Se afișează postările cu eticheta Horror. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Horror. Afișați toate postările

marți, 28 aprilie 2020

I'm Thinking of Ending Things de Iain Reid - Recenzie

de Larisa Popa. 

 


„Sometimes a thought is closer to truth, to reality, than an action. You can say anything, you can do anything, but you can't fake a thought.”

"I'm thinking of ending things" este romanul cu care a debutat, în 2016, scriitorul canadian Iain Reid, romanul considerat a fi cel mai original thriller din ultimii ani, romanul pe care-l vei citi de două ori, simțind că citești două cărți total diferite, romanul a cărui popularizare a fost favorizată, de fapt, de recenziile negative.

Motivul pentru care a fost atât de intens discutat: chiar dacă simți că ții pasul cu acțiunea în timp ce citești, finalul te lasă într-o ceață densă. Totuși, nu de nepătruns. "Final deschis" îl numește Reid, dar, oh, cred că s-a distrat nemaipomenit concepând un horror atât de solid în iluziile lui încât avea să redefinească standardele împătimiților genului. Genul? Thriller psihologic, suspans, horror, ficțiune filosofică.

Ce se întâmplă acolo? Un cuplu tânăr pornește într-o călătorie cu mașina spre ferma unde el a copilărit, ca ea să-i cunoască părinții. Aceasta este cea mai cuprinzătoare explicație pe care o poți primi fără a risca să îți fie alterată experiența de a afla tu însuți ce face, de fapt, subiectul cărții. Fata, al cărei nume nu-l aflăm, este cea care oferă perspectiva narativă, cea chinuită de gândul de a încheia totul, iar odată gândul instalat, nu mai poate interveni asupra lui, ci poate doar să-i dea curs.

Este, cred, singura carte pe care am închis-o în mijlocul unei propoziții temându-mă de ce aveam să citesc mai departe, pentru că "there's only one question to resolve. I can feel my fear growing." Odată ce mi-am adunat curajul să o ridic din nou, a fost imposibil să o mai las. Nu ești doar curios să știi, trebuie să știi. După ce am terminat-o și după ce am terminat de privit în gol, am reluat-o, însă nu în aceeași ordine de prima dată. Tot ce citisem cu câteva ore în urmă a căpătat o cu totul altă dimensiune: o carte atât de subtil construită încât am râs în hohote când mi-am dat seama ce am citit de fapt, când piesele puzzle-ului au căzut în locurile potrivite.

Iain Reid explorează limitele psihicului uman, liberului arbitru, solitudinii, fricii într-o lectură pe care o parcurgi în mai puțin de 6 ore, dar care continuă să te bântuie zile întregi după ce ai întors ultima pagină.

marți, 7 aprilie 2020

Institutul de Stephen King (23 aprilie)



Cartea este disponibilă la precomandă, pe site-ul editurii Nemira, data de apariție a acesteia fiind 23 aprilie.


La miezul nopții, într-o casă de pe o stradă liniștită din suburbiile orașului Minneapolis, părinții lui Luke Ellis sunt omorâți și el e aruncat într-o mașină. Totul, în mai puțin de două minute.

Luke se trezește la Institut, într-o cameră foarte asemănătoare cu cea din casa lui, însă fără ferestre. Dincolo de uși sunt alte uși. Dincolo de uși sunt alți copii cu talente speciale, care au ajuns acolo la fel ca el.

În această instituție sinistră, directorul vrea să extragă din copii puterile lor supranaturale. Dacă ei sunt cuminți, primesc dulciuri, iar dacă nu, pedeapsa e brutală. Pe măsură ce tot mai mulți dispar, Luke devine disperat să evadeze.

Dar nimeni nu a scăpat vreodată din Institutt. 
„King ne uimește acum cu cea mai înspăimântătoare poveste despre copii care se confruntă cu răul de la IT încoace. Intrând în mintea personajelor-copii, King transmite amenințarea și intimitatea fricii cu o intensitate extraordinară.“ 
Publishers Weekly

„Cum ajunge o ființă umană să privească abuzul copiilor mai întâi ca pe un rău necesar, apoi ca pe o rutină? King ridică această problemă cu relevanță politică de neocolit pentru lumea de azi.” 
New York Times

sâmbătă, 4 aprilie 2020

După ce am devenit nemuritori


 



    Romanul „Secera” (The Scythe), scris de Neal Shusterman, a fost publicat în luna mai a anului trecut, la editura YoungArt, în traducerea lui Dan Sociu. Este un roman Science Fiction care vă va uimi prin originalitatea temei alese și prin ideile captivante ce ridică multe semne de întrebare cititorului.

            V-ați pus vreodată întrebarea cum ar arăta o lume în care sărăcia, foametea și alte probleme de acest gen nu ar mai exista? Și mai important, v-ați imaginat vreodată o lume în care oamenii să fie nemuritori? ,Ei bine, Neal Shusterman creează o astfel de lume ideală, în care oamenii se pot regenera după accidente și își pot da vârsta înapoi de câte ori doresc. Însă nimic nu e gratuit, nici măcar în această lume. Nemurirea are prețul ei și acesta este paradoxal chiar moartea. Însă singurii care pot lua vieți sunt Secerile.

Secerile sunt o categorie cu adevărat privilegiată de indivizi care pot „spicui” un anumit număr de oameni, astfel încât fiecare să-și îndeplinească norma. Termeni, precum „a ucide” sau „a muri” devin niște arhaisme, simple legende ce au fost cândva, în era mortalității, o realitate dură. În noua eră, aceștia au fost înlocuiți cu spicuirea ce putea fi făcută doar de o seceră, după anumite criterii. Deși aveau niște reguli foarte bine stabilite pe care nu aveau voie să le încalce, nu lipsesc nici cei care fac abuz de putere.

Secera Faraday este un vechi păzitor al celor zece porunci stabilite la primul Consiliu al secerilor. Fiind nevoie de mai multe seceri care să țină populația sub control, el își ia doi ucenici. Citra și Rowan sunt aleși pentru a deveni executori sociali. Faraday îi învață cum să aducă moartea, cei doi fiind nevoiți să participe la cele trei conclavuri ale secerilor pentru a fi examinați, urmând a fi acceptați sau respinși. Dispariția misterioasă a maestrului Faraday schimbă destinul celor doi copii. Fiecare dintre ei ajunge să fie ucenicul altei seceri. Rowan ajunge să fie îndrumat de secera Goddard cea care preferă masacrele. Citra este mai norocoasă și ajunge ucenica secerii Curie care o ajută să devină, la rândul ei, seceră onorabilă.

Autorul pune pe tapet o problemă foarte interesantă, și anume unde se oprește meseria de seceră și începe cea de criminal. Este o mare discrepanță între Faraday și Goddard, cei doi aflându-se la poli opuși. Primul este modest și-și face meseria ținând cont de reguli, iar celălalt spicuiește fără milă, căutând bogăția unei vieți deșarte.

Nu m-am gândit niciodată că numele unor mari personalități din istorie, filosofie, fizică, politică, sport și nu numai, nume precum; Arhimede, Mandela, Volta, Kierkegaard și altele, ar putea fi alese ca nume ale unor personaje care nu au nicio legătură cu aceste personalități. Nu cred că numele au fost alese întâmplător, însă mecanismul folosit de autor rămâne un mister. Un alt lucru care m-a intrigat este legat de culorile alese de seceri. Fiecare dintre ele era îmbrăcată într-o mantie de o anumită culoare, excepție făcând negrul. O explicație pentru această alegere ar putea fi faptul că spicuirea nu mai reprezintă un moment înfricoșător ca moartea, ci doar o necesitate pe care oamenii, deși speriați, o primesc cu resemnare.

Analizând mai profund acest roman și oferindu-i valențe creștine, am putea spune că Neal Shusterman creează o lume a judecății de apoi, o lume de tranziție spre adevărata împărăție. Chiar dacă nu există un Dumnezeu care să împlinească această judecată, există o entitate misterioasă care pare să urmărească totul din umbră alegând când să intervină. Acesta este „Tunetul”.

Spre finalul romanului există un episod căruia merită să-i acordăm atenție. La ultimul conclav al secerilor din acel an are loc și ultima probă a lui Rowan și Citra, aceasta constând în dovedirea calității de seceră printr-o spicuire făcută în fața tuturor celorlalte seceri. Fiecare dintre ei trebuie să spicuiască pe un membru ales de conclav, din familiile lor. Într-o interpretare creștină acest episod ar putea fi comparat cu cel al sacrificării fiului lui Avram. Dar sacrificiul celor doi copii este dus la capăt, unul dintre ei devenind seceră, iar celălalt alegând o cale întunecată, dedicându-și viața dreptății, îndepărtării secerilor nedemne. Această seceră neoficială își va alege culoarea neagră, negrul fiind un simbol al morții și al dreptății.

Mi-a plăcut extrem de mult acest roman pe care l-am citit într-o singură noapte. Vă recomand cu multă căldură această carte care  merită atenția dumneavoastră. Spuneți-mi care nume din cele folosite de autor vi s-a părut cel mai nepotrivit pentru o seceră și care sunt pasajele voastre preferate.

 Aștept cu nerăbdare părerile voastre!

Un video de prezentare al ediției originale:


joi, 2 aprilie 2020

Un conac vechi, două crime și o fantomă rătăcitoare



     Romanul Fetele din Idlewild (The Broken Girls), scris de Simone St. James, a fost publicat în anul 2019, la editura Herg Benet, în traducerea scriitoarei Laura Nureldin.

     Romanul reprezintă o fascinantă încrucișare de genuri, debutând ca o ficțiune din spectrul thrillerului și căpătând, pe parcurs, veritabile elemente ale literaturii gotice, cunoscută astăzi ca Horror. Timpul și spațiul sunt expluatate la maximum, autoarea creând un cronotop al spaimelor, un univers în care moartea capătă un aspect omniprezent.

     În prezent avem o jurnalistă pe nume Fiona Sheridan, obsedată de un anumit loc – Conacul Idlewild – acolo unde, cu 20 de ani în urmă, sora ei mai mare, Deb, a fost găsită sugrumată pe terenul de Hokei. Acum Idlewild este doar o ruină, iar cineva dorește să dărâme ultimele rămășițe ale fostului conac care funcționase ca școală cu internat pentru fetele cu probleme. Când Fiona află acest lucru, lumea ei este dată complet peste cap. Deși ucigașul surorii sale a fost închis, ea crede că acolo, în ruinele vechii școli, se află adevărul. Lucrurile iau o turnură și mai macabră în momentul în care muncitorii însărcinați cu dărâmarea conacului dau peste un cadavru care pare să se afle acolo de foarte mult timp. Astfel, Fiona ajunge să cerceteze două crime, pe cea a surorii ei și pe cea a fetei necunoscute găsită într-un puț.

            Romanul se configurează pe trei dimensiuni temporale, două dintre ele fiind prezente, iar cea de a treia fiind ilustrată ca o amintire.  Pe lângă perspectiva din prezent, care îi aparține Fionei, există și o perspectivă a trecutului, în care este prezentă povestea a patru fete care se află în internatul Idlewild, în anul 1950. La acest internat sunt aduse fete ale căror familii le e rușine cu ele. Sunt fice ilegitime ale unor bărbați cu prestanță sau fete cu probleme de comportament, Roberta, Cece, Sonia și Kate sunt eleve la această școală. Mai mult decât colege, ele sunt și prietene foarte bune, iar atunci când una dintre ele dispare, celelalte încearcă să afle ce s-a întâmplat cu ea. Singurul lucru care leagă dispariția fetei din internat și moartea lui Deb pare să fie clădirea în sine. Dar Idlewild are un vizitator macabru, o ființă care pare să se afle acolo dinaintea construirii internatului. Legendele spun că Mary Hand este o fată pedepsită de părinții ei, dată afară din casă în timpul iernii și ucisă de frigul năpraznic. Fantoma ei bântuie de mult timp locul și cere să fie lăsată să intre, pentru a nu fi ucisă de gerul cumplit de care a avut parte în clipa morții. Ea rămâne o prezență continuă. În cărțile de la Idlewild există nenumărate mărturii ale acestei prezențe, fete care susțin că au auzit-o sau că au văzut-o în diverse locuri din școală. Cărțile constituie modalitatea prin care adolescentele se avertizează.
     De această prezență au parte, atât cele patru prietene din anul 1950, cât și jurnalista din 2014. Mai mult decât un spectru, Mary Hand ilustrează un sentiment, Ea este, în sine, frica, iar cei care se întâlnesc cu ea, trăiesc cel mai cumplit sentiment experimentat anterior. Pe lângă cadavrul găsit la dărâmarea clădirii, fantoma lui Mary Hand leagă cele două temporalități prin intermediul stărilor afective.

     Conacul este mai mult decât o clădire, el primește o pseudofuncție de personaj. El are o perioadă de existență, caracterizată de început și final, dar conține și o vitalitate proprie. Atunci când Fiona se află în fața conacului, îl vede ca pe un monstru, ca pe o ființă care își întinde tentaculele sperând să o înhațe.
  
     Mi-a plăcut foarte mult acest roman. Simone St. James este o maestră a literaturii gotice din prezent. Vi-l recomand cu cea mai mare căldură și abia aștept și romanul din acest an, „The Sun Down Motel”.

 Împărtășiți experiența voastră Idlewild prin comentarii!

miercuri, 1 aprilie 2020

6 romane remarcabile despre sfârșit și supraviețuire

Deoarece trecem, cu toții, prin timpuri grele, cred că acum sunt cele mai bune momente să ne retragem în lumea cărților. Dar, după cum se poate vedea în multe romane, nici această dimensiune literară nu a scăpat de apocalipsă. Există nemumărate romane care abordează această temă și care își propun să ne prezinte diverse variante de stingere a lumii și chiar de supraviețuire după acest seism final.
Așadar, haideți să vedem cum reușește să supraviețuiască Artiom în metroul de sub Moscova, cum o fetiță pe nume Amy și prietenii ei încearcă să oprească un dezastru cauzat de un virus ce modifică ADNul uman și ce soluție găsește Melanie pentru propria-i apocalipsă zombie.
Am ales șase romane remarcabile care vorbesc despre supraviețuire în ultima clipă a lumii.

      Metro 2033 de Dmitri Gluhovski

În anul 2033, supraviețuitorii unui război atomic planetar încearcă să-și continue existența sub pământ, în stațiile de metrou din Moscova, unde pericole nebănuite îi așteaptă la tot pasul. În lupta cu Întunecații – creaturi misterioase care trăiesc la suprafață și care coboară în adâncuri în căutarea oamenilor –, Artiom, personajul central al cărții, trece prin experiențe care îi demonstrează că cel mai mare pericol pentru om rămân tot oamenii. Metro 2033 este un roman apocaliptic ce clădește un univers de coșmar pe ruinele lumii imperfecte a zilelor noastre.

„Metro 2033 nu este doar o călătorie presărată cu întâmplări ieșite din comun, ci este o incursiune în psihicul uman, o călătorie ce explorează cele mai adânc înrădăcinate frici ale omului.“ Fantasy Book Review



 Fata cu toate darurile de M. R. Carey



Melanie este o fată foarte specială. Dr. Caldwell o numește „micul nostru geniu“.

În fiecare dimineață, Melanie așteaptă cuminte în propria celulă să fie luată și dusă la clasa ei. Atunci când Sergentul Parks vine după ea, arma lui este întotdeauna încărcată și îndreptată spre ea cât timp doi dintre oamenii lui o imobilizează într-un scaun special. Ea nu crede că oamenii o plac prea mult. Glumește cu ei că nu îi mușcă, dar ei nu râd deloc.

Melanie iubește școala. Adoră să învete despre adunări și silabe și despre lumea care există în afara clasei și a celulelor în care trăiesc copiii. Câteodată ea îi povestește învățătoarei favorite toate visurile pe care le are pentru când va crește mare și va explora lumea. Melanie nu știe de ce asta o întristează atât de mult pe domnișoara Justineau.

„Cel mai bun roman pe care l-am citit tot anul. Un thriller distopic cu o inimă reală, sângerândă. Recomand. Recomand. Recomand.“
Maggie Stiefvater


Molima de Guillermo Del Toro și Chuck Hogan

     


Au fost întotdeauna aici. Vampiri. Ascunşi în întuneric. Aşteptând. Acum, vremea lor a venit.

 Într-o săptămână, Manhattanul va dispărea!
 Într-o lună, America!
 În două luni, lumea întreagă!

 Un Boeing 777 aterizează pe aeroportul JFK din New York. Deodată, luminile avionului se sting, uşile rămân închise, toate canalele de comunicaţie se întrerup, iar avionul se cufundă într-o linişte mormântală. Dr. Eph Goodweather, şeful Proiectului Canarul, echipa de intervenţie rapidă în situaţiile de ameninţare biologică, pătrunde în cele din urmă în interiorul lui. Ceea ce găseşte acolo îi îngheaţă sângele în vine.
 Un fost profesor de folclor la Universitatea din Viena şi supravieţuitor al Holocaustului, Abraham Setrakian, este singurul care ştie ce se întâmplă. Ştie că a venit vremea, că se pregăteşte un război...

„Primul volum al unei trilogii cu o intrigă fascinantă. O poveste cu adevărat memorabilă, o carte pe care nu o mai poţi lăsa din mână odată ce ai citit prima pagină.“ (Clive Cussler) „O poveste îngrozitoare, care îţi taie răsuflarea. În Molima, Bram Stoker se întâlneşte cu Stephen King şi cu Michael Crichton. Nu există ceva mai bun de-atât.“ (Nelson DeMille)
 Roman publicat în 25 de ţări.


Bird Box: Orbește de Josh Malerman



Malorie își crește copiii așa cum poate: cu ușile-ncuiate, draperiile trase și toate ferestrele acoperite cu saltele, să nu poată pătrunde nicio rază de lumină. Să nu poată zări ce este afară. Să nu poată desluși inamicul invizibil care a pus stăpânire pe întreaga lume și care îi transformă pe toți cei care-l privesc în criminali violenți și, în cele din urmă, în sinucigași.

Cei mici dorm încă, dar, în curând, va fi silită să-i trezească și să-i lege la ochi.

Astăzi vor risca totul. Astăzi trebuie să iasă neapărat din casă. Să plece, orbește, într-o călătorie de care depinde supraviețuirea lor.

Bird Box: Orbește este un thriller psihologic atât de bine scris, încât amintirea sa te va bântui de-a dreptul mult timp după ce îl vei fi terminat de citit.

„O carte care trebuie devorată pe nerăsuflate, printre degete. N-a mai scris nimeni o asemenea poveste de groază. Josh Malerman ne-a oferit un roman cu adevărat memorabil.” – Hugh Howey, autorul romanului Silozul.


Transformarea de Justin Cronin



„Citiți această carte și toată lumea obișnuită va dispărea" Stephen King

Proiectul NOE. un experiment secret. o ia razna în clipa în care se răspândește din greșeală un virus care transformă ființele umane în altceva - ceva ucigător, ceva indestructibil. Amy, o fetiță de șase ani, supusă și ea experimentului, e salvată de un agent FBI, împreună cu care fuge în munți, departe de urmările dezastruoase ale Proiectului NOE. Transformarea inițiază o lume credibilă, dominată de frică și de nevoia de supraviețuire. E foarte posibil ca soarta omenirii să fie în mâinile unei fetițe. Mizând pe o viziune ambițioasă și pe un stil puternic, romanul lui Justin Cronin spune o poveste tulburătoare despre catastrofă și supraviețuire, despre sacrificiu și speranță.
„Citiți cincisprezece pagini și o să fiți cuceriți. Citiți treizeci de pagini și o să vă treziți prizonieri care stau cu cartea în mână până târziu în noapte. Transformarea are forța pe care numai marile opere de imaginație o pot dobândi. “ Stephen King

Povestea lui Amy, fetița de șase ani părăsită de mama ei și sechestrată pentru un experiment apocaliptic, se desfășoară într-un univers care trece printr-un moment de dramatică schimbare.

Străbătând distanțe lungi și decenii întregi, destinul ei ne poartă într-un viitor întunecat, ce stă sub semnul violenței și al disperării. Și numai Amy poate salva lumea. „Monștrii din Transformarea, roman care te ține cu sufletul la gură, sunt cei mai îngrozitori monștri dinliteratură după cei din Salem's Lot de Stephen King... Iar Cronin este un maestru la construirea suspansului și nu face niciodată risipă de cuvinte. “ Library Journal


Invazia de Dean R. Koontz



În dimineaţa ce marchează sfârşitul lumii aşa cum au cunoscut-o dintotdeauna, Molly şi Neil Sloan sunt treziţi de sunetul ploii care le-a bântuit somnul, le-a invadat visele, le-a sfâşiat sufletul, iar acum, în zorii purpurii şi stranii, le dă sentimentul că dintr-odată ceva este îngrozitor de diferit. Ceaţa care învăluie brusc prietenosul orăşel Black Lake îl transformă într-un labirint fantomatic, şi cei doi trebuie să-şi găsească nebănuite resurse de curaj şi de forţă ca să înfrunte o lume necunoscută şi periculoasă, precum şi creaturile care îi pândesc şi îi vânează fără milă. Koontz rămâne unul dintre cei mai fascinanţi şi populari autori contemporani... este un romancier al metafizicii şi al reflecţiilor morale. - Publishers Weekly