marți, 8 noiembrie 2022

Editura Lebăda Neagră are plăcerea să vă anunțe noutățile editoriale ale lunii noiembrie

David Blixt
PENTRU CE SUNT BUNE FETELE 


Editura Lebăda Neagră
Titlu: PENTRU CE SUNT BUNE FETELE. Incredibila poveste a lui Nellie Bly
Autor: David Blixt
Traducător: Smaranda Enache
Colecția: Green Spot
Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Roman biografic
Public: Publicul larg
Dimensiuni: 130x200 mm
Pagini: 672
Greutate: 700 g
Conținut ilustrativ: Nu
Format: softcover
ISBN Print: 978-606-9623-25-1
ISBN pdf: 978-606-9623-27-5
ISBN ePub: 978-606-9623-26-8
Data apariției: Octombrie 2022            
Preț: 88 lei

„Dramatic, captivant și plin de spirit, romanul Pentru ce sunt bune fetele îl poartă pe cititor direct în inima unei eroine americane – o emblemă a feminismului a cărei voce sună clar și răspicat.” (Olivia Hawker, autoarea bestsellerului The Ragged Edge of Night)
Înfuriată de un articol intitulat „Pentru ce sunt bune fetele”, Elizabeth Cochrane scrie o scrisoare înverșunată către Pittsburgh Dispatch, fără să-și închipuie că un ziar victorian ar angaja vreodată o femeie ca reporter. Sub pseudonimul Nellie Bly, își începe lupta cu industria dominată de bărbați și corupția guvernamentală, relatând subiecte inedite. Feministă, aventurieră, sursa de inspirație pentru toate ziaristele bătăioase din literatura ultimului veac, celebră pentru călătoria sa în jurul lumii și expozeul sub acoperire dintr-un spital de psihiatrie, Nellie Bly a lansat un nou tip de jurnalism de investigație. Bazându-se pe fapte reale din viața personală și profesională a lui Nellie Bly, Pentru ce sunt bune fetele e o poveste despre furie, hotărâre și triumf – povestea unei femei iute la mânie din Pennsylvania care a refuzat să lase lumea să-i spună cum să-și trăiască viața și care a schimbat ea însăși lumea.
DAVID BLIXT este dramaturg, actor și regizor american. asociat artistic la Festivalul Shakespeare din Michigan. Acțiunea romanelor sale se desfășoară de la începuturile Imperiului Roman (seria Colossus, piesa de teatru Eve of Ides) și din Renaștere (seria Star-Cross’d) până în epoca elisabetană (savuroasa comedie de spionaj Her Majesty’s Will). Romanele sale îmbină dragostea pentru teatru cu un respect profund pentru ciudățeniile istoriei. David a fost dat afară din Muzeul Vaticanului și binecuvântat de Ioan Paul al II-lea, s-a prăbușit cu un balon cu aer cald, a sărit de pe stânci pe insulele Greciei, a luat masa cu conți și criminali și a urcat până în vârful Muntelui Sinai. Dar cel mai fericit e la biroul său. Se descrie ca fiind „actor, scriitor, tată, soț – în ordine inversă”. 

Sara Di Furia
UCENICUL LUI GOYA


Editura Lebăda Neagră         
Titlu: Ucenicul lui Goya
Autor: Sara Di Furia
Traducător: Alina-Monica Țurlea
Colecția: Green Spot
Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Roman istoric / Suspans / Mister
Public: Publicul larg
Dimensiuni: 130x200 mm
Pagini: 306
Greutate: 350 g
Conținut ilustrativ: Nu
Format: softcover
ISBN Print: 978-606-9682-46-3
ISBN pdf: 978-606-9682-48-7
ISBN ePub: 978-606-9682-47-0 
Data apariției: Octombrie 2022            
Preț: 48 lei


• Cel mai sângeros eveniment pe care l-a cunoscut vreodată lumea artei
„Povestea celebrului artist Francisco de Goya se împletește cu măiestrie cu enigme tulburătoare. Autoarea ne oferă un thriller uluitor, în care vinovatul crimelor odioase comise la Madrid în 1791 nu este deloc ușor de identificat.” (Thriller Nord)
Madrid, 1791. Arta înflorește sub privirile atente ale Inchiziției. Manuèl Alvèra este ales de Goya însuși să-i devină ucenic. În același timp, în oraș sunt descoperite mai multe cadavre – artiști celebri uciși prin același modus operandi. Madridul e cuprins de freamăt și, în timp ce întâmplările sunt puse pe seama păcatului trufiei săvârșit de pictori, Manuèl bănuiește că în spatele acestor crime se află chiar Goya. Studiind opera maestrului său pentru a-i imita geniul, tânărul ucenic descoperă un secret cumplit și devine deopotrivă victimă și complice într-o țesătură de intrigi și minciuni elaborate, care îi vor pune sub semnul întrebării întreaga viață.          
SARA DI FURIA s-a născut și trăiește în Italia, la Brescia. Predă istoria, filosofia și teologia la un liceu din localitatea natală. Ucenicul lui Goya a apărut în urma unei excursii cu clasa la Madrid, unde a fost atât de impresionată de lucrările pictorului spaniol, încât a decis să-i dedice un roman. Este autoarea mai multor volume de factură istorică, printre care La regina rossa, I segreti di Kane Town, Cuore d’istrice, Anima nera.

Kyle Perry
CHEMAREA OMULUI FLĂMÂND


Editura Lebăda Neagră
Titlu: Chemarea Omului Flămând
Autor: Kyle Perry
Traducător: Irina Moisoiu
Colecția: Black Spot
Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Thriller
Public: Publicul larg
Dimensiuni: 129x190 mm
Pagini: 504 pagini
Greutate: 400 g
Conținut ilustrativ: nu
Format: softcover
ISBN print: 978-606-9623-29-9
ISBN pdf: 978-606-9623-34-3
ISBN ePub: 978-606-9623-33-6
Data apariției: Octombrie 2022            
Preț: 59 lei


„Proiect: Vrăjitoarea întâlnește aici Micuțele mincinoase, cu o doză zdravănă de Twin Peaks! Alt nou romancier impresionant, care spune o poveste tasmaniană gotică foarte modernă.” (Heather Rose, autoarea bestsellerului The Museum of Modern Love)
La capătul lumii e o insulă, un ținut sălbatic și aspru, unde se spune că nu doar tigrii dau târcoale. Când un grup de adolescente dispare în sălbăticia izolată a Tasmaniei, locuitorii din Limestone Creek intră imediat în alertă. Cu trei decenii în urmă, alte cinci fete au dispărut în zona falezelor periculoase. Legenda „Omului Flămând” continuă să-i bântuie pe localnici. Detectivul Con Badenhorst știe mult prea bine că, în orășelul cu polițiști corupți și politici mărunte, toată lumea ascunde câte ceva.
Kyle Perry este consilier și asistent social pentru probleme de tineret. A lucrat în licee, adăposturi și instituții pentru dezintoxicare. Mama lui Kyle a crescut la poalele Great Western Tiers, în inima Tasmaniei, unde bunicul său era chemat pentru salvări în munți. Kyle însuși s‑a pierdut în munții Tasmaniei de două ori și o dată a folosit pagini rupte dintr‑un jurnal pentru a‑și găsi drumul înapoi. A văzut lucruri ciudate în tufișuri, care sfidează explicațiile și despre care crede că este cel mai bine să nu se vorbească. Kyle își împarte timpul între micul său oraș natal din nord‑vestul Tasmaniei și Hobart. Chemarea Omului Flămând este romanul său de debut.

Jung Ildikó Judit
A felhők fölött mindig kék az ég


Editura Lebăda Neagră
Titlu: A felhők fölött mindig kék az ég
Autor: Jung Ildikó Judit
Limba: Maghiară
Colecția: Green Spot
Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Proză scurtă
Public: Publicul larg
Dimensiuni: 130x200 mm,
Pagini: 228 pagini
Greutate: 200 g
Conținut ilustrativ: Nu 
Format: softcover
ISBN print: 978-606-9623-44-2
Data apariției: Octombrie 2022            
Preț: 35 lei




Jung Ildikó Judit már jól ismert név a kispróza barátok világában az erdélyi magyar közösségben. Ez az új kötet az erdélyi magyar társadalom melankólikus varázsát őrzi a múlt század második felétől, és a témaköröket tekintélyes ügyvédi, plasztikus és írói pályafutása során szerzett gazdag élettapasztalata ihlette. Erős karakterek, érdekes életesemények és egyéni sorsok, amelyekből végtelen szeretet sugárzik embertársai, szülőhelye és a család, mint társadalmi intézmény iránt.
A felhők fölött mindig kék az ég, nemcsak kiválóan megírt próza könyv, hanem tisztelgés is az egyszerű ember, szenvedései és sorsa előtt. Jung Ildikó Judit írásaival ismerté tesz egy olyan világot, amely a kihalás felé halad, ahol a szeretet, a méltóság és a társadalmi tudat képviselte a törvény betűjét. Egy világ, amelyet a szerző az optimizmus és a gyengédség nem sejtett tartalékaival ragad meg. (Adrian Christescu – szerkesztő)
Jung Ildikó Judit Marosvásárhelyen született. Középiskolai tanulmányait a Képzőművészeti majd az Unirea líceumban végezte. Bukarestben a Jogi Egyetem hallgatója, majd annak elvégzése után az Ügyvédi Kamara tagja. Ügyvédként dolgozott Bukarestben, Segesváron és Marosvásárhelyen.
A hetvenes évektől kezd írogatni, majd 1995‑től a Népujságban közli alkotásait. Első önálló elbeszélése­ket tartalmazó kötete 2017‑ben jelent meg, Gondolatok címmel, majd a következő évben Amiről nem beszélünk című kötete. 2020‑ban jelent meg a „Lebăda Neagră” kiadónál a Sorsok és szerelmek című kisprózakötete.
A fedőlapon, valamint a könyvekben megjelenő festmények a szerző munkái. Nemcsak ír, hanem fest is, a Marosmegyei Képzőművészek Egyesületének tagja, több egyéni és közös kiállitáson vett részt.

duminică, 30 octombrie 2022

Recenziile Mădălinei 36 - Surorile Hollow de Krystal Sutherland



Titlu: Surorile Hollow

Autor: Krystal Sutherland

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: House of Hollow (2021)

Traducere de Iulia Dromereschi 

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 280

Media pe Goodreads: 4,07 (din 44.440 note)

 

            Scaperi chibritul și aprinzi o lumânare, apoi treci pe nesimțite, ca o fantomă, din cameră în cameră, până când ajungi acolo unde îți dorești, în fața bibliotecii uriașe, pline cu cărți vechi, prăfuite. Lași lumânarea pe podea, astfel încât pâlpâirile ei agitate să se răsfrângă asupra cotoarelor mâncate de carii. Îți mijești ochii ca să citești titlurile șterse, în căutarea unui roman bun cu care să-ți petreci cea mai înfricoșătoare noapte din an. Dai ușor la o parte liliecii și păianjenii de plastic care atârnă peste rafturi și întinzi degetele după un volum nici prea gros, nici prea subțire, dar care aproape ți se dezintegrează în mână. În clipa următoare, lumina firavă se stinge și se aprinde iarăși, însă cartea pe care puseseși mâna nu mai e aceeași. Scânteierile flăcării anemice cad asupra copertei strălucitoare, noi, și a chipului palid, fără ochi, care o împodobește. Scoți cartea cu grijă, simțind fiorii unei povești palpitante, ce te va ține cu sufletul la gură.

            „Surorile Hollow”, de Krystal Sutherland, face parte din categoria romanelor care îți pun imaginația la încercare și te prind în plasa bine țesută a aparențelor înșelătoare, din care reușești să scapi abia la final. Autoarea creează o poveste Young-Adult Horror, în centrul căreia se află un univers întunecat în care tot soiul de lucruri stranii se petrec; o lume care funcționează ca un culoar de legătură între două dimensiuni fundamental opuse, dar care sunt legate de ființele care le străbat. Avem de-a face cu un roman în care jocul identitar este dus la un cu totul alt nivel, unde e suficient să faci doar un pas ca să treci printr-un portal într-o lume paralelă și în care memoria poate salva sau distruge totul, pentru că... să știi cine ești cu adevărat, de unde vii și ce ți s-a întâmplat poate fi esențial pentru cei pe care îi iubești și care te iubesc mai presus de orice.

            Iris, Vivi și Grey sunt surori, dar sunt și cele mai bune prietene, cel puțin așa era înainte ca fiecare s-o pornească pe drumul ei în viață. În timp ce surorile mai mari, Vivi și Grey, colindă lumea în lung și-n lat, datorită joburilor pe care le au, Iris, cea mai mică din familia Hollow, stă acasă cu mama ei, străduindu-se s-o facă mândră, iar asta presupune, mai înainte de toate, să-și termine liceul și să-i suporte îngrijorările excesive. Cele trei surori sunt la fel de inteligente, frumoase și descurcărețe, dar în același timp sunt cât se poate de diferite. Cu toate că relațiile dintre ele s-au răcit, o tragedie ce a avut loc în copilăria lor, mai exact cu zece ani în urmă, continuă să le unească și să le tulbure existența. Fetele Hollow au dispărut într-o seară fără urmă, iar timp de o lună nimeni n-a reușit să dea de ele, spre disperarea părinților. Însă, la un moment dat, fetele au reapărut tefere, dar schimbate din punctul de vedere al înfățișării. Acum au părul alb, ochii întunecați și nicio amintire despre ce s-a întâmplat cu ele. Din păcate, coșmarul nu ia sfârșit, pentru că Grey dispare a doua oară, iar surorile ei fac tot ce le stă în putință pentru a o găsi, demers ce le va destabiliza întreg universul.

            Am fost fascinată de modul în care autoarea se joacă cu mintea cititorului, aruncându-l în mijlocul unor întâmplări greu de descâlcit. În pofida faptului că acțiunea pare lineară, stilul e unul cam haotic, ce nu te lasă să te relaxezi prea tare în timp ce citești, pentru că există posibilitatea să-ți scape ceva esențial. Sunt tentată să afirm că intriga are și o nuanță subtilă de roman polițist. Cele două surori adună și urmăresc indiciile lăsate de Grey ca să poată afla adevărul. Fiecare detaliu contează, chiar dacă la început pare nesemnificativ și prezentat doar de umplutură. Personajele sunt bine construite, iar întâmplările se derulează cu o viteză amețitoare, ceea ce m-a deranjat puțin, dar misterele ce zac în sânul familiei Hollow m-au convins să trec peste acest mic obstacol. Cât despre elementul horror, ei bine, la acest capitol cred că ar mai fi trebuit lucrat puțin, dar asta nu înseamnă că n-o să vă înspăimânte.

            Iar acum, că umbrele au devenit din ce în ce mai adânci și cărțile au fost date pe față, e momentul să te așezi în fotoliul plușat, să aprinzi felinarul în formă de dovleac sculptat și să te cufunzi în lectură. Citește cartea până la capăt și ignoră sunetele ciudate care vin de-afară, nu sunt decât stafiile, strigoii, vrăjitoarele și creaturile monstruoase care își fac de cap prin lume, pentru că asta e noaptea lor.

 

COMANDĂ CARTEA


joi, 27 octombrie 2022

Recenziile lui Gică 91 - Mașina Ernetti de Roland Portiche (Blog Tour #30/2022)


Titlu: Mașina Ernetti

Serie: Trilogia Cronovizorului #1 

Autor: Roland Portiche

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: La machine Ernetti (2020)

Traducere de Otilia-Maria Cojocaru

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 456

Media pe Goodreads: 3,85 (din 148 note)

 

            La început, Dumnezeu l-a făcut pe om după Chipul și Asemănarea Sa, l-a așezat în cel mai frumos loc de pe pământ și i-a interzis să se atingă de Pomul Cunoașterii, fiindcă această ființă din Lut și Suflare nu era pregătită să înțeleagă adevărul propriei existențe și al lumii de care trebuia să se îngrijească. Și pentru că Adam și Eva au încălcat porunca divină, Creatorul i-a izgonit din Paradis, aruncându-i într-o realitate pe cât de fascinantă pentru suflet, pe atât de crudă pentru  trupurile lor firave. Odată căzut în timp, omul a avut grijă să-și perpetueze specia, neuitând nici pentru o clipă de greșeala îngrozitoare pe care a comis-o în Grădina Tatălui Ceresc. Dar, pentru că Domnul își iubea atât de tare creația, l-a trimis pe Fiul Său să readucă speranța în lume și să redeschidă, o dată pentru totdeauna, poarta spre Împărăția Sa Eternă.

            De mai bine de două mii de ani, creștinismul se bazează pe ideea că acest Fiu al lui Dumnezeu chiar s-a pogorât pe pământ, a înfăptuit o suită de minuni imbatabile și a murit ca un tâlhar, răstignit pe cruce, sacrificiul său mântuind lumea. Deși, pe lângă cele patru narațiuni evanghelice, există și o mulțime de vestigii care să confirme acest fapt, oamenii au devenit cu timpul sceptici și s-au îndepărtat de la adevărata cale. Dar cum ar fi ca prin intermediul științei să avem acces la adevăr? Cum ar fi să existe un dispozitiv care să ne arate că evenimentele pomenite în Cartea Sfântă chiar au avut loc? Ei bine, Părintele Pelegrino Ernetti s-ar putea să aibă soluția la problema de față, pentru că el crede că ar putea, sondând istoria, să arate lumii chipul omenesc al lui Iisus Hristos.

            După ce este trimis în misiune de către Papă la o mănăstire unde de curând a murit un celebru călugăr fizician, care, pentru a-și duce proiectul la bun sfârșit, și-a înscenat, cu câțiva ani în urmă, sinuciderea, Părintele Ernetti își dă seama că ar putea duce mai departe munca răposatului, creând o mașinărie care să sfideze barierele timpului. Prin urmare, studiind notițele cercetătorului și având la dispoziție o echipă de oameni de știință faimoși, protagonistul nostru inventează o mașină cu care poate capta imagini din istorie, pe care, după o nuvelă de-a lui Isaac Asimov, o numește Cronovizorul. Odată introduse coordonatele spațio-temporale exacte, dispozitivul afișează pe propriul ecran, ca un decupaj în istorie, un filmuleț „în timp real” cu evenimentele care s-au petrecut chiar în acel moment. Astfel, trecutul devine accesibil oricărui om, iar adevărul, alterat prin narațiunea orală sau scrisă, poate fi în sfârșit relevat.

            Dar Serviciile Secrete sunt în continuu cu ochii pe Vatican, iar atunci când vestea despre Cronovizor părăsește, firește, Arhivele Secrete, atât FBI-ul, cât și MOSSAD-ul vor să afle care-i treaba cu invenția din sânul Palatului Catolic. Pe lângă agenți, șoaptele ajung și la urechile Cardinalului Roșu, un călugăr rebel, care ar fi în stare de orice pentru a-și atinge scopul, cel de a transforma lumea în propriul său regat religios. De aici, povestea ia o turnură de thriller evanghelic, cu răpiri, tortură și răsturnări de situație la minut. Însă, cu toate că autorul francez a încercat să ofere suspans romanului, tensiunea dispare extrem de repede, deoarece conflictele sunt rezolvate de la o pagină la alta, iar episoadele de violență sunt redate superficial, latura de thriller fiind doar un pretext ca volumul să fie asociat cu cărțile lui Dan Brown sau ale altor autor ce abordează acest subgen.

            „Mașina Ernetti” este de la început până la final un roman științific, și nu un SF, așa cum am fi tentați să credem. Deși complex, ideea e simplistă, iar miza este îndreptată spre trecut, și nu spre viitor. Nu contează ce se va întâmpla pe urmă, ci doar dacă Mântuitorul într-adevăr a existat, Viața și Moartea lui confirmându-ne poziția de adevărați creștini. De altfel, nici procesul prin care Cronovizorul este asamblat și nici explicațiile din fizică nu ne sunt relatate cu de-amănuntul. În ciuda acestor aspecte și a așteptărilor pe care le-am avut, chiar pot să spun că mi-a plăcut povestea, m-a pus pe gânduri și am fost alături de Ernetti cu tot sufletul la fiecare sondare în timp. Iar cel mai bun lucru e că povestea nu se termină aici, pentru că, conform editurii Lebăda Neagră, în luna decembrie a acestui an va apărea cel de-al doilea volum al trilogiei, iar eu de-abia aștept să descopăr, împreună cu Roland Portiche, „Secretul din Ierusalim”.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Roland Portiche:

Literatura pe tocuri   

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Anca și cărțile.ro

Falled

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii


COMANDĂ CARTEA


joi, 20 octombrie 2022

Recenziile Mădălinei 35 - Nicio picătură de băut de Mindy McGinnis


Titlu: Nicio picătură de băut   

Serie: Nicio picătură de băut #1

Autor: Mindy McGinnis

Editura: LEDA EDGE (CORINT)

Titlu original: Not a Drop to Drink (2013)

Traducere de Ionel Ghiragosian

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 272

Media pe Goodreads: 3,82 (din 13.116 note)

 

            Din punct de vedere biologic, omul poate rezista fără mâncare până la 30 de zile, în condițiile în care își conservă fiecare strop de energie și se hidratează suficient. Dar fără apă...? Trei zile fără licoarea binefăcătoare, incoloră, insipidă și inodoră poate conduce la un sfârșit dezastruos. Să ne imaginăm doar ce se întâmplă dacă punem un burete îmbibat cu apă la soare, într-o zi toridă de vară. În doar câteva ore vom găsi buretele complet uscat, poate chiar găurit din cauza căldurii infernale. La fel se petrece și în cazul corpului uman, dacă nu primește cantitatea zilnică de lichide de care are nevoie pentru a funcționa așa cum trebuie. Însă într-o lume în care toate sursele de apă sunt poluate și aproape pe cale de dispariție, iar negocierea cu forțele naturii nu dă niciun rezultat, să-ți asiguri supraviețuirea poate deveni o muncă de Sisif și vine la pachet cu asumarea unui rol de ucigaș în serie, totul pentru conservarea fiecărei picături de apă.

            Mindy McGinnis scrie o poveste captivantă, plină de suspans, în centrul căreia se află un univers ostil, în pragul colapsului. „Nicio picătură de băut” e cea mai bună distopie pe care am citit-o în ultimii ani. Am fost fascinată de modul în care autoarea ilustrează faptele – fie că e vorba despre niște banale acțiuni cotidiene, fie niște evenimente majore ce pot readuce echilibrul sau, din potrivă, pot căsca o prăpastie și mai adâncă între membrii unei comunități deja scindate –, toate sunt descrise cu același patetism înflăcărat și într-un ritm alert, ce nu-ți dă voie să lași cartea din mână. În structura romanului se împletesc elemente din toate genurile, nelipsind dragostea, tragedia, supranaturalul, aventura, misterul, dimensiunea socială și dorința de a preschimba haosul într-o utopie.

            Lynn a fost crescută doar de mama ei și educată să protejeze cu orice preț iazul aflat pe proprietatea lor. De la o vârstă fragedă, ea a învățat mai întâi să tragă cu arma, și apoi să pună întrebări. Ocaziile în care fata a trebuit să-și dovedească iscusința n-au fost puține, din ce în ce mai mulți străini călcându-le pământurile cu scopul de a face rost de apa potabilă tot mai puțină. Înăbușindu-și remușcările și regretele, Lynn i-a împușcat pe toți aceia care reprezentau o amenințare, de la mârșavii orășeni, până la cruzii coioți. Excepție fac doi inamici puternici cu care fata trebuie să-și regleze niște socoteli, tatăl, care a abandonat-o, și un coiot fioros, care i-a ucis mama. După acea zi întunecată în care și-a văzut mama prăbușindu-se sfâșiată, Lynn a rămas singura protectoare a apei mult râvnite. Însă lucrurile se complică atunci când o familie își ridică tabăra lângă râu. Tânăra trebuie să treacă peste prejudecățile sădite adânc în inima ei, să doboare zidurile de neîncredere în semenii ei și să accepte ajutorul vecinului ciudat, care locuiește la marginea pădurii, dar, cel mai important, trebuie să accepte schimbarea și faptul că poate alege să procedeze diferit față de înaintașii săi.

            Romanul are la bază sintagma Homo homini lupus (Omul este lup pentru om), deoarece lumea asta e împărțită în două facțiuni, vânători și prădători, firește, rolurile fiind interșanjabile. Pe de-o parte, sunt oamenii care locuiesc la oraș, cei care se bucură de confort, electricitate și distracție, însă fără să aibă o sursă de apă din care să se poată alimenta, iar pe de alta, cei care n-au nimic, în afară de apa pe care o apără cu prețul vieții. Jocul ce ia naștere între cele două tabere este extrem de violent, capriciile și dorința de bunăstare ale unora fiind scuza perfectă pentru ceilalți, care caută să stârpească orice amenințare. Pe lângă acest război ce ar apărea în orice împrejurare de genul ăsta, autoarea trage subtil un semnal de alarmă și cu privire la poluarea hidrosferei, fapt ce ar putea conduce cu timpul la formarea unei lumi în care vom uita că suntem oameni, ne vom lupta între noi, locul milei și al empatiei fiind luat de egoism. Pe scurt, nu contează peste câte cadavre treci, dacă ce-i al tău rămâne intact.

            Cât despre personaje, ar fi foarte multe de spus, în primul rând pentru că sunt impecabil croite. N-aș putea găsi niciun cusur acestor caractere, ceea ce m-a determinat să-i dau volumului cinci stele fără să stau pe gânduri. Din puținele figuri care defilează, tot protagonista este cea mai interesantă. Rămasă singură, Lynn continuă să țină cont de sfaturile mamei sale pentru a supraviețui secetei, însă ea face totul din inerție. I s-a spus că așa e corect, că așa trebuie să procedeze, iar ea a ascultat orbește, cu toate că mai are mici momente de ezitare în anumite situații. Conștiința ei se trezește abia atunci când cei din jur, în care învață să aibă încredere, îi arată o altă cale. Ajunge, în cele din urmă, cu adevărat independentă, reușind să ia propriile decizii, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la povețele mamei. Își asumă rolul de mamă pentru o fetiță aflată în pragul morții, descoperă dragostea, suferă, pierde mica ei lume și câștigă o alta alături de cei pe care îi iubește. Însă drumul ce duce la utopia născută ca rezultat al schimbărilor pe care le face fata e pavat cu sacrificii și distrugere.

            „Nicio picătură de băut” este o poveste emoționantă, plină de acțiune și suspans, o lectură captivantă, perfectă pentru fanii romanelor „Acolo unde cântă racii” și „Acest tărâm al blândeții”. Volumul de față este prima parte a dilogiei cu același titlu, care, din păcate, n-a fost continuată în limba română. În ciuda acestui impediment, cartea merită toată atenția voastră și vă garantez că nu veți fi dezamăgiți.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 19 octombrie 2022

Recenziile Mădălinei 34 - Ostatica de Clare Mackintosh (Blog Tour #29/2022)


Titlu: Ostatica  

Autor: Clare Mackintosh

Editura: TREI

Titlu original: Hostage (2021)

Traducere de Mihaela Ionescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 464

Media pe Goodreads: 3,94 (din 29.562 note)

 

            „Avioanele sunt orașe suspendate în aer, și în orașe oamenii trăiesc și oamenii mor.”

 

            Pentru unii oameni, zborul cu avionul poate fi o adevărată provocare din cauza fricii de înălțime sau, și mai grav, din cauza groazei produse de posibilitatea prăbușirii, în timp ce pentru alții, este o experiență inedită, plină de suspans și adrenalină. Pentru unii, face parte din rutină, din îndatoririle primite de la serviciu, în timp ce pentru alții e un mijloc banal și rapid de a călătorii prin lume. Însă pentru o categorie foarte restrânsă, un zbor cu o aeronavă e locul ideal ca să-și pună în aplicare planurile diabolice și să convingă oamenii că salvarea planetei este scopul suprem, un țel măreț pentru îndeplinirea căruia trebuie făcute sacrificii imense.

            Clare Mackintosh scrie un thriller la înălțime, plin de suspans și de alegeri dificile ce pot costa sute de vieți omenești, în care elementele psihologice și cele tehnice se împletesc într-o poveste ce te va ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. „Ostatica” e primul roman pe care îl citesc de la această autoare și am rămas plăcut surprinsă de atenția pe care o acordă fiecărui detaliu, fără să diminueze tensiunea acumulată și să îngreuneze textul cu descrieri inutile. Ritmul alert al întâmplărilor ne oferă o panoramă cinematografică, totul, inclusiv poziția din care privesc personajele, fiind studiat și redat cu mare grijă, astfel încât să avem acces la mai multe viziuni legat de ceea ce urmează să se petreacă. Romanul de față poate fi considerat și un scurt manual de pilotaj, un deliciu tehnic pentru cei pasionați de aviație, și nu numai.

            Mina are o slujbă ce îi permite să călătorească în cele mai frumoase și îndepărtate locuri din lume, însă nu e o meserie ușoară. Ea este însoțitoare de zbor, și asta înseamnă că se confruntă mereu cu pasageri nemulțumiți, bărbați care nu înțeleg și nu respectă regulile de siguranță, femei recalcitrante și copii zgomotoși. Dar, în ciuda impedimentelor, Mina își îndeplinește rolul cu tact și diplomație, reușind să rezolve orice problemă care tulbură buna desfășurare a zborului. Însă ea nu poate rezolva la fel de ușor și problemele din propria familie. Certitudinea că soțul o înșală și grija permanentă cu care trebuie s-o înconjoare pe Sophia, fetița ei de cinci ani, care suferă de tulburări de atașament, o fac să ia o decizie pripită. Cu câteva zile înainte de Crăciun, o nouă rută aviatică urmează să fie inaugurată după efectuarea miilor de teste de verificare. Mina, dorindu-și puțină liniște și să-și pună ordine în existență, alege să facă schimb cu un coleg selecționat pentru lungul zbor de douăzeci de ore de la Londra la Sydney. Zis și făcut, Mina pleacă și totul pare că merge ca uns, însă anunțul care răsună în avion, după ce o parte din drum a fost parcursă, îi face pe toți să le înghețe sângele în vene: „Doamnelor și domnilor, acest zbor are o nouă conducere. Numele meu este Amazon și sunt pilotul dumneavoastră. Doar colaborarea deplină vă va asigura siguranța.”

            Cu alte cuvinte, cursa 79 Londra-Sydney a fost deturnată, iar protagonista noastră e mai mult decât implicată. Însă motivele ei sunt cât se poate de relevante. Fiica ei e în pericol, iar singura cale de a o salva este să le ofere atacatorilor controlul aeronavei. Inițial, Mina este judecată și arătată cu degetul de ceilalți membrii ai echipajului ca fiind o criminală, pentru că pune viața unui singur om mai presus de cei peste trei sute de pasageri aflați la bord. Dar ea e mamă și este în stare de orice ca să-și protejeze puiul, chiar dacă Sophia nu e fiica ei naturală. Teama, faptul că n-a știut cum să gestioneze criza familială prin care trece, regretele unei cariere ratate și ruinele unui vis din copilărie o fac să acționeze astfel, devenind de două ori ostatică, o dată a trecutului, și apoi a maniacilor care vor să-și facă glasul auzit printr-o tragedie de proporții. Cu toate astea, protagonista noastră e o figură destul de ștearsă, un caracter robotic, a cărei personalitate nu iese cu nimic în evidență, spre deosebire de fanaticii infiltrați printre pasageri. Însă e de înțeles, nu personalitatea ei contează, ci modul în care un om reacționează într-o situație limită, iar Mina se transformă pe rând din martira care-i conduce pe toți la moarte, în eroina care îndreaptă tot răul făcut fără voie.

            Cel mai interesant aspect al romanului e faptul că anumiți pasageri au primit o voce, povestindu-și viața și împrejurările în care au ales să se îmbarce în cursa 79. Avionul deturnat devine o cameră a confesiunilor, în care spațiul și timpul se anulează. Personajele sunt duse la limita disperării, unde groaza e mai puternică decât rațiunea, iar singura modalitate de a-și păstra mințile întregi este confesiunea.

             Am avut impresia că povestea nu a ajuns cu adevărat la sfârșit. Finalul e unul în coadă de pește, care fie ne lasă pe noi să ne imaginăm o infinitate de continuări, fie e o promisiune pentru o carte viitoare. Aș tinde să merg pe prima variantă, deoarece, din informațiile pe care le-am cules despre autoare, ea scrie doar romane de sine stătătoare. Mi-a plăcut extrem de mult „Ostatica” și cu siguranță nu va fi ultima carte pe care o voi lectura de la Clare Mackintosh.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Clare Mackintosh:

Literatura pe tocuri   

Anca și cărțile.ro

Citește-mi-l

Falled

Biblioteca lui Liviu

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 12 octombrie 2022

Recenziile lui Gică 90 - Casa cu fluturi de Katrine Engberg (Blog Tour #28/2022)


Titlu: Casa cu fluturi 

Serie: Kørner & Werner #3 

Autor: Katrine Engberg

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Glasvinge (2018)

Traducere de Iulia Dromereschi

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 328

Media pe Goodreads: 3,82 (din 6.988 note)

 

            Mult mai intensă și mai bine construită decât „Păzitoarea crocodilului” (primul volum al seriei Kørner și Werner), „Casa cu fluturi” (cea de-a treia parte după ordinea originală – daneză) reprezintă, de departe, următoarea treaptă evolutivă în cariera scriitoarei scandinave, Katrine Engberg. Dacă în povestea anterioară lucrurile au decurs destul de anevoios, mai bine de jumătate de carte fiind inserate detalii cu privire la cei doi protagoniști, alegere oarecum justificată de întâia lor apariție, și din când în când câte o descoperire frapantă, care, totuși, să ne reamintească că avem de-a face cu o intrigă polițistă, în narațiunea de față autoarea a reușit să mențină suspansul de la început până la ultima pagină, dând naștere, în bunul stil american, unui ucigaș fără scrupule, unui înger al întunericului care nu se va da îndărăt de la nimic pentru a-și împlini răzbunarea.

            O nouă zi, o nouă dimineață în care trebuie să împarți ziarele. Poate pentru colegii și prietenii tăi asta-i o muncă pentru fraieri, dar tu ești încântat s-o faci, pentru că mai ai nevoie doar de câteva coroane ca să poți merge în următoarea excursie cu clasa. De data asta te-ai trezit devreme și deja ai reușit să faci câțiva bătrânei fericiți, plus că ai distribuit în timp record știrile pe cele trei străzi din apropiere. Chiar în acest moment treci prin piața centrală din Copenhaga și arunci, ca de obicei, o privire la impozanta fântână din centru. Dar ceva nu e bine, ceva e diferit. Te apropii și rămâi împietrit, mai împietrit decât statuile din jurul tău, pentru că acolo, în mijlocul apei ce-și face jocul de zi cu zi, se află cineva, cineva mort. Ai mai văzut așa ceva la televizor și pe internet, dar detaliile de pe trupul femeii te lasă fără suflare, pentru că pe mâinile și picioarele victimei există tăieturi simetrice, incizii prin care, în mod normal, ar trebui să se scurgă sângele din corp.

            Zarurile au fost aruncate, crima a fost descoperită, iar poliția se află chiar în această clipă în drum spre locul în care a fost găsită femeia ucisă. Însă de data asta din mașina forțelor de ordine va coborî doar Jeppe Kørner, fiindcă draga lui parteneră, Anette Werner, se află în concediu de maternitate. Dar Jeppe este convins că, împreună cu colegii săi, va reuși să-l prindă pe criminal și să-l expedieze dincolo de gratii. Însă, pentru că autoarea nu poate să se despartă de protagonista ei, îi pasează și acesteia o stație de poliție, de unde Werner poate să aibă acces la discuțiile agenților, adică să fie informată cu privire la caz. Astfel, încă de la primul capitol avem deja două fire narative care urmează aceeași investigație. În timp ce Jeppe este cel care face parte dintr-un grup și care are acces la scena crimei și la toate descoperirile de pe parcurs, Anette lucrează individual, ajutându-se de frânturile de conversație receptate pentru a avea un punct de unde să-și pornească propria anchetă.

            Ei bine, drumurile celor doi se intersectează atunci când află că morții, pentru că da, între timp a mai apărut unul, sunt strâns legați de un azil în care, cu câțiva ani în urmă, au locuit patru tineri cu grave probleme mintale, locul purtând numele de „Casa cu fluturi”. Dar centrul psihiatric a fost închis fiindcă unul dintre pacienți, o adolescentă ce suferea de bulimie și depresie, și-a pus capăt zilelor. Aici lucrurile devin de-a dreptul poetice, odată cu metafora insectelor diafane, care pot fi încarcerate abia după moarte. Astfel, simbolul libertății devine unul al condamnării, zborul fiind preschimbat în delir maladiv, iar frumusețea, compromisă printr-un așa-zis tratament. Dar, mai mult decât atât, fluturele ajunge să fie capturat și pus sub microscop, analiza frumosului fiind transformată într-o disecție în toată regula.

Un roman polițist așa cum trebuie, o proză ce aduce deseori a thriller și care pune sub semnul întrebării etica indivizilor care lucrează în spitale. Cât de sigur poți fi de asistenta care-ți schimbă perfuzia? Câtă încredere ai că în siringa cu care se apropie de tine chiar se află substanța pe care trebuie să ți-o administreze? Chiar poți să crezi că acum, în clipa în care se află în fața ta, a renunțat la toate supărările și frustrările pe care le-a acumulat nu doar astăzi, ci de ani buni? Oare chiar trăiește tot timpul în prezent? Oare tu nu ești o povară care-i face ziua și mai dificilă? Cu siguranță există un răspuns, mai ales când ai senzația că femeia care se apropie de patul vecinului tău chiar are de gând să-l scape pe bătrân de infernala povară a vieții și, totodată, de problemele cardiace care-i dau bătăi de cap de atâta amar de vreme.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Katrine Engberg:

Literatura pe tocuri   

Anca și cărțile.ro

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Falled

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 5 octombrie 2022

Recenziile Mădălinei 33 - În visul meu am un cuțit în mână de Ashley Winstead (Blog Tour #27/2022)


Titlu: În visul meu am un cuțit în mână  

Autor: Ashley Winstead

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: In My Dreams I Hold a Knife (2021)

Traducere de Mihnea Arion

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 3,96 (din 40.090 note)

 

            Să pretinzi că-l cunoști pe cel de lângă tine ca pe tine însuți poate fi de multe ori o afirmație eronată sau, mai bine spus, un hazard, un impuls dictat de o prietenie curată și profundă, în care secretele nu există. Însă ființa umană nu este o carte deschisă, care își dezvăluie conținutul fără opreliști – chiar și în cazul unui roman există posibilitatea de a citit printre rânduri, iar ceea ce urmează să descoperi este posibil să-ți dea peste cap întreaga lectură, da altminteri în cazul unei creaturi care gândește și acționează diferit în funcție de împrejurările în care se află. Schimbarea e cea care ne destabilizează lumea pe care ne-am clădit-o cu mare atenție, cea care distruge imaginea distorsionată pe care ne-o construim despre cei pe care îi considerăm cei mai buni prieteni din lume. Iar atunci când tainele bine ascunse ies la iveală, lovitura e cu atât mai grea, astfel încât cei mai apropiați ne pot deveni niște străini.

            Scenariul pe care Ashley Winstead îl dezvoltă în cartea sa nu este deloc original. „În visul meu am un cuțit în mână” face parte din categoria romanelor în care trecutul și prezentul au mereu ceva de împărțit, în care o crimă petrecută în perioada studenției are repercusiuni fatale peste zece ani. Rețeta este una clasică, la fel ca în cazul romanelor lui Lucy Foley sau Allie Reynolds. Se ia un grup de șapte studenți, trei fete și patru băieți, prieteni la cataramă, mult alcool, droguri din belșug, trădări peste trădări, nopți pasionale pe unde se nimerește, o armă albă extrem de ascuțită și zece ani de îndoieli și regrete, în care te faci luntre și punte pentru a deveni cea mai bună versiune a ta, ca să-i șochezi pe cei care te credeau mediocră. Din păcate, povestea care ia formă cu ingredientele enumerate este mai mult psihologică decât thriller, ceea ce înseamnă că ritmul este destul de lent, cel puțin pentru gustul meu, însă nu pot spune că nu mi-a plăcut miza în jurul căreia autoarea își clădește intriga.

            Pentru Jessica, Mint, Heather, Jack, Frankie, Coop și Caro, anii studenției au fost cei mai frumoși din viața lor, împărtășindu-și bucuriile și suferințele, dând petreceri incendiare și făcând toate nebuniile care le treceau prin minte. Campusul Duquette a fost o a doua casă pentru cei șapte fantastici din East House, asta până când o tragedie le-a zdruncinat lumea perfectă. În ultimul an de facultate, Heather este ucisă cu sălbăticie, iar țap ispășitor cade iubitul ei, Jack, în camera căruia este găsită arma crimei. Însă, din lipsa dovezilor concludente, investigația se încheie brusc, iar Jack nu este condamnat, ci doar exclus definitiv din grupul prietenilor, care din acel moment îl privesc cu ură și suspiciune. Un deceniu mai târziu, promoția 2009 este chemată înapoi la Duquette pentru o reuniune fastuoasă, însă totul se transformă într-un fiasco de nedescris, în care măștile impecabile sunt zdrobite de adevărurile cumplite,  tăinuite ani întregi, scoase la lumină de cel care vrea să facă dreptate în numele surorii sale moarte.

            N-avem de-a face cu o serie de personaje care evoluează pe parcursul poveștii, ba chiar aș fi tentată să spun că are loc un proces invers. Toți sunt la fel de imaturi ca în studenție, în pofida faptului că au peste treizeci de ani. Egoismul este motorul care le conduce viețile celor șase tovarăși rămași, carierele fiind mai importante decât orice altceva. Prietenia lor devine un joc, o obișnuință, în interior mustind ura, invidia, dorința de răzbunare și trădarea. Tot ce contează este păstrarea aparențelor, a acelei imagini pe care ceilalți o cunosc. Personajele noastre pot fi ușor confundate unul cu celălalt. Personalitățile lor sunt enervant de asemănătoare. Toți au probleme cu părinții, vor să se ridice deasupra celor care le-au dat viață și, cel mai important, venerează locul ce i-a adus împreună, același loc care îi va distruge pentru totdeauna. Deosebirea dintre ei constă în faptul că pot fi încadrați în tipologii diferite: Mint – idolul femeilor, băiatul perfect și bogat, partida de vis pentru orice fată ce vrea să iasă din anonimat; Caro – umbra ce-i urmărește pe liderii grupului, pierzându-se în fundal; Frankie – sportivul talentat, fără prea mult creier; Heather – fata care nu se străduiește prea mult, dar obține tot ce-și dorește; Coop – băiatul înțelegător, care aplanează conflictele, și Jack – codița lui Frankie. Și pentru că sunt atât de asemănători, nu avem un singur vinovat, ci un criminal colectiv, fiecare contribuind la uciderea fetei. Dar ceea ce contează cu adevărat nu e făptașul, ci mecanismele folosite pentru a-l convinge să mărturisească actul odios pe care l-a comis.

            În ceea ce o privește pe Jessica, ea are nevoie de un paragraf separat, în special pentru că este protagonista romanului. Ea ne oferă singura viziune subiectivă a evenimentelor din prezent, ce sunt dublate de prezentarea obiectivă a faptelor din trecut, amuțind vocile celorlalte personaje, al căror punct de vedere nu contează. Jessica și-a petrecut toată viața încercând să se transforme în altcineva, în cineva de care să fie mândră, pe care toată lumea s-o admire, însă destinul a decis că e făcută pentru locul doi. Sub ambiția ei studiată zace o ființă slabă, care acceptă să se umilească dacă asta îi poate aduce vreun avantaj. La reuniunea de zece ani, ea vrea să le demonstreze tuturor că este o femeie de succes, însă visurile ei sunt negative, săpându-i groapa în loc s-o propulseze înainte. M-a enervat la culme caracterul ei fals, faptul că e croită din puțin, un personaj ce nu-și merită poziția sub reflector. Încă de la primele cuvinte, mi-am dat seama că e un personaj cu probleme grave, care nu vrea nici în ruptul capului să scape de ele.

            Una peste alta, finalul mi-a oferit doza de adrenalină pe care am așteptat-o vreo două sute de pagini, ceea ce m-a ajutat să trec peste haosul de întâmplări și peste personajele reduse, unidimensionale, demne de un serial de desene animate. Nu vreau să vă demoralizez cu negativitatea mea – poate am citit prea multe romane bazate pe același scenariu și nu mai sunt așa ușor de impresionat –, însă asta e strict părerea mea, și nu înseamnă că acest volum nu merită o șansă și din partea voastră.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Ashley Winstead:

Literatura pe tocuri   

Citește-mi-l

Biblioteca lui Liviu

Falled

Ciobanul de Azi

Anca și cărțile.ro

Analogii, Antologii