Titlu: Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle
Autor: Stuart Turton
Editura: RAO
Titlu original: The 7½ Deaths of Evelyn Hardcastle (2018)
Traducere de Cristina-Mihaela Tripon
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 496
Media pe Goodreads: 3,89 din 149.417 note
Stuart Turton este o voce originală care și-a făcut apariția, nu de
mult timp, în literatura Mystery internațională. Nu este greu să ne dăm seama
de ce romanul său, „Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle”, a prins atât
de bine la public. Autorul vine cu o idee nemaiîntâlnită și realizează un roman
de suspans cu nuanțe de operă science-fiction, reușind să redea o mixtură perfectă
în care toate elementele sunt plasate foarte inteligent.
Romanul începe cu protagonistul nostru care se trezește într-o
pădure, în apropiere de conacul Blackheath,. El nu își aduce aminte nimic din
trecut și nu are idee nici de ce se află în acel loc. Mai mult decât atât,
nu-și amintește nici măcar propriul nume. Înaintând în poveste, aflăm că numele
lui este Aiden Bishop și că se află la vechiul conac pentru a rezolva o crimă.
Tânăra moștenitoare a familiei înstărite, Evelyn Hardcastle, urmează să fie
ucisă de unul dintre invitații de la balul care va avea loc în acea seară.
Lucrul pe care urmează să-l afle Aiden este că moartea Evelynei se va repeta la
nesfârșit, până în momentul în care îl va identifica pe ucigaș. Însă în fiecare
zi, el se va trezi în trupul unui alt invitat de la conac, având la dispoziție
opt gazde prin care să își desfășoare ancheta.
Cartea este foarte bine scrisă, iar de multe ori ți se pare că știi
cine e criminalul, dar ceea ce urmează îți dă cu totul lectura peste cap.
Povestea e complexă, iar numărul mare și divers de personaje care defilează
prin cadru te face să îți pierzi ușor reperele, mai ales că fiecare individ
pare să ducă cu el un secret. Cel mai interesant este faptul că Aiden nu
cunoaște nimic despre gazdele în care este încarcerat, dar simte plăcerile și
frustrările acestora. În plus, el are acces și la amintirile lor. Caracterul
gazdelor este extrem de diferit, de la una la cealaltă, acum Aiden este un
bancher rațional, iar după, un borfaș brutal care își controlează greu furia.
Deși de multe ori ți se sugerează ideea că locul acțiunii ar fi
iadul sau purgatoriul, ai impresia că totul se întâmplă într-o realitate
proiectată artificial. Bineînțeles că primești o explicație în finalul cărții,
dar pentru mine a fost nesatisfăcătoare, autorul aducând mai mult o soluție de
compromis. Cu toate acestea, și Aiden, și tu, ca cititor, vă întrebați în
continuu care e treaba cu acel loc.
Dacă vorbim de timp, acțiunea pare să fie plasată în vremea lui
Sherlock Holmes. Personaje de epocă, un conac vechi, servitori și căsătorii
aranjate, un întreg colaj care vorbește despre un timp de demult în care
ierarhia socială era bine stabilită.
Protagonistul are șansa de a experimenta mai multe gazde, și astfel
de a se folosi de talentele și inteligența fiecăreia pentru a-și duce la final
investigația. Captivitatea în cei opt indivizi poate părea un blestem, însă
este și o experiență pozitivă prin care Aiden își poate regăsi propria
subiectivitate.
Ce mi-a plăcut extrem de mult la acest roman este jocul intelectual
pe care ni-l propune autorul. Intriga nu este un hazard, așa cum pare la
început, ci un joc de șah cu un set diferit de reguli. Cele opt gazde sunt cei
opt pioni prin care Aiden trebuie să-și salveze regina. Poate că este o
explicație prea interpretativă, dar dovadă stau piesele de șah care apar pe tot
parcursul cărții.
Per ansamblu, cartea este o lectură plăcută, are și câteva
minusuri, însă stilul în care este construită te face să treci peste punctele
slabe. Protagonistul e simpatic, atmosfera tensionată se simte la tot pasul, iar
misterul este construit minuțios. Sper
ca editura Rao să traducă și cea de a doua carte a lui Turton, „The Devil and the
dark water”, roman nominalizat la premiile Goodreads 2020 pentru Mystery &
Thriller.
