Romanul
„Vraja spinilor” (Sorcery of thorns) face parte din literatura Fantasy, dar poate
fi încadrat și în genul YA, personajele principale fiind adolescenți. Cartea a
fost publicată în limba română, în luna mai a acestui an, la editura Storia
Books, în traducerea Simonei Ștefana Stoica și a Alinei Marc Ciulacu. O lume
magică plină de forțe întunecate, de mistere, de cărți vrăjite care, la cea mai
mică jignire, se pot transforma în creaturi grotești care distrug totul în jur.
Aceasta este lumea pe care Margaret Rogerson o construiește în cel de-al doilea
roman al ei.
Mi s-a părut fascinant
să citesc o carte despre cărți vii și cred că ăsta este, de fapt, aspectul care
o face atât de interesantă și de atractivă. Grimoarele pe care trebuie să le
îngrijească Elisabeth, o tânără ucenică bibliotecară, sunt cărți rare care
ascund secrete despre magie. Acestea trebuie alintate, protejate și îngrijite
mai ceva ca un animal de companie. Însă, sub nici o formă, nu trebuie enervate
sau vătămate, deoarece pot reprezenta un pericol la adresa tuturor
.
Elisabeth este un
personaj cu o personalitate destul de puternică. Temătoare și plină de
întrebări, la început, ea devine din ce în ce mai sigură pe ea, mai rebelă,
riscându-și viața pentru ceea ce iubește.
Însă într-o lume în care încheierea unui pact cu diavolul, în schimbul
puterilor magice, este la ordinea zilei, e dificil să-și dea seama în cine
poate avea încredere.
Cu o medie de 4,11 pe
Goodreads, „Vraja spinilor” este un roman ușor de lecturat. Eu l-am citit într-o
singură zi. Stilul folosit de Rogerson este, după părerea mea, unul apropiat
tinerilor, simplu și cât se poate de fantasy. Autoarea nu pierde timpul cu
descrieri inutile. Acțiunea curge, povestea este bine închegată, iar cu fiecare
pagină citită, lumea lui Elisabeth se conturează tot mai clar.
Nu pot să trec peste
această carte, fără să menționez onomastica aleasă de autoare pentru cei doi
protagoniști. Elisabeth Scribener și Nathaniel Thorn, două nume predestinate..
Scribener provine de la „Scribe” ce se traduce prin „scrib, cărturar”, de aici
și dragostea ei pentru cărți și dorința de a deveni gardian al bibliotecii. În
ceea ce îl privește pe Thorn, numele său se regăsește și în titlul original,
thorn însemnând spin. Titlul ar putea fi o referință la puterile magice ale
familiei lui Nathaniel
După ce am terminat volumul, nu m-am putut
abține să nu-l compar cu seria Harry Potter, din care e clar că autoarea s-a
inspirat. Ne putem da seama de acest lucru dacă aruncăm o privire asupra
numelor personajelor secundare care sunt preluate din romanele lui J. K.
Rowling, dar cel mai evident este că, la fel ca Harry, Elisabeth este orfană și
descoperă că are înclinație spre magie, ceea ce o face ca mereu să se afle în
primejdie.
Cu
toate acestea, nu am putut trece peste clișeele inserate în text, care fac notă discordantă. Aș fi vrut să știu cum
ajunge Elisabeth să aibă puteri magice. Explicația din roman nu mi se pare
suficient de credibilă, dar poate autoarea vrea să țină secret acest detaliu
pentru următorul roman.Spun următorul roman pentru că epilogul acestuia mi se
pare mai mult un prolog al unei continuări și chiar sper să fie așa.
Sper să nu fie primul
și singurul roman tradus în limba română de la această autoare, pentru că îmi
place mult modul în care construiește lumi și personaje. Sunt sigură că pentru
cititorii din România, această carte va fi o lectură relaxantă și plăcută. Așa
că vă îndemn să n-o ratați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu