Titlu:
Aceste patimi zbuciumate
Serie:
Aceste patimi zbuciumate #1
Autor:
Chloe Gong
Editura:
CORINT (CORINTEENS)
Titlu original: These Violent Delights
(2020)
Traducere de Loredana Voicilă
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 512
Media pe Goodreads: 4,00 (din 75.362 note)
Pentru
că timpul îmi este cel mai mare inamic și pentru că nu reușesc să scriu câte o
recenzie despre fiecare carte pe care o citesc, ajung să notez câteva idei
direct pe Goodreads. Însă există anumite romane asupra cărora trebuie neapărat să
mă opresc și să despic firul în patru, așa cum îmi place mie. De data asta,
volumul care are norocul sau ghinionul de a se afla în lumina reflectoarelor
este „Aceste patimi zbuciumate”, de Chloe Gong. Autoarea transformă una dintre
cele mai cunoscute și triste povești de dragoste din literatura universală –
„Romeo și Julieta” – într-o ficțiune istorică plină de întuneric, de violență
și de personaje pentru care vărsarea sângelui dușmanilor este cea mai mare
distracție. Povestea de iubire, a lui Shakespeare, devine o istorisire închinată
urii și vicleniei, iar Verona, cu atmosfera ei romantică și tragică a secolului
al XVI-lea, se transformă în Shanghaiul plin de cadavre și teroare al secolului
al XX-lea.
Cu fiecare pagină lecturată
pătrundem tot mai adânc pe teritoriul celor mai periculoase bande de gangsteri
din China. Florile Albe și Banda Stacojiilor duc un război cumplit, căruia nici
măcar legătura profundă dintre doi copii nevinovați nu îi poate pune capăt.
Însă cei doi copii au crescut, iar gustul dulce al prieteniei a fost înlocuit
de amăreala trădării, și acum răzbunarea este tot ceea ce contează. Dar o boală
misterioasă, împrăștiată în oraș de către un monstru nevăzut, pune cele două
clanuri pe jar. Orgoliile sunt atât de mari încât, nici în fața pericolului
iminent, căpeteniile nu se pot pune de-acord, misiunea cea mai grea căzând pe
umerii tinerilor. Juliette Cai, moștenitoarea de drept a Bandei Stacojiilor, și
Roma Montagov, fiul conducătorului Florilor Albe, trebuie să uite trecutul lor
comun și să lucreze împreună, pentru a salva viitorul națiunii.
Există o discrepanță majoră între
bărbați și femei în acest roman. Femeile, în frunte cu Juliette, sunt elementul
activ, care ar fi în stare să mute munții, pentru a găsi sursa maladiei, în
timp ce bărbații sunt cei pasivi, care așteaptă să le pice din cer un răspuns.
Ce-i drept, caracterele lor sunt duse la extrem, în special în cazul
protagoniștilor. Roma, în ciuda aparențelor, este un romantic incurabil, care
nu ar ucide nici măcar o muscă, dacă nu ar fi numele familiei în joc. Acest
aspect îl face să poarte mereu o mască, o identitate falsă, sub care se ascunde
un băiețel speriat și nedemn de moștenirea Florilor Albe. La polul opus, se
află Juliette, o femeie independentă, educată în străinătate, care mânuiește
arma mai bine decât oricine și care ucide cu sânge rece pe oricine îi stă în
cale. Miza feministă ce este introdusă prin personajul ei se răsfrânge asupra
tuturor femeilor din roman. Însă curajul exagerat și de multe ori inconștiența de
care dă dovadă mi-au făcut-o repede antipatică.
Mai mult decât un roman despre
confruntarea dintre două familii puternice, „Aceste patimi zbuciumate” ne
prezintă și o frântură din fascinanta istorie a Chinei, mai precis, ascensiunea
Partidului Comunist și Revoluția care i-a urmat. Monstrul și boala misterioasă sunt
alegorii pentru noul regim, care, odată instaurat, va distruge echilibrul unei
lumi deja fragile. Cei doi protagoniști, Juliette și Roma, cochetează cu toate
formațiunile politice, încercând să rezolve misterul care îi aruncă pe cetățeni
în brațele morții. Pentru că avem de-a face cu o cercetare aproape
detectivistică, putem spune că romanul are și câteva nuanțe fine de Thriller,
însă acestea se pierd în oceanul de violență nejustificată.
Shanghaiul ne este prezentat ca
un mozaic multicultural. Cu excepția localnicilor, mai întâlnim ruși, francezi,
englezi, americani, germani etc, toți aceștia încercând să schimbe lumea după
bunul lor plac. Astfel, orașul chinezesc devine o scenă pe care defilează toți
cei care doresc să aibă o influență cât mai mare, pentru a-și impune ideile,
neținând cont de faptul că distrug unicitatea societății care i-a găzduit. Și
vă dați seama câte conflicte pornesc de aici...
Cu toate că ideea autoarei de a
rescrie „Romeo și Julieta” este una interesantă, nu pot spune că a fost chiar
ce mă așteptam. Am sperat să nu o dea într-un clișeu romantic, ceea ce s-a
întâmplat doar pe jumătate, dar marea problemă a constat n faptul că prea multă
violență fără rost ajunge să redirecționeze totul în sfera grotescului de mâna
a doua. Aș fi preferat ca acțiunea să fie mai fluidă, și nu atât de aglomerată
pentru a șoca, iar personajele să fie mai umane, și nu supereroi care cred că
pot răsturna lumea pocnind din degete. Poate nu am știut să o apreciez la justa
ei valoare – iar dacă nu am făcut-o, vă rog să mă contraziceți –, dar asta nu
înseamnă că voi renunța la serie. Aștept cu interes volumul doi, despre care am
auzit că va apărea în curând și care sper că o va poziționa pe Chloe Gong pe
lista autorilor mei preferați.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere