Titlu: Omul Șoaptă
Autor: Alex North
Editura: LEBĂDA NEAGRĂ
Titlu original: The Whisper Man (2019)
Traducere de Ana Magdalena Petraru & Speranța Doboș
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 440
Media pe Goodreads: 4,05 (din 86.952 note)
Cu toții ne aducem aminte de monștrii care
ne-au bântuit copilăria. Creatura de sub pat, omul din dulap sau străinul din
grădină sunt doar câteva dintre formele pe care le lua groaza, din cauza
imaginației noastre debordante. Pe urmă am crescut și am realizat că totul era
doar în capul nostru. Cu toate acestea, odată cu înaintarea în vârstă, ne-am
dat seama că monștrii există, dar nu arată așa cum credeam noi. Nu e vorba despre
dinți ascuțiți, tentacule uriașe sau picioare de păianjeni, ci despre ființe
care, fizic, arată ca noi, însă mintea lor este plină de demoni. E vorba despre
acei oameni care văd o plăcere în a răpi și a ucide, suflete bolnave ce ar
agresa ușor un adult, dar care au, în special, o fascinație pentru cei inocenți.
Iar atunci când răul își face de cap, este posibil ca toți monștrii copilăriei
să se întoarcă și să-ți bântuie prezentul.
După ce soția lui moare, Tom ia decizia să
înceapă o nouă viață, împreună cu fiul său, Jake, într-o casă nouă, dintr-un
alt oraș. Lăsând amintirile tragice în urmă, cei doi încearcă să se adapteze la
noua situație, astfel Jake este nevoit să meargă la o altă școală și să-și facă
prieteni noi. Însă el nu e un copil foarte sociabil, singurul lui prieten fiind
o fetiță imaginară care își face apariția atunci când simte nevoia să se joace
sau să comunice cu cineva. Povestea devine și mai complicată , după ce, în noua
locuință, încep să se petreacă lucruri inexplicabile, și, de parcă nu era
îndeajuns, în oraș circulă un zvon despre dispariția unui copil de aceeași
vârstă cu Jake.
Cartea lui Alex North este un thriller de primă
mână, un roman care combină, într-un mod fascinant, intriga unei anchete
polițienești cu o atmosferă întunecată, pe alocuri înfiorătoare. Așa cum am
spus și în recenziile anterioare, sunt fanul cărților care își depășesc genul,
și savurez cu plăcere orice fel de experiment narativ, atâta timp cât povestea
sună bine și se îndreaptă în spre un final spectaculos. Poate experiment nu e
cel mai bun cuvânt în acest caz, însă am simțit de câteva ori plăcerea autorului
de a insista pe unele secvențe, cu scopul de a-l intriga și mai tare pe
cititor. De la început, am fost aruncat în mijlocul acțiunii și, cu toate că intuiam
finalul, am fost surprins de răsturnările de situație ce au luat naștere din
elemente ce, inițial, nu păreau să se lege.
Pe lângă o ficțiune despre obsesie și inocență,
„Omul Șoaptă” este o poveste despre relația tată-fiu, dar și despre ce îți rămâne după ce ai crezut că
ai pierdut totul. În prim-plan, avem o familie care încearcă să își revină în
urma unui eveniment cumplit. Tatăl, fiind scriitor, se străduiește să se
întoarcă la vechea îndeletnicire, însă, de multe ori, realitatea bate fantezia,
și durerea este imposibil de depășit. Iar atunci când rămâi prizonierul
trecutului, este greu să observi lucrurile care chiar contează în prezent. Însă
nimic nu se compară cu suferința unui copil care și-a pierdut mama. Mi-a plăcut
mult de Jake și am apreciat faptul că e capabil să ia propriile decizii, chiar
dacă uneori depășește limita, și ceilalți încep să-l vadă ca pe un ciudat. Atunci
când prăpastia dintre tată și fiu devine din ce în ce mai mare, reușește, cu
ușurință, să-și facă loc un intrus care să le dea viața peste cap a doua oară.
Un aspect
fascinant al volumului este chiar construcția antagonistului. Nu vreau să vă
dau prea multe detalii cu privire la el, cred că cel mai potrivit ar fi să-l
vedeți direct în acțiune. Pe de altă parte, există câteva personaje care mi-au
atras atenția, și nu pot să nu-l menționez pe Pete, detectivul însărcinat cu
ancheta, o persoană pe cât de puternică, pe atât de fragilă în fața propriilor
demoni.
Dacă vrei să
citești o carte care să-ți bage frica-n oase, o poveste care să-ți evoce cele
mai mari frici ale copilăriei, este posibil ca romanul lui Alex North să fie
lectura perfectă. Iar ca atmosfera să fie completă, îți recomand să-l citești
noaptea, la lumina unei lămpi sau pe un ecran digital, ca să Sinți din plin
fiorii de groază ce zac între aceste pagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu