ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

marți, 26 ianuarie 2021

Recenziile lui Gică 17 - Orașul care ne unește de N. K. Jemisin


Titlu: Orașul care ne unește  

Trilogia: Mărețele Orașe #1

Autor: N. K. Jemisin

Editura: Nemira

Titlu original: The City We Became (2020)

Traducere de Ana-Veronica Mircea

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,01 din 25.265 note

 

Nu sunt la prima întâlnire cu Nora K. Jemisin. Am mai încercat două romane scrise de ea, „Luna ucigașă” și „Al cincilea anotimp”, dar nu am putut să le duc până la capăt din cauza felului monoton în care s-a desfășurat acțiunea. Ce m-a atras să încerc „Orașul care ne unește” a fost coperta minunată realizată de cei de la Editura Nemira. Uitați-vă și voi… nu ai cum să rămâi impasibil la o asemenea minunăție.

Cartea de față merge pe ideea că, la un moment dat în decursul istoriei, orașele ajung la un așa-numit moment al nașterii. Însă pentru ca acestea să capete ființă, trebuie să existe un avatar care să conțină spiritul orașului sau, în cazul de față, mai multe avataruri care să încorporeze sufletul fiecărui district. Însă procesul nașterii este destul de dificil, avatarurile trebuie să supraviețuiască pentru a ajuta mărețul oraș să prindă viață și să-l protejeze de orice ființă care ar putea să constituie un pericol.  

Acțiunea romanului este plasată în New York, unul dintre cele mai aglomerate și agitate metropole din Statele Unite ale Americii. Oamenii care merg și vin de la locul de muncă, petrecerile zgomotoase care au loc în mijlocul nopții, muzica violentă a rapperilor și picturile stridente care vorbesc despre digresiunea culturală, toate acestea sunt activitățile și elementele din care orașul își trage energia. La fel ca  în orice organism, și orașele au parte de invadatori, corpuri străine care doresc să oprească procesul nașterii. Infecția care tulbură sistemul New York-ului este Dr. White, o entitate parazită de culoare albă care are planuri malefice pentru metropolă și pentru locuitorii acesteia.

Jemisin insistă destul de mult pe caracterul multicultural al orașului, astfel apar persoane de culoare, indieni, chinezi și mulți alții. Nu m-a deranjat tot colajul cultural, ceea ce nu mi-a plăcut a fost caracterul politic al cărții. Autoarea este tranșantă în ceea ce privește omul alb, prezentându-l ca pe o ființă violentă, fascistă, care i-a asuprit mereu pe cei de culoare. Cel mai bun exemplu este chiar Dr. White. Încă din nume e clar că ea reprezintă o oglindă a societății oamenilor albi, fiind elementul coroziv în toată povestea. În plus, există câteva scene despre o organizație care realizează picturi cu persoane de culoare ilustrate în scene oribile și grotești.

Dacă ar fi să-l apreciez pe unul dintre protagoniști, cred că acela ar fi Man. El încorporează cel mai bine ideea de avatar al districtului, mai ales că nu cunoaște nimic despre trecutul său, iar când i se cere să își spună numele, și-l preia de pe un afiș din gară pe care scrie Manhattan. Mi-a plăcut, în special, felul alert în care Man își face apariția și prima confruntare cu parazitul. În schimb, nu am înțeles de ce era atât de supus avatarului principal. Bine, el este conștient de rolul său în marele scenariu, dar am avut impresia că de multe ori face lucrurile orbește. Cât despre celelalte personaje, nu mi s-au părut atât de interesante, ci mai mult niște ființe prinse de soartă.

Ceea ce am apreciat cu adevărat la acest roman a fost originalitatea subiectului. Jemisin combină teoria multiversului cu un fel de animism citadin și redă o lume structurată pe microsisteme și macrosisteme. Ideea în sine este excelentă, modul în care e spusă povestea lasă mult de dorit. Cred că dacă autoarea ar fi renunțat la toată latura politică și ar fi mers mai mult pe construcția de lume și pe elementele Fantasy, ar fi ieșit un roman mult mai bun.

Dacă vă place felul în care scrie Nora K. Jemisin și dacă sunteți fanii inovațiilor în literatura Fantasy, atunci e posibil ca acest roman să vă surprindă în mod plăcut. Oricum, odată ce ai intrat în poveste și ai luat parte la primele confruntări, este destul de dificil să lași cartea din mână, bineînțeles, dacă nu te deranjează toată filosofia politică pe care e greu să nu o remarci. 


                             COMANDĂ CARTEA


2 comentarii:

  1. Da, coperta este minunată și chiar mă atrage. Nu sunt o împătimită acestui gen, dar când văd o asemenea frumusețe parcă m-aș risca să o citesc. Felicitări pentru recenzie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc! În general toate coperțile din Armada sunt superbe, însă asta m-a uimit. :)

    RăspundețiȘtergere