joi, 16 iulie 2020

Recenziile lui Gică 1 - Înghețat de Bernard Minier

 


            Romanul „Înghețat” de Bernard Minier este prima parte din seria „Martin Servaz”.  Cartea a apărut în limba română la editura Trei, în anul 2019, în traducerea Dianei Alina Ene.
  
            Un roman de debut destul de bun. Acțiunea decurge calumea, suspans are din plin și misterul se construiește cu fiecare pagină dată. Începe, după părerea mea, destul de slăbuţ, dar pe parcurs devine din ce în ce mai alert.

            Ei bine, ne aflăm în orășelul Saint Martin, un loc de pe teritoriul Franței, la granița cu Spania. Orășelul are parte de niște ierni cumplite, cu temperaturi care coboară cu mult sub zero grade. Așadar, în acest loc, unul sau mai mulți demenți pun la cale o crimă oribilă, decapitând un cal, jupuindu-l şi atârnându-l la două mii de metri altitudine.  

            Astfel este alertată poliția și intră în prim-plan comandantul Martin Servaz, un polițai isteț, dar plasat parcă în grabă în text. Mi-a fost destul de greu să mă atașez de protagonist, din cauza golului care stă în spatele construcției lui. Pe parcurs aflăm lucruri interesante despre el, chiar cum a ajuns să se înscrie în poliție, dar până atunci pare aruncat în poveste.

            Poliția își începe ancheta și află că animalul ucis aparține unui mare om de afaceri, care desfășoară activități pe mai multe continente. Magnatul pare să fie ținta atacurilor, până în momentul în care este găsită o altă victimă. Moartea acesteia dă cu totul peste cap ancheta poliției. De parcă lucrurile nu erau și așa complicate, în locurile în care s-au comis cele două crime este găsit ADN-ul unui criminal în serie, fost procuror, internat în momentul de față într-o clinică pentru psihopați din Saint Martin. Și cu acest Hanibal Lecter se complică și mai rău cazul.

            În paralel, ne este prezentată povestea Dianei Berg, o tânără psiholoagă care a fost trimisă de fostul ei profesor coordonator și amant să lucreze în clinica pentru debili mintali din orășelul montan. Înainte de primul capitol există o listă a facultăţilor şi nivelurilor de studiu prin care a trecut diane. Cam straniu acest CV, faţă de Servaz care apare din neant. Bine, amândoi sunt personaje principale în această poveste, dar digresiunea modului în care își fac apariția este evidentă.

            În paralel cu ancheta lui Servaz, Diane Berg își începe propria investigație, având un simțământ că ceva este în neregulă cu ospiciul. În timpul nopții, Diane surprinde umbre care se plimbă prin clădire, dar nicio clipă nu îi trece prin cap să ia legătura cu poliția.

            Modul  în care a fost ucisă a doua victimă și costumația cu care a fost îmbrăcată aceasta, îl conduc pe Servaz la un eveniment petrecut cu mulți ani în urmă, atunci când niște adolescenți au hotărât să-și pună capăt zilelor pe rând.

             Deci, un cal ucis și aranjat într-un mod oribil, un psihopat care pare să iasă din ospiciu când vor mușchii lui, o serie de sinucideri între adolescenții din regiune și patru indivizi vânați pentru greșelile lor din trecut. Chiar nu mai e nevoie de nicio descriere ca să te prindă povestea.

            Mi-am dorit foarte mult romanul lui Minier, de când a apărut în limba română, dar abia recent am ajuns să-l citesc. După o sută de pagini m-am raportat la trei steluțe pe Goodreads, dar pe urmă a trecut la patru, iar finalul bine realizat i-a adus și ultima steluță. Astfel, cinci stele din cinci. De curând a apărut și „Cercul”, partea a doua a seriei, și sper să fac rost de ea cât mai repede, ca să nu uit detalii din primul volum. Da, povestea continuă, iar dacă nu ați citit prima parte , vă îndemn să o faceți.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu