească, în cele 14 romane publicate, universuri de care zeci de mii de cititori s-au îndrăgostit. Printre romanele de dragoste scrise de Raluca Butnariu se numără: Trandafirul scoțian, Când dragostea ucide, Privilegii, Deziluzii, Umbra Nopții, Regăsire, Văpaia Soarelui și Fără regrete.

Nestemata pierdută este o poveste plină de senzualitate și pasiune, într-o epocă a gloriei, a eleganței și a onoarei. O poveste tulburătoare despre alegeri dureroase, sacrificiu, loialitate, prietenie și încredere.

„Theo o privi lung. Cristoase, avea niște ochi absolut superbi: mari, limpezi, de un albastru-liliachiu, tiviți cu gene scurte, curbate la vârfuri. Ochi de nimfă, gândi el. Ochi care puteau înghiți un bărbat de viu, prinzându-l într-un labirint de dorințe și vise tulburătoare, în care acesta ar fi rătăcit buimac la nesfârșit.” – Nestemata Pierdută

Pe data de 4 iunie, ora 15:00, fanii Ralucăi Butnariu sunt invitați la lansarea oficială a cărții Nestemata pierdută, la hotel Pullman, World Trade Center, București. Toți cititorii vor fi așteptați cu surprize și o tombolă prin care vor putea câștiga cartea cu autograf și alte cadouri pentru câțiva norocoși.

Unele cărți nu se citesc, ci se trăiesc! Atunci când autorul îți deschide poarta către o lume cu propria-i peniță, nu îți rămâne decât să intri și să-i savurezi tărâmul la maxim. Nestemata pierdută este cireașa de pe tortul format din cărțile Ralucăi Butnariu. Doamne cât a înflorit această autoare! De la un roman la altul, i-am putut urmări evoluția spectaculoasă, savurând mereu felul cum îndrăzneala și curajul ei de a se avânta în miezul imaginației ei, lua amploare. În primul rând Nestemata pierdută reprezintă un cumul de evenimente succesoare romanelor anterioare. Bucuria mea a fost enormă atunci când m-am reîntâlnit cu personajele dragi mie, cum ar fi Braxthon, Rosalind, Anne, Nicholas și mulți alții. Acțiunea continuă în strânsă legătură cu Umbra Nopții și Trandafirul scoțian și prelungește deznodământul nestematelor, conturând în același timp, o nouă poveste de dragoste într-o atmosferă plină de suspans.” – Diana Mîndrilă, Booknation.

Pe data de 5 iunie, Raluca Butnariu le dă întâlnire brașovenilor, începând cu ora 16:00 la Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Centrul de Excelență pentru Copii și Tineret, Str. Iuliu Maniu, Nr. 6.

Cartea Nestemata pierdută, de Raluca Butnariu, un historical romance plin de pasiune, este disponibilă la un preț special, cu transport gratuit, pe librarie online Librex.ro.

 

vineri, 27 mai 2022

Recenziile lui Gică 77 - Liliacul de Jo Nesbø (Blog Tour #14/2022)


Titlu: Liliacul

Serie: Harry Hole #1

Autor: Jo Nesbø

Editura: TREI

Titlu original: Flaggermusmannen (1997)

Traducere de Bogdan Perdivară

Anul apariției: 2018

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 3,56 (din 103.621 note)

 

Când vine vorba despre thrillerul scandinav, este aproape imposibil să nu-l menționăm pe Jo Nesbø, unul dintre marii maeștri ai genului Nordic Noir. Pe lângă câteva romane de sine stătătoare, precum „Fiul”, „Regatul” și „Vânătorii de capete”, ultimul având parte și de o ecranizare, autorul norvegian este recunoscut, în special, pentru seria „Harry Hole”, un proiect literar de amploare, care ajunge anul acesta la cel de-al treisprezecelea volum. Și pentru că fac parte dintr-o echipă de oameni ambițioși, ne-am propus, cu sprijinul Editurii TREI, să luăm la rând toate cele opt cărți ale seriei, astfel încât să vă împărtășim gândurile și părerile noastre sincere despre fiecare în parte. Așadar, astăzi, cu ocazia Blog Tourului cu numărul paisprezece, a sosit timpul să facem cunoștință cu faimosul Harry Hole și să luăm parte la prima lui anchetă detectivistică.

            Deși ne-am aștepta ca acțiunea volumului să aibă loc în țara lui natală, Nesbø ne poartă la capătul lumii, mai exact în misteriosul și neîmblânzitul pământ australian. Aici, nu cu mult timp în urmă, o tânără norvegiană de 23 de ani a fost ucisă, violată și apoi strangulată cu mâinile goale. În ciuda faptului că există un posibil vinovat, ancheta stă pe loc, astfel încât poliția din Sydney este nevoită să ceară ajutorul unui criminalist din Norvegia. Din acest punct, intră în scenă ingeniosul și carismaticul inspector Harry Hole. Însă nu trece mult până când noul venit își dă seama că are de-a face cu un ucigaș în serie, un maniac căruia îi place să omoare femei albe, cu părul foarte deschis la culoare.

            Cu toate că i s-a spus să stea deoparte și să urmărească totul de la distanță, Harry simte nevoia să ia parte la acțiune și să-și pună în valoare talentul de investigator. Astfel, el se împrietenește cu Andrew, unul dintre polițiștii însărcinați cu descoperirea criminalului. Alături de el, eroul nostru face o călătorie prin lumea interlopă, intersectându-se atât cu traficanții de droguri care au creat o întreagă industrie în zonă, cât și cu prostituatele ce-și încep munca odată cu lăsarea întunericului, dar și cu proxeneții care privesc, din colțul lor întunecat și sigur, la clienții ce le întrețin „mica și onesta afacere”. În micul lor periplu, protagonistul ajunge să facă cunoștință cu două personaje atipice, un bărbat de culoare care și-a găsit scopul în practicarea boxului și un transsexual ce-și petrece timpul lucrând drept claun în cadrul circului din oraș, prezența ambilor subliniind diversitatea și libertatea de exprimare a locuitorilor din micul și extravagantul continent.

            Însă, pe lângă minoritățile sociale și sexuale ce și-au găsit aici un eden doar al lor, există o mulțime de personaje de culoare, indivizi care încă cred că fac parte dintr-un trib arhaic, o familie prin care se diferențiază de restul populației „invadatoare”. Deși amestecul de rase pare un aspect irelevant, vechii locuitori, chiar dacă trăiesc în comuniune cu albii, păstrează o anumită gândire specifică băștinașilor. Aici nu e vorba de asimilarea populației, ci de o digresiune pe care o observi doar în momentul în care interacționezi cu un reprezentant  al vechii societăți. Așa cum noi ne-am construit mitologia pe o bază antropocentrică, în care doar omul contează, strămoșii aborigeni au pus natura mai presus de orice, creând astfel o structură mitică, bazată pe nașterea și evoluția animalelor. Astfel, aflăm cum a devenit Șarpele Negru cea mai veninoasă reptilă, cum și-a pierdut pasărea Emu imensele ei aripi și cum primii oameni, neascultându-l pe Creator, au ajuns să elibereze, din arborele sacru, liliacul, străvechiul simbol al morții.

            Nu am insistat pe Harry Hole, pentru că o să am timp să vorbesc despre el în următoarele recenzii. De altfel, „Liliacul” nu mi s-a părut un roman polițist excepțional, dar pot să spun că a fost o lectură plăcută. Se vede clar că autorul era la începutul carierei, pentru că există o distanță imensă între investigator și criminal, cel din urmă fiind parcă scos din pălărie. În altă ordine de idei, esența cărții nu stă în miza detectivistică, ci în descrierea personajelor și legendelor din Australia. Am apreciat intriga originală, la fel de mult am apreciat și diversitatea socială prezentă în roman, însă nu am avut indicii clare de care să mă leg, astfel încât să-mi fac o idee despre vinovat. Dar odiseea noastră merge mai departe, iar data viitoare vom poposi în Thailanda, acolo unde are loc acțiunea din volumul „Cărăbușii”.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, urmează să apară recenzii despre romanul lui Jo Nesbø:  

Anca și cărțile.ro

Analogii, Antologii   



joi, 26 mai 2022

Noutăți de la Editura Lebăda Neagră (26.05.2022)


Titlu: Mistralul ucigaș  

Autor: Cay Rademacher

Traducere de Ionuț Irimiea

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 320

 COMANDĂ CARTEA


Mistralul ucigaș: Crimă în Provence - primul caz al căpitanului Roger Blanc.

Părăsit de soţie și transferat în Provence, căpitanul Roger Blanc e pe cale să eșueze. Până de curând a fost anchetator de succes în domeniul corupției, la Paris, dar cercetările sale au supărat câțiva oameni puternici și influenți. La scurt timp, se trezește singur în noua sa casă din Provence, o moară dărăpănată, moștenită de la un unchi cu ani în urmă.

În micul oraș Gadet, i se atribuie spre anchetare un caz de crimă și căpitanul ajunge prins într-o intrigă, descoperind o latură și mai întunecată a vieții decât cea pe care o descoperise în Orașul Luminilor. El trebuie să se obișnuiască și cu noii colegi: cu partenerul său Marius, care este mai interesat de vinul rosé decât de muncă; cu specialista în calculatoare Fabienne, care este plină de energie şi care pare să se integreze peste tot, mai puțin în acest orăşel adormit; cu judecătoarea de instrucţie Aveline Vialaron-Allègre, o femeie pe cât de temută, pe atât de atractivă, care este căsătorită chiar cu politicianul care i-a ruinat cariera lui Blanc.

Are loc încă o crimă și se ajunge la o confruntare în pădurile de pini, pe care mistralul le transformă într-o mare de flăcări...

 


Titlu: Kult

Autor: Stefan Malmström  

Traducere de Alexandra-Maria Vrînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 372 

 COMANDĂ CARTEA


KULT: un thriller plin de mister, care te prinde în mreje chiar de la primele pagini, inspirat de evenimente adevărate, șocante și tragice deopotrivă, petrecute în sânul Bisericii Scientologice.

Când o fetiță de patru ani și tatăl ei sunt găsiți fără suflare în orașul suedez Karlskrona, poliția constată rapid că a fost vorba despre crimă, urmată de sinucidere, o tragedie ce nu mai necesită deschiderea unei anchete amănunțite. Cu toate acestea, Luke Bergmann, fostă gardă de corp pentru mafia israeliană din New York, bântuit încă de trecutul său violent, crede că oamenii legii se înșeală. Viktor, bărbatul decedat, era prietenul său cel mai bun, iar Luke știe că n-ar fi recurs niciodată la un asemenea gest abominabil.

Urmându-și instinctul, acesta descoperă dovezi care îl conving din ce în ce mai mult că Viktor și micuța Agnes au fost uciși. Luke începe să scormonească trecutul prietenului său și află că fusese scientolog în tinerețe.

Luke caută și alți scientologi care făcuseră parte din aceeași congregație și reușește să găsească o fostă membră la Stockholm, însă ajunge prea târziu la ea: o găsește moartă, spânzurată la fel ca Viktor, cu același bilet de adio lăsat în urmă și aceeași melodie răsunând în tot apartamentul. Poliția din Karlskrona e acum nevoită să deschidă o nouă anchetă, iar Luke se gândește că în sfârșit lucrurile se vor lămuri. Însă atunci când o bandă de motocicliști face ravagii în cabana sa și încearcă să îl atace, acesta își dă seama că propria sa viață e acum în pericol. Trebuie să se implice iar într-o anchetă pe cont propriu; îi datorează asta lui Viktor.

La începutul anilor `90, Jenny începe să petreacă timp cu membri ai Bisericii Scientologice. Treptat, felul în care ea și iubitul ei privesc lumea se schimbă pe măsură ce studiază și pun în practică învățăturile Scientologiei, în vederea îndeplinirii țelului suprem: de a deveni supraoameni, de a se asigura că sufletul lor poate părăsi trupul și, astfel, să atingă libertatea spirituală deplină. În scurt timp, Jenny și Daniel ajung să facă parte din cercul restrâns al scientologilor din Karlskrona. Atunci când sora lui Daniel, și ea membră a cultului, are o cădere nervoasă și este internată în spital, liderul Bisericii o externează și o sechestrează într-un apartament, o supune la tot felul de terapii aprobate de Scientologie și o forțează să urmeze o dietă alimentară strictă. În lipsa unei îngrijiri medicale adecvate, sora lui Daniel moare, iar acesta cade într-o depresie puternică și se sinucide după câteva săptămâni.

După 18 ani, e clar că cineva a decis că a venit vremea răzbunării și îi ucide unul câte unul pe toți membrii grupului din care făcuseră parte Viktor și Jenny. Totul mergea conform planului… asta până când Luke Bergman începe să aibă suspiciuni și să-și bage nasul unde nu trebuie…

 


Titlu: Canibalii 

Autor: Iulia Iakovleva

Traducere de Radu Părpăuță

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 762

COMANDĂ CARTEA  


Canibalii nu este doar nouă carte din aclamata serie cu detectivi retro a Iuliei Iakovleva, plasată în atmosfera densă a anilor `30, ci un thriller politic satiric de sine stătător, centrat pe Teatrul Bolșoi. Baletul rusesc a fost dintotdeauna mult mai legat de politică și putere decât ar crede cineva. Iulia Iakovleva îi invită pe cititori să intre în Teatrul Bolșoi și să urce la etajul al VII-lea. Ea dezvăluie ce se întâmplă în culisele lumii artistice, mai puțin știute de noi, și descoperă mecanismele secrete ale sistemului complex care pune în scenă un nou spectacol Lebădă Neagră. O plăcere rară, căci Iulia Iakovleva nu are rivali în a înfățișa lumea baletului. – Forbes

Acțiunea romanului Canibalii se desfășoară în spațiul Teatrului Bolșoi, recent renovat. Aici, baletul și politica merg mână în mână, uimind publicul cu premiera unui spectacol, cu o strălucitoare stea în ascensiune, născută în orașul natal al președintelui, cu bijuteriile strălucitoare ale lumii bune moscovite și cu înțelegeri internaționale obscure, încheiate în loja regală.

Iakovleva pune în mișcare cu îndemânare numeroșii actori ai distribuției sale - politicieni la nivel înalt, agenți de securitate privați, jurnaliști moscoviți curioși, studenți din provincie care își croiesc drum în capitala țării, dansatori de toate nivelurile, de la cei principali până la dublurile corpului de balet, un coregraf de renume internațional, soțiile nefericite și iubitele ambițioase ale oligarhilor moscoviți - în timp ce împletește mai multe fire criminale într-un nod mortal.

Intriga romanului pare să urmărească titlurile știrilor zilnice din Rusia, cu otrăvirea ca mișcare infamă într-un joc politic, uciderea unor jurnaliști în Africa, crime rămase nerezolvate, scandaluri homosexuale din lumea artei și chiar un episod amuzant despre un avion privat folosit pentru a transporta animalul de companie foarte iubit al soției prim-ministrului țării.

Volumul Canibalii va capta atât atenția iubitorilor de balet, cât și a fanilor thrillerului politic de actualitate. Expertă în balet (a scris mai multe bestselleruri de non-ficțiune pe această temă), Iakovleva își plasează thrillerul pe fundalul celei mai strălucitoare arte, expunând dedesubturile lumii dansului, deoarece descrie Teatrul Bolșoi nu doar din culise și din sălile de repetiții, ci din adâncurile mașinăriei complexe ce înseamnă teatrul.

Toate elementele romanului sunt reunite într-un flux narativ puternic - toate intrigile sunt construite cu măiestrie și niciun indiciu nu este superfluu. Limbajul romanului este uimitor, atât de bogat, încât este mai mult decât o scriere de gen sau ,,cea mai recentă poveste polițistă a unui autor apreciat". Este un roman fantastic, cu totul fantastic, care se cere a fi citit! Iakovleva este Agatha Christie a Rusiei, Kate Atkinson și Sara Waters la un loc.

 


Titlu: Scrisoare pentru un copil niciodată născut 

Autor: Oriana Fallaci

Traducere de Nicoleta Dabija

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 132

COMANDĂ CARTEA


Volumul Scrisoare pentru un copil niciodată născut reprezintă monologul emoționant al unei femei care așteaptă un copil și care privește maternitatea ca pe o alegere personală și responsabilă și nu ca pe o datorie. Într-o analiză a raționalității exemplare, în care folosește un limbaj clar și esențial, fără a renunța la pasiunea obișnuită, Fallaci își pune la îndoială propria conștiință, abordând fundamentul naturii feminine. Este suficient să-ți dorești un copil pentru a-i forța venirea pe lume? Este corect să sacrifici o viață care încă nu a văzut lumina zilei? Cartea depășește dilemele legate de avort și se impune în atenția cititorilor din întreaga lume, fiind astăzi considerată clasic al literaturii din toate timpurile. 

,,Privește, se aprinde o lumină… Se aud voci… Cineva aleargă, țipă, disperă… Dar altundeva se nasc mii, sute de mii de copii și mame de viitori copii: viața nu are nevoie nici de tine, nici de mine. Tu ești mort. Acum mor și eu. Dar nare nicio importanță. Pentru că viața nu moare.

marți, 24 mai 2022

Recenziile lui Gică 76 - Fetele care ard de C.J. Tudor


Titlu: Fetele care ard 

Autor: C.J. Tudor

Editura: NEMIRA

Titlu original: The Burning Girls (2021) 

Traducere de Alexandru Macovescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 4,04 (din 22.384 note)

 

Orice comunitate, oricât ar fi de angrenată în conduita religioasă, păstrează în structura ei o dimensiune ocultă, un loc unde fenomenele și aparițiile misterioase sunt adunate laolaltă, un mic colț întunecat din care acestea reușesc să fascineze de fiecare dată când sunt evocate. Deși istoria a făcut tot posibilul să înregistreze evenimentele raționale, plasându-le pe cele inexplicabile în umbra incertitudinii, oamenii au tânjit mai mereu la paranormal, pentru a-și oferi o dimensiune mitică propriei existențe și pentru a păstra, în sânul comunității, memoria celor ce au pierit în împrejurări potrivnice și mărturiile celor care au interacționat cu sufletele celor plecați. Odată cu conștientizarea unui trecut plin de violență, miturile par să prindă viață, iar spectrele îngrozitoare încep dansul nocturn. Astfel, cimitirul devine infernul spiritelor fără odihnă, vechea casă din pădure, în care nu mai locuiește nimeni de ani buni, ajunge sălașul fantomelor, și vecinul scrântit, de care-și bat toți copiii joc, este posedat, fără nici o îndoială, de diavol.

Dar reverendul Jack Brooks știe deja toate astea. De asemenea, ea știe că, în urmă cu cinci veacuri, opt oameni, care nu au vrut să renunțe la credința lor, au fost arși pe rug, că, acum trei decenii, două fete au dispărut fără urmă și că, acum două luni, fostul preot din mica comunitate a fost găsit spânzurat, luându-și viața chiar în capela în care slujea. Însă noul vicar este o femeie puternică, care nu crede în superstiții și care își ia în serios rolul, oferindu-le credincioșilor sprijinul de care au atâta nevoie. Cu toate astea, nu trece mult până când avertismentele încep să apară, păpușile din vreascuri par să se ivească în locurile și momentele cele mai stranii, iar spectrele fetițelor incendiate se plimbă nestingherite prin cimitir și prin preajma bisericii. Însă, deși totul pare să fie doar o fantasmă, localnicii știu că fetele care ard se arată doar celor osândiți, celor care urmează să moară în împrejurări cumplite.

Fugind de propriul trecut, care nu e tocmai luminos, Jack devine prima femeie vicar din Chapel Croft, o funcție pentru care trebuie să îndure disprețul și răutatea unor indivizi ce nu pot renunța la prejudecățile sociale, atât de bine înrădăcinate în conștiința locului. În acest microunivers închistat, dă prost să-ți împărtășești păcatele unei instanțe feminine, să fii cununat de aceasta sau ca ea să apară în fotografiile de nuntă, pe care bineînțeles că o să le vadă toți prietenii. De altfel, din cauza faptului că nu există nici un bărbat în viața ei, și pentru că locuiește doar împreună cu fiica sa de cincisprezece ani, Flo, Jack este privită ca o persoană fragilă, o ființă lipsită de putere, care nu face decât să joace un rol necesar, care nu o avantajează deloc.

Pe de altă parte, Jack este o mamă excelentă, care face tot posibilul să-și protejeze fiica de orice fel de pericol. Iar atunci când Flo se întâlnește cu un băiat ciudat, care pare să sufere de o afecțiune neurologică ce-l face să tremure incontrolabil, instinctul de apărare iese la iveală, și reverendul simte cum fata ei începe să-și ia zborul din siguranța cuibului părintesc. De altfel, adolescenta reflectă perfect imaginea mamei, fiind o persoană curajoasă, dispusă să apeleze la violență dacă situația o cere. Pe lângă cele două femei emancipate, care-și pot purta singure de grijă, există și gay, lesbiene și persoane de culoare, un întreg palmares de personaje care încă luptă să fie acceptate de cruda societate tradițională.

            Revenind la subiectul poveștii, am apreciat foarte mult atmosfera gotică care acaparează întreaga narațiune. Chiar dacă există o intrigă detectivistică, autoarea a știut să profite la maximum de decor, transformând capela, cimitirul și pădurea în spații obscure, locuri perfecte pentru manifestarea maleficului. De altfel, funcția lui Jack poate fi asociată atât cu păstorii care-și îndrumă turma pe calea cea bună, cât și cu războinicii lui Dumnezeu, cei care cândva l-au exorcizat pe diavol din trupurile și sufletele bieților necredincioși. Datorită poziției sale din comunitate, vicarul începe să descopere micile secrete ale locuitorilor, dându-și seama că, până și aici, adevărul este o chestiune care poate schimba atât viețile celorlalți, cât și parcursul cunoscut al istoriei.

            Acum, în final, pot să spun că „Fetele care ard” este, pe departe, cel mai bun roman al lui C.J. Tudor, depășind cu mult „Omul de cretă”, prima poveste a autoarei britanice, publicată în limba română. Dacă în volumul anterior am avut parte de o intrigă întunecată și de un  mister care alterna între trecut și prezent, aici enigmele nu doar că există, ci ele guvernează o întreagă comunitate, iar sentimentul de frică este intensificat până la groază, impregnând totul cu miasma crimelor și a morții. Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă recomand povestea, și sunt sigur că, și pentru voi, va fi una dintre cele mai interesante și fascinante lecturi din acest an.


COMANDĂ CARTEA