Titlu: Fata care a murit
Autor: Ragnar Jónasson
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Þorpið (2018)
Traducere de George Arion Jr.
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 336
Media pe Goodreads: 3,46 (din 2.535 note)
RECENZIA FACE PARTE DIN BLOG TOURUL ORGANIZAT DE EDITURA CRIME SCENE PRESS CU OCAZIA APARIȚIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ A ROMANULUI „FATA CARE A MURIT”.
A sosit timpul să vorbim despre un autor
islandez care se pare că a fost foarte bine primit de publicul român. După ce
s-a făcut remarcat datorită seriilor Dark Iceland (din care la noi au
apărut primele trei volume, după ordinea englezească) și Hulda (din care
de curând a fost publicată prima parte, „Întunericul”), Ragnar Jónasson revine
cu o carte standalone, un roman ce și-a găsit locul în lista de bestselleruri a
celor de la Sunday Times. Da, ați ghicit, este vorba despre „Fata care a murit”,
o poveste în care autorul are ingenioasa idee de a combina două genuri ce
funcționează excelent împreună. Astfel, pornind de la un scenariu specific
literaturii Nordic Noir, scriitorul își impregnează textul cu o aură gotică, redând
o atmosferă întunecată și fantomatică, ce se mulează perfect pe cadrul spațial
în care se petrece acțiunea.
„Se caută învățător la
capătul lumii”. Cam așa sună anunțul de angajare la care Una răspunde. Împinsă
de trauma sinuciderii tatălui, de nevoia stringentă de bani și de lipsa unor
prieteni adevărați, Una ia decizia de a pleca în Skálar, un sat pescăresc de pe coasta nordică a Islandei, unde urmează să
devină învățătoare pentru copiii din zonă. Însă nu trece mult timp până când ea
află că așezarea în care a ajuns este formată doar din zece oameni și că singurii
elevi de care se va ocupa sunt cele două fete din cătun, una dintre ele fiind
chiar fiica gazdei sale. Având o bună pregătire pedagogică și fiind capabilă să
empatizeze foarte ușor cu tinerele, Una se face repede remarcată ca un foarte
bun cadru didactic. Pe cât de întunecat, pe atât de liniștit, micul sat pare
locul perfect unde ea să aibă parte de un an școlar plăcut și relaxant. Însă,
odată cu apropierea Crăciunului, cineva își pierde viața, iar Una bănuiește că
nu e vorba despre un simplu accident.
Deși romanul este
construit pe un fundal polițist, protagonista noastră nu e chiar detectivul la
care ne-am aștepta. Interesul ei nu este stârnit de moarte sau de dispariție,
ci de descifrarea lucrurilor enigmatice ce se petrec în jurul ei. Cu toate că
ceilalți locuitori îi cer să renunțe la investigație, ea se încăpățânează și
continuă, percepând sfaturile celorlalți ca pe niște bariere în descoperirea
adevărului. Una nu este un personaj pe care să-l iei în serios, din cauza
consumului zilnic de alcool – cu toate că are o slăbiciune pentru vin, încearcă
să și-l procure pe ascuns, ca să nu fie judecată de oamenii din jur. Deși la
început pare că este acceptată ușor în comunitate și că devine repede una
dintre ei, falia socială se tot mărește pe parcursul poveștii, ajungând, spre final,
o prăpastie enormă între ea și restul comunității. Unii par prietenoși, dar pe
urmă o privesc cu dispreț, iar alții sunt sceptici încă de la început cu
privire la venirea ei în micro-cosmosul lor perfect.
După cum v-ați dat seama
deja, avem de-a face cu un scenariu detectivistic puțin mai neobișnuit. Însă,
în cazul intrigii gotice, lucrurile nu sunt deloc complicate. Autorul preia un
construct spectral, din păcate, foarte utilizat atât în filme, cât și în cărți.
Avem o străină care ajunge într-un loc nou ce își are propriile reguli și
secrete, este avertizată să părăsească sătucul și ajunge să se confrunte cu o stafie
ce bântuie casa în care locuiește și care încearcă să comunice prin intermediul
viselor. Fiind un fan al genului Horror, mi-am dorit ca episoadele fantomatice
să fie mai dese și mai puternice. Din cauza fragmentarismului și a fluidității
scenelor de groază, suspansul se disipează repede, iar teroarea nu reușește să
prindă substanță în mintea celui care citește.
Plasând, în paralel, două
evenimente tragice, unul ce a avut loc în prezent și altul ce s-a întâmplat în
secolul trecut, Ragnar Jónasson reușește să redea un ciclu al morții ce îi are
în vedere doar pe cei inocenți și nevinovați. Astfel, când fatalitatea se
repetă, putem spune că asistăm la un blestem al unei comunități impure. Printre
oameni cinstiți și indivizi cu secrete întunecate, Una este cea care realizează
o radiografie a societății, încercând să vadă în cine poate avea încredere și
de cine trebuie să se ferească. Iar dacă vreți să aflați care e misterul din micul
cătun pescăresc, trebuie să puneți mâna pe acest volum și să vă lăsați bântuiți
de spectrul copilei ce nu poate să treacă la somnul de veci.
Pentru alte opinii despre volum, aruncați o privire peste recenziile prietenilor noștri ce iau parte la acest Blog Tour:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu