Titlu:
Calul de bătaie
Serie: Jack
Warr #2
Autor: Lynda
La Plante
Editura: CRIME
SCENE PRESS
Titlu
original: Judas Horse (2021)
Traducere
de Oana Dușmănescu
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 336
Media pe
Goodreads: 4,27 (din 4.822 note)
Trebuie să recunosc că a fost mult
mai bun decât primul volum. În sfârșit, Lynda La Plante și-a lăsat Văduvele în
urmă și s-a concentrat în totalitate pe noul ei protagonist, pe care l-a plasat
în centrul unui caz de jaf prin care să-i pună toate abilitățile (deprinse sau
moștenite) în valoare. Încă nu avem o imagine clară a adevăratului Jack Warr, dar,
spre deosebire de „Secrete îngropate”, unde rolul său a fost minimizat, aici putem
observa un amplu proces de metamorfozare a eroului, care luptă în permanență cu
cele două identități paterne. Deși la prima vedere pare să existe un echilibru,
imaginea tatălui corect, responsabil, este adesea pusă în umbră de cea a
faimosului gangster, șef de bandă, care știe cum să profite de slăbiciunile
celorlalți, dar mai ales cum să întindă o capcană celor ca el, infractorilor lipsiți
de scrupule.
Datorită intuiției sale excepționale,
Jack Warr, copoiul nostru din cadrul Poliției Metropolitane, a ajuns celebru în
breaslă, după ce a contribuit, în nenumărate rânduri, la prinderea unor nelegiuiți
ce tot le scăpaseră forțelor de ordine printre degete. După ce dă o mână de
ajutor la capturarea Prădătorului de la Wimbledon, Jack este solicitat în Chipping Norton, unde o bandă de hoți experimentați dă jaf după jaf, spărgând
seifurile din casele localnicilor cu un laser. Aur, bijuterii, obiecte de
valoare, nimic nu le scapă bandiților, iar dacă la început acționau în liniște,
când toată lumea era plecată de-acasă, în seara asta au intrat peste un tânăr
cu probleme, pe care l-au snopit în bătaie cu o rangă. De la furt, la crimă, e
doar un pas, iar infractorii noștri nu par să se dea în lături de la nimic. Dar
Jack este sigur că le poate întinde o capcană, iar dacă totul va merge conform
planului, bandiții ar trebui să ajungă pe mâna poliției înainte de evenimentul
hipic de săptămâna viitoare.
Poate am uitat să vă spun, dar Jack a devenit de curând
tată, un rol pe care preferă să și-l asume de la distanță. Nu că nu și-ar iubi
fiica, nicidecum nu e vorba despre așa ceva, doar că nu se regăsește în viața
de familie agitată, cu scutece murdare și urlete din oră-n oră. Simțind că nu-și
mai găsește locul acasă, preferă să stea mai mult pe la serviciu, chiar dacă
și-a luat concediu de paternitate, așa că profită din plin de ancheta ce i-a
fost încredințată. Când ajunge în Chipping Norton, realizează
dintr-o privire că misiunea lui nu va fi deloc ușoară, fiindcă locuințele
prădate se află la kilometri distanță una de cealaltă. În peisajul bucolic,
plin de fermieri, cai, vaci și căpițe de fân, protagonistul trebuie să găsească
un element comun, ceva ce leagă toate cazurile, ceva de care ar putea să
profite pentru a întinde într-un final o cursă bandei. Norocul lui e că polițiștii
de la țară, deși ținuți în frâu de superiori, au o dorință puternică de
afirmare, astfel încât sunt dispuși să întreprindă orice, atâta timp cât au
sentimentul că prezența lor e cu adevărat importantă.
După ce Jack îl întâlnește pe Iuda,
mustangul fioros ce ascultă doar de stăpâna lui, Charlotte, îi vine o idee...
Are nevoie de un cal de bătaie: „când caii sălbatici aleargă în libertate,
prinzi unul și-l dresezi. Poate dura câteva săptămâni, poate chiar câteva luni,
dar, când e gata, îl poți elibera și el va aduce toată turma în țarc, ca un
Iuda care-și trădează frații.” Așadar, are nevoie de un colaborator al bandei,
poate chiar de cel ce-i informează despre case și despre când proprietarii sunt
plecați. Dar, ca să „intre în miezul problemei”, Jack trebuie să se transforme
într-unul dintre ei. Astfel, iese în față caracterul tatălui bandit, care știe
pe unde-și fac veacul cei asemenea lui, cum să discute cu ei și cum să pară că
deține controlul chiar și atunci când pericolul se află de cealaltă parte a
mesei. Omul nostru nu joacă un rol, ci își asumă cea de-a doua identitate a
lui, pe care a renegat-o mult timp, dar de care profită acum la maximum.
Din nou, un thriller nu foarte alert, dar care câștigă mult
prin realism și simplitate. După cum ne-a obișnuit, La Plante nu mizează pe
caractere supraumane, eroi fără cusur ce-i prind pe răufăcători după miros, ci
pe personaje credibile, umane, ce se confruntă cu suișurile și coborâșurile
vieții. E drept că Jack Warr iese în evidență prin construcția sa atipică, polițist
și pseudo-infractor, însă dublul joc ține strict de psihologia lui, rămânând la
latitudinea noastră în ce lumină preferăm să-l vedem. Eroul lucrează atât din
exterior, asumându-și poziția de polițist, cât și din interior, metamorfozându-se
atunci când are nevoie de latura întunecată. Pregătiri peste pregătiri,
povestea se apropie de punctul culminant, și e doar o chestiune de pagini până
când bandiții vor cădea în plasa întinsă de Jack Warr/Rawlins.
Un proiect:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu