Titlu:
Toate fetele rele
Autor:
Chris Whitaker
Editura:
TREI
Titlu
original: All The Wicked Girls (2017)
Traducere
de Mihaela Doagă
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 464
Media pe
Goodreads: 3,84 (din 1.616 note)
În filosofia creștină, liberul-arbitru a fost înțeles
literalmente ca posibilitatea de a alege între bine și rău, între o cale
luminoasă ce te va conduce spre paradis sau o conduită vicioasă, demnă de condamnat,
ce-ți va rezerva cu siguranță un loc în iadul plin cu smoală și furci. Atâta
timp cât vorbim doar despre două posibilități, ambele extreme, libertatea nu e
nimic mai mult decât o iluzie reîmprospătată la nesfârșit. Viața nu trebuie
privită doar în alb și negru, ci și în tonuri de gri. Să alegi un singur drum
înseamnă să te prefaci că nu le vezi și pe celelalte. Poți să-ți pregătești
optzeci de ani costumul în care urmează să te prezinți la poarta Domnului sau ai
putea să te lași purtat de val, cu speranța că la final transcendența va păstra
un gram de iertare și pentru tine. Să crezi în ceva, asta contează cu adevărat,
să speri că există o ființă mai presus de materie și că acea entitate te va călăuzi
atunci când vei fi pregătit să faci pasul spre necunoscut.
Ne aflăm în 1995, în orășelul Grace, din Alabama, unde fetele
cuminți se pregătesc în liniște pentru slujba de duminică. De curând, Summer
Ryan a ținut în mica biserică din localitate un splendid recital de violoncel,
care s-a lăsat cu ropote de aplauze și lacrimi. Ce-i drept, lucrurile nu mai
sunt la fel de când bătrânul Isaiah Lumen s-a prăbușit în timpul predicii din
cauza unui atac cerebral, iar locul i-a fost luat de către Bobby, un pastor
prea tânăr, ce pare să devieze puțin de la calea cea dreaptă. Dar Summer,
fata-înger ce petrece mai mult timp în Lăcașul Domnului decât acasă, s-a
apropiat foarte ușor de Bobby și de soția sa, Savannah, găsind în aceștia o a
doua familie. Însă acum adolescenta de cincisprezece ani a dispărut, și se
crede că de vină ar fi Păsăroiul, creatura cu pene ce a răpit anul trecut alte
cinci fete din zonă. Dar Raine, geamăna lui Summer, pornește în căutare și este
dispusă să treacă chiar și prin focurile iadului pentru a-și găsi sora.
Pe lângă puzderia de personaje ce
mișună prin carte, cel mai important caracter rămâne în permanență, și aici,
orașul. Grace apare ca un loc binecuvântat, aspect confirmat încă din denumire,
cu localnici de toate soiurile, de la enoriași cuviincioși ce nu ratează nicio
ocazie să se apropie de biserică, elementul geografic și spiritual central, și răzvrătiți
căzuți în patima alcoolului sau foști pușcăriași, care, dacă nu au reușit să
găsească un scop în viață, măcar stau cuminți la locul lor. Odată ce plecarea
fetei lui Joe Ryan este catalogată drept dispariție, sufletele încep să se încingă,
împărțindu-se în cei ce așteaptă un semn divin și aceia care vor să facă
dreptate prin propriile puteri. Și pentru că poliția a devenit o instituție mai
mult decorativă, singurii care vor și pot face ceva rămân membrii familiei lui
Summer. Astfel, Raine pleacă în cercetare, alături de Noah, un tinerel ce vrea să calce pe urmele
tatălui său, ultimul polițist adevărat, care și-a pierdut viața într-o
confruntare armată, ajuns și el de câteva zile organ al legii, și de Purv, un
puști hoțoman ce ar fi în stare să fure orice pentru Noah, prietenul pentru
care ar fi gata oricând să-și dea unul dintre rinichi, dar cu care soarta nu a
fost deloc blândă, fiind snopit în bătaie de fiecare dată când tatăl lui nu fusese
cu mintea prea întreagă.
Romanul lui Chris Whitaker este
construit pe simboluri, mai mult sau mai puțin vizibile. Avem câteva nume de
personaje emblematice, precum cel al pastorului Lumen, omul care-și conducea
turma spre Domnul, cel cu har, care avusese cândva parte de Marea Revelație, sau
al șerifului Black, care renunțase, atunci când colegul îi fusese ucis, la
orice dorință de a face dreptate, înecându-și amarul în brațele prostituatelor
și alcool. Dacă Summer era senină și neprihănită ca o zi de vară, atunci Raine,
sora rebelă ce-și petrecea nopțile prin mașinile băieților ce-i dădeau să bea
și-și băteau joc de trupul ei voluptos, e ploaia rece din acea zi de vară, care
te udă până la piele și te readuce cu picioarele pe pământ. Tot așa, și fiul pastorului,
Samson, deși nu este un individ curajos și mai mereu izbucnește în lacrimi,
reflectă speranța tatălui de a avea un urmaș puternic, capabil să-i ducă
învățăturile mai departe cu o mână de fier.
Ne găsim într-o perioadă de
tranziție în care vechea doctrină conservatoare e înlocuită cu una dezinvoltă, pe placul tinerilor, în care preoților
în rase și cu bărbi le-au luat locul predicatorii în blugi și cu părul tuns
periuță. La câteva zile după ce Summer a plecat de-acasă, peste oraș se adună un
nor uriaș, negru, pe care credincioșii îl văd ca pe un semn divin prin care li
se transmite că s-au lăsat pradă păcatului, dar care ar putea să fie, la urma
urmelor, doar un nor de furtună. În timp ce lumea pare că se apropie de
apocalipsă, cei trei tineri răscolesc împrejurimile, apropiindu-se tot mai mult
de Păsăroi și de locul în care și-ar fi putut duce acesta victimele. Drumul lor
e prin excelență unul inițiatic, presărat cu visuri ce sunt spulberate de cruda
și trista realitate. Dar undeva acolo, poate dincolo de tot ce poate fi
perceput, există ceva pentru care merită să păstrezi o fărâmă de speranță,
pentru care merită să te spovedești alături de cei mai buni prieteni, pe un
câmp pustiu, poștind o țigară, în timp ce întunericul se lasă peste micul și
agitatul oraș.
Un proiect:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu