Titlu: Pachetul
Autor: Sebastian Fitzek
Editura Lebăda Neagră
Titlu original: Das Paket (2016)
Traducere de Adriana Marinescu
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 376
Media pe Goodreads: 3,93 din 9.887 note
O poveste plină de adrenalină, așa cum doar un autor de excepție
poate realiza. Cartea lui Fitzek este asemeni unui carusel care accelerează de
la un minut la altul și ai impresia că în orice moment poți cădea în gol.
Cei de la editură au vrut să sublinieze faptul că acest roman este
un thriller psihologic, eu aș spune că de multe ori reușește să-și depășească
genul și să evoce groază pură. Cred că stilul macabru este specific autorilor
germani. L-am observat și în literatura lui Veit Etzold. Ei nu se opresc la
ideea de crimă, ci doresc să-ți relateze groaza pe care au simțit-o personajele
și suferințele prin care au trecut acestea.
În romanul de față, Fitzek ne prezintă un ucigaș din sfera lui
Hannibal Lecter, un criminal cunoscut ca
„Frizerul”, din cauză că își rade victimele înainte să le ucidă. El preferă
prostituatele, dar îi cade cu tronc și tânăra Emma Stein. În cazul Emmei,
lucrurile se petrec straniu, deoarece psihopatul o lasă în viață.
Dar ce viață poți să mai ai după ce moartea te-a ținut în ghearele
ei?
Mi-a plăcut foarte mult că autorul preferă să înceapă cu sfârșitul.
Toate faptele au trecut și mai rămâne loc doar pentru rememorare. Amintirile Emmei au rolul de a-i salva
destinul și de a o absolvi de cele comise. Emma nu își relatează povestea în
fața unui psihiatru, ci în fața prietenului ei avocat. Pe lângă legătura dintre
cei doi, este evident că Emma nu caută un tratament, ci dreptatea. Ea are
mintea atât de haotică încât de multe ori ești sceptic cu privire la cele
relatate. Personajul nostru este o fostă psihiatră, adică o cunoscătoare a
străfundurilor întunecate ale minții. Ea pare adesea să-și ficționalizeze
amintirile pentru a se justifica. Avocatul are rolul de a o ajuta pe Emma să-și
continue povestea, dar și cel de a lega fragmentele care nu par să se
potrivească.
Pe lângă povestea psihologică, „Pachetul” merită citit și pentru
atmosfera de coșmar pe care o creează autorul german. Ucigașul nu este doar un
individ cu probleme mintale, el este un personaj extrem de organizat care
realizează un ritual de fiecare dată când acționează. În cazul Emmei, „Frizerul”
este mereu cu ea pentru că a însemnat-o psihic. Orice obiect care are legătură
cu personajul negativ reușește să îi creeze Emmei o stare de paranoia. Până
când ucigașul nu va fi prins, el va face parte din ea.
Povestea se desfășoară asemeni unui vis tulburător, în care toate
lucrurile rele se întâmplă unul după altul. Ritmul povestirii este accelerat și
tot timpul plonjezi în alte situații înspăimântătoare. Aspectul de vis este una
dintre cauzele pentru care povestea Emmei este și mai puțin credibilă. Autorul
știe să se joace cu paranoia personajului și să modifice povestea după bunul
lui plac. Tensiunea pe care o simți în momentul lecturii te face să dai pagină
după pagină cu sufletul la gură. Lectura acestei cărți reprezintă o călătorie
printr-un loc tenebros în care lucrurile își pierd consistența și abia aștepți
să ajungi la revelația din final.
Ideea de înăuntru are un rol esențial în poveste. Emma stă
înăuntrul casei ei pentru că se teme că răul umblă pe afară. Spațiul ei
personal îi conferă siguranță. Scânteia se aprinde odată ce Emma primește
pachetul pentru vecinul ei. Ea se întreabă în continuu ce se află înăuntru, și
ideile nu încetează să apară. Însă cel mai interesant spațiu interior este
chiar mintea personajului în care haosul și-a făcut de lucru.
„Pachetul” a fost primul roman pe care l-am citit de la acest
autor, dar sper să ajung, cât de curând, să îi lecturez întreaga operă, pentru
că îmi place modul în care creează povești pline de suspans. Fitzek este un
autor original care cu siguranță va face vâlvă printre cititorii de mystery din
România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu